Alegerea de care depinde viața mea.

Buna ziua! O sa incerc sa povestesc cat de pe scurt pot, desi 4 ani tumultoşi nu se pot explica atat de repede.
In urma cu 4 ani am inceput o relatie cu un baiat. Relatia a tinut 2 ani, din care 1 an jumatate a fost perfect, iar restul a fost o perioada plina de certuri si reprosuri. El m-a iubit enorm de mult, mama lui fiind decedata, el imi spunea " tu esti persoana care a reusit sa umple golul imens lasat de moartea mamei. Nu stiu ce as face daca m-ai parasi."
Eu fiind pe vremea aceea o puştoaica imatură, nu am inteles importanta mea in viata lui, nu am inteles iubirea nobila pe care mi-o purta, am luat totul ca o relatie copilareasca si am dat gres. L-am mintit, l-am inselat, l-am distrus psihic. M-a iertat pentru asta, treptat am inteles si eu greselile mele, dar a ajuns foarte posesiv si violet pana am hotarat sa ma despart de el. El nu a acceptat asta si a continuat sa ma caute, sa ma urmareasca si sa ma loveasca. Dupa interventia parintilor si amenintari cu politia a reusit sa ma lase in pace. Intre timp el s-a inrolat in armata in alt oras, iar eu am plecat la facultate. Dupa un an de zile am reinceput sa vorbim online si la telefon. Ne-am cerut iertare fiecare pentru greselile facute, el mi-a marturisit ca a fost la psiholog pentru a-si reveni, am realizat amandoi ca timpul ne-a maturizat si ca trecutul nu asa ar fi trebuit sa decurgă. El mi-a spus ca tot cu mine se vede in viata si ca eu sunt sufletul lui pereche, asa ca ma asteapta pana o sa fiu pregatita sa trec peste si sa ne impacam.
Acum eu sunt intr-o alta relatie de aproape un an. Nu e tocmai relatia perfecta, nu ma simt chiar fericita, doar linistita. In schimb mereu ma gandesc la fostul, simt cat de mult il iubesc inca si ca da, el a fost sufletul meu pereche.
Problema mea este, sa ma intorc la omul pe care il iubesc si ma iubeste, dar sa traim o viata cu indoiala ca el ma poate lovi din nou sau el sa creada ca îl voi insela iar? Sau sa traiesc o viata langa un om pentru care nu simt o iubire adevarata, dar care imi ofera cat de cat o viata linistita.
Credeti ca impreuna (cu fostul) daca vom merge periodic la psiholog si vom comunica mereu ce simtim si gandim o sa ne ajute sa avem o viata normala sau o sa ne bântuie mereu trecutul?!?


P.S: Nu am nevoie de lectii de viata pentru ce am facut eu. Stiu ca din cauza mea s-a stricat tot ce era frumos, stiu ca am fost mica si proastă si că nu trebuia sa procedez asa. Mi-am invatat deja lectia.

Vă mulțumesc frumos pentru răspunsuri.
Dr Ignat: Da, bănuiesc ca toata povestea m-a facut sa ma maturizez si da, m-am gândit sa consult si eu un psihoterapeut, dar nu ii pot explica actualului pentru ce am nevoie de unul, de asta am scris aici.
Dr. Pescaru: Mi-am pus si eu problema asta cu rolul meu de mamă, dar intr-un fel in inteleg, cred ca si eu daca nu as mai fi avut tată as fi incercat sa ma regasesc intr-un barbat care imi aminteste oarecum de el. Iar rolul lui in viata mea a fost deosebit si important, problema mea a fost ca nu am stiut sa apreciez. El s-a sacrificat foarte mult pentru mine si de asta regret ca nu am ramas alături de el. Va dau doar un exemplu sa intelegeti ce spun: eu de fapt l-am inselat cand el a fost plecat din tara timp de 6 luni (ne certaseram si nu vorbeam deja de 3 zile cand am facut asta). Iar dupa cateva zile am avut o problema medicala si am stat in spital 1 sapt. Din prima zi de cand a aflat, a renuntat la serviciu de acolo, s-a certat cu rudele lui de acolo care il ajutasera sa obtina jobul, s-a urcat in avion si din aeroport a venit direct la spital ingrijorat si ne-am impacat. Toate astea dupa ce eu ii marturisisem ca am fost cu altcineva in perioada in care ne-am certat. Eu il consider un sacrificiu pe care nu il meritam...
Nu stiu, au fost multe momente si bune si rele. Cred ca as putea scrie un roman. Tocmai de asta incerc sa pun in balanta toate lucrurile astea si sa aflu rezultatul...dar nu il gasesc.
Ma scuzati va rog ca scriu atat, dar ma simt bine marturisind lucrurile astea chiar daca poate nu le mai citeste nimeni.
Va multumesc inca o data din suflet pentru raspunsuri!!

Nu pot spune ca "imi doresc" din nou o relatie cu el, doar că nu pot să îmi explic cum, cu toate ca drumurile noastre s-au separat de mult si ca in prezent am o relatie serioasa (locuim împreuna si ne facem planuri de viitor), încă există momente când ma gandesc la el, îl visez des, il compar involuntar cu actualul si am uneori tendinta sa il caut (desi nu am făcut-o), de obicei când apar neînțelegeri intre noi. Asta, pe langa faptul că nu inteleg dependența mea de trecut, mă pune pe ganduri si cu privire la prezent. Dacă in timp ce imi fac planuri de viitor alaturi de actualul, sufleteste nu ii sunt dedicată in totalitate lui, asta nu inseamna oare ca poate nu e el cel potrivit?!?

Acuma daca el a devenit violent si posesiv dupa ce ea l-a inselat, era una, daca era deja dinainte este cu totul alta domnule Ignat, eu cred ca a devenit violent dupa ce a aflat ce a facut ea.

Maria, a devenit violent dupa ce l-ai inselat ? Sau era asa de dinainte ?
Ideea era ca na, in 6 luni de zile aveai si tu nevoie de sex, pana la urma mi se pare normal ca ai facut sex cu altcineva, ce tanar sta 6 luni asa pe zero ? Simteai si tu nevoia biologica naiba !
Daca doar acest context a fost, nu esti tu de vina.
In mod normal nu e bine ca sa stea partenera sau partenerul plecat 6 luni !!! Asta este anormal, nu ca tu ai avut nevoie si ai facut sex.
Daca l-ai inselat si cand era aici, atunci esti si tu de vina. Daca l-ai inselat si asa fara sa fie plecat, atunci nu e vorba ca erai imatura si mica, era vorba ca asa ai simtit, nu-l iubeai cu adevarat, ca altfel indiferent de varsta nu faceai asa fara sa te gandesti daca e bine sau nu, simteai ca doar cu el vrei.

Ce relatie ai tu cu actualul daca tu nu poti sa-i spui ce ai pe suflet ? Asta mi se pare iar anormal, deci nu poti sa-i zici de ce ai nevoie de psiholog, eu stiam ca doi oameni apropiati care se respecta isi spun ce au de spus.
Tu decizi ce vei face si ce alegi ! Este corect ca daca a fost violent odata, va putea fi mereu in caz de ceva fostul prieten, insa esti fericita cu actualul ?
Poti sta asa cu el ? Ti-e cat de cat bine ?
Pune in balanta cum ti-e mai bine, cu actualul desi nu-l iubesti, sau cu acela pe care-l iubesti, dar risti ca iubirea sa treaca si se iei bataie din te miri ce mai tarziu in timp, dar poate fi si bine, nu stiu ce sa zic.
Daca tu nu l-ai inselat in afara de atunci cand era plecat, nu te intoarce la el caci e clar ca el nu e okey, orice om inteligent intelegea ca omul e om, nu poate sta 6 luni fara sex, doar anormalii nu simt dorinta de sex la tinerete.

Ei bine, lucrurile s-au mai schimbat de când am postat prima dată. Deja m-am despărțit de "actualul", pentru că nu ma mai regaseam in relatia respectiva. Iar reactia lui la decizia mea de a-l părăsi m-a facut sa inteleg că el nu m-a iubit nici o secundă: la aflarea veştii, s-a oferit să imi facă bagajele, mi-a cerut cheia de la ap si să plec cat mai repede.
Intre timp am reluat legătura cu fostul (cel cu bătaia), am avut parte de discuții lungi prin care am realizat amandoi cat ne-am schimbat si maturizat. Totodată, am simtit amândoi că sentimentele încă există si că amandoi ne-am tot imaginat o eventuala împăcare.
El nu era violent înainte să il inşel, iar eu l-am inşelat nu din lipsă de sex, ci mai mult din orgoliu sau ca o razbunare pe moment pentru faptul că ne certasem si imi vorbise urat (fiind băut). Apoi normal că am regretat, dar deja era prea tarziu. Cu toate ca el m-a iertat, era normal sa devină mai gelos si posesiv, din teama de a nu repeta greseala. Insă tocmai devierile lui comportamentale m-au făcut, mai apoi, sa nu imi mai doresc să fiu cu el. Asta nu înseamnă ca nu l-am iubit, doar că mă simteam mult prea sufocată.
Acum sunt chiar mai confuză decat înainte, pentru ca observ apropierea dintre noi şi nu stiu dacă va duce la ceva frumos sau ne facem mai mult rău...

Pai ai zis ca inainte sa-l inseli va certaserati rau, deci pana la urma care a inceput ?
In cearta aia cine a fost de vina ?
Ca daca l-ai inselat ca razbunare dupa ce v-ati certat din cauza lui, e una, daca v-ati certat din cauz ta iar el a vb urat ca urmare la asta, e alta.

In caz ca v-ati certat din cauza lui, faptul ca esti cu el, nu e bine, poate repeta oricand fazele alea.
Daca v-ati certat din cauza ta, el a vb urat si tu te-ai razbunat de fapt aiurea, atunci poate sa fie bine daca tot va iubiti, si inseamna ca va trebui sa iti revizuiesti tu comportamentul.
Oricum nu are sens sa stai cu cineva care nu te iubeste, asta foarte clar, singuratatea in doi e mai naspa ca aia de unul singur.
Deci cum a fost ? Care a fost de vina in cearta de dinaintea inselatului ?