are mereu tendinta de a se lovi singur!
Am o relatie de un an si 3 luni cu un baiat!Problema este ca el a crezut dintotdeauna, inca de dinainte de a fi impreuna, ulterior noi fiind cei mai buni prieteni, prietenie care s-a transformat in dragoste, ca este un nimic, ca nu merita nimic(spunandu-mi de mai multe ori ca ar trebui sa fie fericit numai ca parintii lui ii dau de mancare, acest lucru fiind prea mult pentru o persoana ca el)!Am incercat de nenumarate ori sa ii explic ca nu e bine sa gandeasca asa si ca ideile lui nu sunt corecte, ci este doar o chestie in mintea lui, toate fiind in zadar!
De ceva vreme comportamentul si gandirea lui ne afecteaza si relatia:el crede ca eu il voi insela sau ca o sa ma vad cu alt baiat sau ca il iubesc mai putin, iar toate aceste discutii duc la certuri in timpul carora el are mereu tendinta de a se lovi singur!Imi reproseaza ca ii spun doar lucruri urate, iar prin lucruri urate se refera la faptul ca ii spun ca nu ii inregula cum se comporta si ca ar trebui sa se controleze putin si sa mearga la un psiholog!
Cand aude de psiholog ma priveste ca pe o persoana care i-ar vrea cel mai mare rau pentru ca el crede ca il acuz ca are boli mintale!Toate aceste lucruri ma afecteaza si pe mine si ma fac sa ma simt foarte rau, de multe ori el ma jigneste, iar eu ma prefac ca nu e nimic si ca nici nu am observat tocmai pentru ai nu-i agrava starea!Sincer nu stiu cum sa il mai ajut, am incercat sa ma indepartez putin de el tocmai pentru ca spunea ca il fac sa se simta rau, da aceasta indepartare a agravat si mai mult lucrurile!
Tin sa mentionez ca el are 17 ani si aceasta problema o are cam de cand a inceput adolescenta sau poate si de mai devreme!
Va rog din suflet sa ma ajutati, nu stiu cum ar trebui sa ma comport cu el astfel incat sa nu ii fac rau!
De ceva vreme comportamentul si gandirea lui ne afecteaza si relatia:el crede ca eu il voi insela sau ca o sa ma vad cu alt baiat sau ca il iubesc mai putin, iar toate aceste discutii duc la certuri in timpul carora el are mereu tendinta de a se lovi singur!Imi reproseaza ca ii spun doar lucruri urate, iar prin lucruri urate se refera la faptul ca ii spun ca nu ii inregula cum se comporta si ca ar trebui sa se controleze putin si sa mearga la un psiholog!
Cand aude de psiholog ma priveste ca pe o persoana care i-ar vrea cel mai mare rau pentru ca el crede ca il acuz ca are boli mintale!Toate aceste lucruri ma afecteaza si pe mine si ma fac sa ma simt foarte rau, de multe ori el ma jigneste, iar eu ma prefac ca nu e nimic si ca nici nu am observat tocmai pentru ai nu-i agrava starea!Sincer nu stiu cum sa il mai ajut, am incercat sa ma indepartez putin de el tocmai pentru ca spunea ca il fac sa se simta rau, da aceasta indepartare a agravat si mai mult lucrurile!
Tin sa mentionez ca el are 17 ani si aceasta problema o are cam de cand a inceput adolescenta sau poate si de mai devreme!
Va rog din suflet sa ma ajutati, nu stiu cum ar trebui sa ma comport cu el astfel incat sa nu ii fac rau!
Trebuie sa vorbesti cu parintii lui sa il duca la medicul psihiatru.
Prietenul tau are o boala psihica.
Nu cred ca iti doresti o relatie pe termen lung cu o persoana bolnava psihic.
Copiii rezultati au sanse sa devina bolnavi psihic.
El are sanse sa nu poata lucra si sa se pensioneze pe caz de boala (400 lei pe luna), cu alte cuvinte sa il intretii tu si financiar.
Datoria parintilor este sa il duca la medic si sa ia tratament.
Tu poti ramane prietena/amica cu el, dar nu mai mult. Fara medicatie te poate distruge pe tine. Iar cu medicatie, citeste mai sus la ce te expui.
Prietenul tau are o boala psihica.
Nu cred ca iti doresti o relatie pe termen lung cu o persoana bolnava psihic.
Copiii rezultati au sanse sa devina bolnavi psihic.
El are sanse sa nu poata lucra si sa se pensioneze pe caz de boala (400 lei pe luna), cu alte cuvinte sa il intretii tu si financiar.
Datoria parintilor este sa il duca la medic si sa ia tratament.
Tu poti ramane prietena/amica cu el, dar nu mai mult. Fara medicatie te poate distruge pe tine. Iar cu medicatie, citeste mai sus la ce te expui.
La boala lui trebuie sa ia si tratament de la psihiatru si sa faca si psihoterapie (50-100 lei pe sedinta).
Nu stiu daca parintii lui isi permit asa ceva.
Repet: nu te sfatuiesc sa ai cu el o relatie decat de maxim amicitie.
Mai mult inseamna asumarea unor responsabilitati pe care nu cred ca le poti duce.
Nu stiu daca parintii lui isi permit asa ceva.
Repet: nu te sfatuiesc sa ai cu el o relatie decat de maxim amicitie.
Mai mult inseamna asumarea unor responsabilitati pe care nu cred ca le poti duce.
Va multumesc foarte mult!As incerca sa vorbesc cu parintii lui, dar imi e tare frica sa nu creada ca din cauza mea este asa, ei nu stiu deloc ce se intampla cu el si de cand e asa!
E nevoie de o interventie de specialitate, adica de psihoterapie. Are o stima de sine foarte scazuta cu multe complexe de inferioritate care netratate vor deteriora atat relatia voastra, dar il vor impinge si pe el spre o depresie cu risc major ( suicid). E important sa inteleaga ca oamenii inteligenti si normali apeleaza la psiholog. Mult succes!
El este o persoana foarte inteligenta, dar el nu accepta asta, chiar daca a demonstrat-o de mai multe ori participand la olimpiade si concursuri, dar nu vrea deloc sa inteleaga ca e destept si ca poate reusi in viata!
Prietenul tau are mai multe idei ale bolii in cap, pt care el se considera asa si despre care nu vorbeste cu tine.
Boala e cronica, adica pe viata.
Tu personal nu il poti trata cu forta.
Lasa-i pe parintii lui sa se implice, daca vor vrea vreodata sa se implice. Pentru ca multi parinti nu accepta ca copiii lor au boli psihice.
Problemele nu apar neaparat in liceu, ci in momentul in care se va constata, probabil, ca acel copil nu poate lucra. Si atunci parintii poate vor constientiza.
Nu este problema ta sa il duci la psiholog si nici nu cred ca ai bani de asta. E 50-100 lei sedinta. El are nevoie de terapie luni si ani intregi. E treaba parintilor lui.
Incearca sa nu iti faci singura rau, chiar daca iti e mila de el si tii la el.
Boala e cronica, adica pe viata.
Tu personal nu il poti trata cu forta.
Lasa-i pe parintii lui sa se implice, daca vor vrea vreodata sa se implice. Pentru ca multi parinti nu accepta ca copiii lor au boli psihice.
Problemele nu apar neaparat in liceu, ci in momentul in care se va constata, probabil, ca acel copil nu poate lucra. Si atunci parintii poate vor constientiza.
Nu este problema ta sa il duci la psiholog si nici nu cred ca ai bani de asta. E 50-100 lei sedinta. El are nevoie de terapie luni si ani intregi. E treaba parintilor lui.
Incearca sa nu iti faci singura rau, chiar daca iti e mila de el si tii la el.
Ar fi foarte bine daca ai reusi sa-l convingi pe prietenul tau sa mergeti impreuna pt o evaluare la un psihiatru, pe de o parte ca sprijin moral pe de alta parte ca sa spui medicului toate simptomele pe care le-ai observat la el, P 13 !
In starea actuala el este aproape nefunctional iar daca in viitor va veti desparti macar stii ca ai facut o fapta buna ! Vorbeste cu el sau daca nu cu mama lui sa-ti faca rost de trimitere de la medicul lui de familie sau sa-ti dea ea banii necesari pt o consultatie in privat la care SA PARTICIPI si tu pt ca el sa nu ascunda sau sa-si nege simptomele !
Bafta si sa ne tii la curent !
In starea actuala el este aproape nefunctional iar daca in viitor va veti desparti macar stii ca ai facut o fapta buna ! Vorbeste cu el sau daca nu cu mama lui sa-ti faca rost de trimitere de la medicul lui de familie sau sa-ti dea ea banii necesari pt o consultatie in privat la care SA PARTICIPI si tu pt ca el sa nu ascunda sau sa-si nege simptomele !
Bafta si sa ne tii la curent !
Chiar credeti ca este atat de grav?Adica, din cate am observat eu are o stima de sine foarte scazuta, iar eu cred ca asta ii cauzeaza si celelalte idei pe care le are!El este o persoana foarte inteligenta, este la profil mate-info, in aceasi clasa cu mine si participa la foarte multe concursuri de informatica la care obtine punctaje bune, plus ca este si printre cei mai buni elevi la invatatura!Problema lui este ca nu isi realizeaza adevarata valoare si asta ii cauzeaza acele stari depresive
Este invers P13, el are o stima de sine scazuta deoarece este deja depresiv, din firea lui, din biologia proprie mostenita cel mai probabil din familie ! Gandurile si starea psihica sunt efectul functionarii cerebrale, invers se numeste placebo, are un efect relativ mic si limitat ca timp proprtional cumva cu intensitatea stimulilor pozitivi, sau negativi - la nocebo !
Multumesc foarte mult!Dar ati putea va rog sa imi dati un sfat cum as putea sa il conving sa mearga la psiholog sau cum as putea sa vorbesc cu el, astfel incat sa nu ii fac mai mult rau?
Daca nu doreste sa fie ajutat, nu constientizeaza acest lucru.mare lucru nu se poate face! Poate au si altii idei! In experienta mea, adolecentii care beneficiau de consiliere psihologica ( gratuita) nu aveai cum sa-i obligi. Si in raport doar se consemna asta.
@ P 13
Faptul ca se loveste, ca isi face rau, e element de Borderline.
Citeste despre Borderline dar numai un psihiatru poate sa puna un diagnostic.
Daca el refuza sa mearga la doctor, nu il poti duce cu forta. Sunt unii care refuza zeci de ani, fac lucruri grave si considera ca nu au nimic.
Faptul ca se loveste, ca isi face rau, e element de Borderline.
Citeste despre Borderline dar numai un psihiatru poate sa puna un diagnostic.
Daca el refuza sa mearga la doctor, nu il poti duce cu forta. Sunt unii care refuza zeci de ani, fac lucruri grave si considera ca nu au nimic.
Clara, daca omu e inteligent si are potential lasa fata sa se gandeasca cum sa-l ajute, nu o pui sa-l paraseasca, ca asa ar trebui si pe tine sa te paraseasca sotul ca si tu esti bolnava psihic pe viata, nu ?! Nu e prea deloc okey ce ai scris.
P13, si Clara e bolnava psihic avand o afectiune destul de naspa numita Tulburare afectiva bipolara, este pensionata pe caz de boala, sta pe tratament de mult, nu se va mai face bine niciodata INSA sotul ei sta cu ea si nu o paraseste, deci asa fa si tu cu prietenul tau, incearca impreuna cu parintii lui sa-l rezolvati ca poate reusiti si va fi bine, consultati un medic psihiatru, un psiholog si vedeti, sigur ca daca nu se poate convietui cu el mai in colo, vedeti voi, insa deocamdata nu are sens sa-l lasi.
Daca reusiti sa-l faceti bine, la mintea lui va aduce bani chiar foarte multi daca se va angaja.
Nici nu se stie daca va avea un diagnostic psihiatric, ramane de vazut.
Inca ceva Clara ca citisem si inainte sa se stearga anumite posturi, nu poti spune de altii ca stau pe capul familiei ca si tu stai pe capul statului si al sotului ala care dupa regula ta ar trebui sa te paraseasca, ca si tu ai boala psihica si altii de care zici ca ar sta pe capul familiei, asta e, de undeva trebuie sa vina banii.
Nu zice ca ai lucrat inainte unde ai lucrat, si ca ai studiat 2 facultati, ca aia ai facut de mult, e vorba de mult timp incoace cand esti pensionata si nu mai faci nimic din cauza problemei de sanatate.
P13, si Clara e bolnava psihic avand o afectiune destul de naspa numita Tulburare afectiva bipolara, este pensionata pe caz de boala, sta pe tratament de mult, nu se va mai face bine niciodata INSA sotul ei sta cu ea si nu o paraseste, deci asa fa si tu cu prietenul tau, incearca impreuna cu parintii lui sa-l rezolvati ca poate reusiti si va fi bine, consultati un medic psihiatru, un psiholog si vedeti, sigur ca daca nu se poate convietui cu el mai in colo, vedeti voi, insa deocamdata nu are sens sa-l lasi.
Daca reusiti sa-l faceti bine, la mintea lui va aduce bani chiar foarte multi daca se va angaja.
Nici nu se stie daca va avea un diagnostic psihiatric, ramane de vazut.
Inca ceva Clara ca citisem si inainte sa se stearga anumite posturi, nu poti spune de altii ca stau pe capul familiei ca si tu stai pe capul statului si al sotului ala care dupa regula ta ar trebui sa te paraseasca, ca si tu ai boala psihica si altii de care zici ca ar sta pe capul familiei, asta e, de undeva trebuie sa vina banii.
Nu zice ca ai lucrat inainte unde ai lucrat, si ca ai studiat 2 facultati, ca aia ai facut de mult, e vorba de mult timp incoace cand esti pensionata si nu mai faci nimic din cauza problemei de sanatate.
@ Costy
Nu vad absolut nici o problema in a avea o boala psihica, a lua tratament, a nu sta pe spinarea parintilor si a avea pensie pe caz de boala.
Asa e logic. Asa e legea in Romania. Asa e cel mai corect.
Daca tu ai prejudecati in a fi bolnav, mergi la psiholog, abordeaza acest subiect. Primul pas din psihoterapie e acceptarea bolii.
Pentru mine o boala psihica este din acest punct de vedere egala cu orice alta boala.
O accept, nu imi e rusine cu ea ca nu am facut nimic rau, o tratez, am grija de mine, mai nou particip saptamanal la Grupuri de suport pentru boala care ma ajuta foarte mult.
Merg la biserica, ma spovedesc, ma impartasesc, ma rog, citesc carti despre bolile psihice, intr-un cuvant depun toate eforturile sa fiu un om normal, nu un om pe care sa il arate lumea cu degetul pe strada si sa ma simt bine cu boala mea.
Pentru mama mea, care s-a casatorit cu un baiat de profilul baiatului, si l-a acceptat asa cum e el, toata viata a insemnat un fiasco.
Sufera de 42 de ani, acuzand-o pe mama ei ca a obligat-o intr-un fel sa se casatoreasca cu tata.
Scenele de gelozie initiale s-au transformat in cosmaruri de-a lungul timpului, tipete, rupturi de mobila, amenintari, alte deliruri care au aparut, care au avut repercusiuni asupra mea, asupra fratelui meu.
Tatal meu nu recunoaste ca are o boala psihica si nu a recunoscut niciodata nici pina la varsta de 67 de ani.
Acum suntem in cursul unui proces de punere sub interdictie deoarece a pierdut bunuri in valoare de 250.000 euro din cauza delirurilor bolii.
El nu s-a mai putut intretine singur dupa 42 de ani.
L-a imbolnavit pe fratele meu psihic, astfel incat fratele meu are 36 de ani, nu a putut sa lucreze niciodata, nu are nici un an pe cartea de munca, nu isi recunoaste boala si nu si-o va recunoaste vreodata.
Atentie @ P 13: Un bolnav psihic care refuza sa se trateze poate imbolnavi alte persoane din imediata lui apropiere.
Ai grija sa nu faci depresie din cauza atitudinii lui. Presupun ca nu ai scris acest topic intr-un moment de veselie.
Eu inteleg ca @ stevens si @ Costy care ti-au raspuns sufera de singuratate si nu au partenere.
Ca se gandesc ca daca te desparti de el, cine se mai uita la el vreodata, ca e bolnav.
Dar tu trebuie sa cunosti dinainte profilul prietenului tau. Desigur ca nu se pune problema casatoriei deocamdata.
Dar sfatul meu prietenesc este sa nu ai relatii sexuale cu el si sa ii dai sperante. Despartirea, daca va fi, va fi mult mai grea.
Fii chibzuita, cerebrala, cu discernamant. Gandeste-te ca tu cauti un baiat cu care sa iti intemeiezi o familie. In general barbatii cauta femei cu care sa aiba relatii sexuale. Majoritatea. Mai ales la aceasta varsta.
Mergi cu el la psihiatru si la psiholog daca accepta sau daca va accepta vreodata, dar daca nu, pune-te pe tine insati prima si nu ii permite sa te terorizeze. Nu accepta santaje emotionale din partea lui (loviri, etc). Iti faci si tie rau si ii faci si lui.
Astfel de loviri pot ajunge pina la a se taia pe maini sau pe corp, un caz f greu de Borderline pe care il stiu, isi baga ace in ochi.
Mama mea a sustinut tot timpul ca a fost naiva si ca pe timpul ei nu stia ca bolile psihice se transmit ereditar.
Acum are un sot bolnav si doi copii bolnavi. Total: 3 bolnavi psihic in familie. Pentru ca sustine ea ca "nu stia".
Tu stii acum anumite amanunte, ai internet, esti o persoana informata.
Din familia mea numai eu fac tratament. Dar cei 2 care nu fac tratament ne fac viata asta un fiasco si traiesc pe spinarea noastra. Nu au nici un fel de venit. Iti imaginezi ce inseamna sa intretii 2 persoane fara nici un fel de venit si sa tremuri in fiecare zi pentru ei ca nu au ce manca ?
Ajuta cat poti, nu te implica sexual si fii prudenta cu aceasta relatie !
Nu conteaza cate medalii la olimpiade a luat intr-o relatie.
Si eu am luat si nu mi-au folosit la nimic in viata.
Conteaza cum te simti tu cand esti cu prietenul tau si care este atmosfera.
Conteaza daca tu consideri ca va fi un tata bun pentru viitorii vostri copii.
Nu am scris nicaieri sa nu fii prietena lui in sensul de amica si sa il ajuti.
Insa pe primul loc in viata, sa te pui intotdeauna pe tine.
Fiecare pasare isi face cuibul asa cum considera ea.
Nu vad absolut nici o problema in a avea o boala psihica, a lua tratament, a nu sta pe spinarea parintilor si a avea pensie pe caz de boala.
Asa e logic. Asa e legea in Romania. Asa e cel mai corect.
Daca tu ai prejudecati in a fi bolnav, mergi la psiholog, abordeaza acest subiect. Primul pas din psihoterapie e acceptarea bolii.
Pentru mine o boala psihica este din acest punct de vedere egala cu orice alta boala.
O accept, nu imi e rusine cu ea ca nu am facut nimic rau, o tratez, am grija de mine, mai nou particip saptamanal la Grupuri de suport pentru boala care ma ajuta foarte mult.
Merg la biserica, ma spovedesc, ma impartasesc, ma rog, citesc carti despre bolile psihice, intr-un cuvant depun toate eforturile sa fiu un om normal, nu un om pe care sa il arate lumea cu degetul pe strada si sa ma simt bine cu boala mea.
Pentru mama mea, care s-a casatorit cu un baiat de profilul baiatului, si l-a acceptat asa cum e el, toata viata a insemnat un fiasco.
Sufera de 42 de ani, acuzand-o pe mama ei ca a obligat-o intr-un fel sa se casatoreasca cu tata.
Scenele de gelozie initiale s-au transformat in cosmaruri de-a lungul timpului, tipete, rupturi de mobila, amenintari, alte deliruri care au aparut, care au avut repercusiuni asupra mea, asupra fratelui meu.
Tatal meu nu recunoaste ca are o boala psihica si nu a recunoscut niciodata nici pina la varsta de 67 de ani.
Acum suntem in cursul unui proces de punere sub interdictie deoarece a pierdut bunuri in valoare de 250.000 euro din cauza delirurilor bolii.
El nu s-a mai putut intretine singur dupa 42 de ani.
L-a imbolnavit pe fratele meu psihic, astfel incat fratele meu are 36 de ani, nu a putut sa lucreze niciodata, nu are nici un an pe cartea de munca, nu isi recunoaste boala si nu si-o va recunoaste vreodata.
Atentie @ P 13: Un bolnav psihic care refuza sa se trateze poate imbolnavi alte persoane din imediata lui apropiere.
Ai grija sa nu faci depresie din cauza atitudinii lui. Presupun ca nu ai scris acest topic intr-un moment de veselie.
Eu inteleg ca @ stevens si @ Costy care ti-au raspuns sufera de singuratate si nu au partenere.
Ca se gandesc ca daca te desparti de el, cine se mai uita la el vreodata, ca e bolnav.
Dar tu trebuie sa cunosti dinainte profilul prietenului tau. Desigur ca nu se pune problema casatoriei deocamdata.
Dar sfatul meu prietenesc este sa nu ai relatii sexuale cu el si sa ii dai sperante. Despartirea, daca va fi, va fi mult mai grea.
Fii chibzuita, cerebrala, cu discernamant. Gandeste-te ca tu cauti un baiat cu care sa iti intemeiezi o familie. In general barbatii cauta femei cu care sa aiba relatii sexuale. Majoritatea. Mai ales la aceasta varsta.
Mergi cu el la psihiatru si la psiholog daca accepta sau daca va accepta vreodata, dar daca nu, pune-te pe tine insati prima si nu ii permite sa te terorizeze. Nu accepta santaje emotionale din partea lui (loviri, etc). Iti faci si tie rau si ii faci si lui.
Astfel de loviri pot ajunge pina la a se taia pe maini sau pe corp, un caz f greu de Borderline pe care il stiu, isi baga ace in ochi.
Mama mea a sustinut tot timpul ca a fost naiva si ca pe timpul ei nu stia ca bolile psihice se transmit ereditar.
Acum are un sot bolnav si doi copii bolnavi. Total: 3 bolnavi psihic in familie. Pentru ca sustine ea ca "nu stia".
Tu stii acum anumite amanunte, ai internet, esti o persoana informata.
Din familia mea numai eu fac tratament. Dar cei 2 care nu fac tratament ne fac viata asta un fiasco si traiesc pe spinarea noastra. Nu au nici un fel de venit. Iti imaginezi ce inseamna sa intretii 2 persoane fara nici un fel de venit si sa tremuri in fiecare zi pentru ei ca nu au ce manca ?
Ajuta cat poti, nu te implica sexual si fii prudenta cu aceasta relatie !
Nu conteaza cate medalii la olimpiade a luat intr-o relatie.
Si eu am luat si nu mi-au folosit la nimic in viata.
Conteaza cum te simti tu cand esti cu prietenul tau si care este atmosfera.
Conteaza daca tu consideri ca va fi un tata bun pentru viitorii vostri copii.
Nu am scris nicaieri sa nu fii prietena lui in sensul de amica si sa il ajuti.
Insa pe primul loc in viata, sa te pui intotdeauna pe tine.
Fiecare pasare isi face cuibul asa cum considera ea.
Eu am zis ceva f clar, sta cu el DACA il poate redresa, ca asa sigur ca nu are sens sa stea cu cineva care nu se mai face bine si ii va face viata un calvar, dar pana sa vada ce o fi, nu are de ce sa plece.
Poate are numai probleme psihologice, iar daca se rezolva e un baiat okey.
Acuma depinde si ce boala are, e relativ si asta, ca daca are cum zice ea ca are prietenul ei, e nasolie ca nu te intelegi cu el, daca nu se rezolva, isi cauta altul si gata.
Nu am zis ca ai o problema ca ai probleme psihice, doar am zis ca ai si tu si totusi sotul nu te paraseste, insa poate ca tu nu ai probleme de comportament cu care sa-l faci praf, iar asta poate fi cu totul altceva, dar cum si el ia antidepresive, e clar ca te intelege cum esti si nu se supara cand pici in depresie sau urci in manie.
La mine a fost altceva, n-are legatura cu depresia ca n-am prietena, deci nici nu m-am pus pe mine in caz, ca nici eu n-as sta cu cineva sa-mi manance sufletul, si nici nu conteaza ca o sa aiba sau nu pe alta, conteaza ca prietena lui sa nu se duca dracului pe langa el ca nu are nici un sens.
Poate are numai probleme psihologice, iar daca se rezolva e un baiat okey.
Acuma depinde si ce boala are, e relativ si asta, ca daca are cum zice ea ca are prietenul ei, e nasolie ca nu te intelegi cu el, daca nu se rezolva, isi cauta altul si gata.
Nu am zis ca ai o problema ca ai probleme psihice, doar am zis ca ai si tu si totusi sotul nu te paraseste, insa poate ca tu nu ai probleme de comportament cu care sa-l faci praf, iar asta poate fi cu totul altceva, dar cum si el ia antidepresive, e clar ca te intelege cum esti si nu se supara cand pici in depresie sau urci in manie.
La mine a fost altceva, n-are legatura cu depresia ca n-am prietena, deci nici nu m-am pus pe mine in caz, ca nici eu n-as sta cu cineva sa-mi manance sufletul, si nici nu conteaza ca o sa aiba sau nu pe alta, conteaza ca prietena lui sa nu se duca dracului pe langa el ca nu are nici un sens.
Sunteti o familie ideala Clara, nu-ti fa probleme ! Idealul oricarui medic psihiatru ! :) Mama depresiva sau pensionata pentru depresie, tata schizofrenic netratat, tu pensionata de TAB, fratele psihotic netratat si hodoronc-tronc si ginerica e pe tratament !
Deci din perspectiva asta DA, ai dreptate, oamenii ar trebui sa evite partenerii la primul semn de tulburare psihica, nu ?! Chiar incepand din adolescenta !
Ce parere ai, ar trebui instituita sterilizarea obligatorie pt diagnosticele de psihoza ?
Deci din perspectiva asta DA, ai dreptate, oamenii ar trebui sa evite partenerii la primul semn de tulburare psihica, nu ?! Chiar incepand din adolescenta !
Ce parere ai, ar trebui instituita sterilizarea obligatorie pt diagnosticele de psihoza ?
Sincer cam ar trebui ca sa evitam cuplarea cu oameni iremediabili psihic care ne-ar face viata un calvar, de fapt ei nu ar mai trebui sa existe pana la urma ca se chinuie si ei si pe altii, zic asta si ptr mine, nu doar ptr altii, in natura acesti oameni n-ar fi existat.
Hai aia care mai merge cu tratament sa se simta cat de cat, cu ala te poti cupla mai ales daca si tu ai ceva probleme dar tot acceptabil fara tulburari de comportament, dar ceilalti nu, ce sa faca un schizo care delireaza 24 ore din 24 ?! Se simte si el naspa, ii omoara si pe ceilalti, bani cheltuiti, ptr ce ? O pastila sau o injectie si gata, a scapat si el si ceilalti de problema.
Multe familii chiar au abandonat membru schizo ca le manca viata de tot, nu se mai putea.
Bine, schizo e cea mai grava boala psihica si e si normal ca face ravagii.
Asa ca as fi primu care as accepta asta, pai ce viata am ? Ce sa accepti Clara ? Cum sa accepti ceva care-ti distruge viata de tot, zic in cazurile mai grave, daca te simti bine e okey dar...medicatia te ingrasa, iti ia pofta sexuala, deci nici relatii nu prea poti avea, te priveaza de multe placeri, plus starea in sine ca e proasta.
Hai aia care mai merge cu tratament sa se simta cat de cat, cu ala te poti cupla mai ales daca si tu ai ceva probleme dar tot acceptabil fara tulburari de comportament, dar ceilalti nu, ce sa faca un schizo care delireaza 24 ore din 24 ?! Se simte si el naspa, ii omoara si pe ceilalti, bani cheltuiti, ptr ce ? O pastila sau o injectie si gata, a scapat si el si ceilalti de problema.
Multe familii chiar au abandonat membru schizo ca le manca viata de tot, nu se mai putea.
Bine, schizo e cea mai grava boala psihica si e si normal ca face ravagii.
Asa ca as fi primu care as accepta asta, pai ce viata am ? Ce sa accepti Clara ? Cum sa accepti ceva care-ti distruge viata de tot, zic in cazurile mai grave, daca te simti bine e okey dar...medicatia te ingrasa, iti ia pofta sexuala, deci nici relatii nu prea poti avea, te priveaza de multe placeri, plus starea in sine ca e proasta.
Nu cred ca oamenii cu boala psihica ar trebui sa faca copii sa isi imagineze viata ca o ruleta ruseasca pe spinarea copiilor. Sa stea cu frica in san daca sau nu copiii lor vor face boala psihica. Unii fac la 21 de ani, altii la 32, altii la 43. Nu doream sa ma nasc daca as fi stiut ca de la 16 ani ma voi imbolnavi pe viata, ca va trebui sa iau medicamente pe viata care ma vor imbolnavi de alte 10 boli. Ca voi ajunge sa imi petrec viata din cabinet in cabinet, din farmacie in farmacie etc. Nu asta mi-am dorit de la viata. Trebuie sa suport asta pentru ca asa a riscat mama mea, sa aibe copii.
Nu mi-am dorit sa se imbolnaveasca fratele meu. Nu imi doresc sa il intretin pina la sfarsitul vietii lui, fara ca el sa nu faca nimic. E peste puterile mele. Imi face rau. Nu mai rezist.
Daca m-ai intreba pe mine eu as interzice prin lege ca oamenii bolnavi psihic sa faca copii. Exact !
Copiii bolnavilor psihici nu sunt ruleta ruseasca a parintilor.
Consider ca vina e a mamei care nu s-a informat ca boala se poate mosteni. Dar ea afirma ca pe atunci nu se stia ca boala se poate transmite. Ceea ce eu nu cred.
Mama nu si-a facut rau ei ca ne-a nascut. Ne-a facut rau mie si fratelui meu. Parintii mei nu aveau acest drept. Trebuiau sa se abtina.
Eu de la medicamentele psihiatrice am facut artroza generalizata printre multe alte boli. Traiesc cu dureri vii de dimineata de cand ma trezesc pina cand adorm fara sa am voie sa iau nici un medicament.
Parintii mei nu au boli care provoaca dureri. Traiesc bine mersi, au 67 de ani. Nu aveau dreptul sa nasca copii care sa se chinuiasca doar de dragul de a face ei copii. Doar doar de nu ar face copilul boala.
Eu privesc situatia din punctul meu de vedere.
Pe termen lung medicamentele pentru bolile psihiatrice provoaca ravagii.
Nu mi-am dorit sa se imbolnaveasca fratele meu. Nu imi doresc sa il intretin pina la sfarsitul vietii lui, fara ca el sa nu faca nimic. E peste puterile mele. Imi face rau. Nu mai rezist.
Daca m-ai intreba pe mine eu as interzice prin lege ca oamenii bolnavi psihic sa faca copii. Exact !
Copiii bolnavilor psihici nu sunt ruleta ruseasca a parintilor.
Consider ca vina e a mamei care nu s-a informat ca boala se poate mosteni. Dar ea afirma ca pe atunci nu se stia ca boala se poate transmite. Ceea ce eu nu cred.
Mama nu si-a facut rau ei ca ne-a nascut. Ne-a facut rau mie si fratelui meu. Parintii mei nu aveau acest drept. Trebuiau sa se abtina.
Eu de la medicamentele psihiatrice am facut artroza generalizata printre multe alte boli. Traiesc cu dureri vii de dimineata de cand ma trezesc pina cand adorm fara sa am voie sa iau nici un medicament.
Parintii mei nu au boli care provoaca dureri. Traiesc bine mersi, au 67 de ani. Nu aveau dreptul sa nasca copii care sa se chinuiasca doar de dragul de a face ei copii. Doar doar de nu ar face copilul boala.
Eu privesc situatia din punctul meu de vedere.
Pe termen lung medicamentele pentru bolile psihiatrice provoaca ravagii.
Costy un " schizo" care se trateaza se comporta ca un om normal.Multi chiar lucreaza.Hai sa-i omorim si pe cei bolnavi de cancer, pe cei paralizati sau imobilizati la pat.Si ei sint un cosmar pentru familie.Sint o povara poate mai grea decit cei bipolari sau cu schizofrenie.
Clara te respect foarte mult pentru majoritatea postarilor de pe acest forum.Totusi uneori mai gresesti, trebuie sa accepti asta,
nimeni nu este perfect.In ultimile postari de pe subiectul asta ai cam gresit, sper sa nu te superi pe mine pentru aceasta parere.
Si eu sint bipolar de aproximativ 21 de ani.Tot acest timp am trait separat de parinti.Am primit ajutor moral foarte mare.cu toate ca ei nu prea inteleg aceasta boala, si un mic ajutor financiar, care sa-mi completeze veniturile mele.Eu am lucrat intre episoadele de manie, nu ma impacam ca am aceasta boala.
Vreau sa-i incurajez pe cei bipolari si cei cu schizofrenie sa-si traiasca viata fara complexe, bineinteles urmind tratamentul.Fara tratament nu se poate.Asta sa inteleaga bipolarii.
Clara te respect foarte mult pentru majoritatea postarilor de pe acest forum.Totusi uneori mai gresesti, trebuie sa accepti asta,
nimeni nu este perfect.In ultimile postari de pe subiectul asta ai cam gresit, sper sa nu te superi pe mine pentru aceasta parere.
Si eu sint bipolar de aproximativ 21 de ani.Tot acest timp am trait separat de parinti.Am primit ajutor moral foarte mare.cu toate ca ei nu prea inteleg aceasta boala, si un mic ajutor financiar, care sa-mi completeze veniturile mele.Eu am lucrat intre episoadele de manie, nu ma impacam ca am aceasta boala.
Vreau sa-i incurajez pe cei bipolari si cei cu schizofrenie sa-si traiasca viata fara complexe, bineinteles urmind tratamentul.Fara tratament nu se poate.Asta sa inteleaga bipolarii.
Mihaiarh,
Nu ai spus exact unde am gresit.
Dar eu consider ca partenerul de viata al unei persoane cu orice fel de boala psihica trebuie sa stie care e tabloul bolii, cum poate evolua aceasta boala si abia apoi sa isi asume responsabilitatea.
Multi bipolari si multi cu schizo au fost parasiti de neveste pentru ca nu le-au inteles boala. Si a fost foarte greu pt ei.
Este bine ca partenerul sa stie dinainte la ce sa se astepte ca sa isi dea seama daca poate purta sau nu asemenea povara.
Nu poti sa te casatoresti cu o persoana si la bine si la greu si apoi sa ii spui, stii, nu stiam ca e asa boala ta psihica, mai bine te descurci singur. Si apoi omul bolnav cum e, e abandonat complet.
Lasa pe fiecare sa isi asume responsabilitatea.
Intr-un fel se comporta bolnavii tratati si in alt fel cei care nu isi accepta boala, nu se trateaza si ii terorizeaza cu diferite scenarii pe cei din jur. Pe unii chiar imbolnavindu-i. Cum s-a imbolnavit fratele meu din cauza tatalui.
Tu scrii succint, Clara ai facut unele greseli, dar tu ma vei ajuta pe mine sa imi cresc pina la adanci batrineti fratele care nu vrea sa munceasca sub nici o forma ? Nu. Nu te intereseaza. Mi se pare logic.
Nu ai spus exact unde am gresit.
Dar eu consider ca partenerul de viata al unei persoane cu orice fel de boala psihica trebuie sa stie care e tabloul bolii, cum poate evolua aceasta boala si abia apoi sa isi asume responsabilitatea.
Multi bipolari si multi cu schizo au fost parasiti de neveste pentru ca nu le-au inteles boala. Si a fost foarte greu pt ei.
Este bine ca partenerul sa stie dinainte la ce sa se astepte ca sa isi dea seama daca poate purta sau nu asemenea povara.
Nu poti sa te casatoresti cu o persoana si la bine si la greu si apoi sa ii spui, stii, nu stiam ca e asa boala ta psihica, mai bine te descurci singur. Si apoi omul bolnav cum e, e abandonat complet.
Lasa pe fiecare sa isi asume responsabilitatea.
Intr-un fel se comporta bolnavii tratati si in alt fel cei care nu isi accepta boala, nu se trateaza si ii terorizeaza cu diferite scenarii pe cei din jur. Pe unii chiar imbolnavindu-i. Cum s-a imbolnavit fratele meu din cauza tatalui.
Tu scrii succint, Clara ai facut unele greseli, dar tu ma vei ajuta pe mine sa imi cresc pina la adanci batrineti fratele care nu vrea sa munceasca sub nici o forma ? Nu. Nu te intereseaza. Mi se pare logic.
Ca sa nu va mai povestesc ca au fost cazuri de fete pe forum de-a lungul timpului care au scris topicuri cu titlurile ceva de genul "prietenul meu e psihopat ?" si care povesteau de relatii cu baieti care efectiv le-au torturat cu deliruri de gelozie pina cand s-au imbolnavit de depresie si au ajuns la psiholog sau la psihiatru ca nu mai puteau sa se tina pe picioare si sa faca fata serviciului. Atat de tare au fost imbolnavite psihic de baieti netratati pe care credeau ca ii iubesc nevoie mare.
Eu nu am sustinut niciodata ca un bolnav psihic nu are dreptul la partener, sot, sotie.
Eu sustin ca viitorul partener de viata trebuie sa cunoasca clar tabloul bolii celui suferind si sa si-l asume din moment ce vrea o relatie cu el. Sotul meu stie cum ma comport in manie si in depresie, a venit la mine la spital de n ori in manie. Stie boala mea. A acceptat-o asa cum e. Apoi ne-am casatorit. Eu nu i-am ascuns lucruri inainte de casatorie.
Mai cunosc un baiat bipolar care la fel, sotia a stiut care e treaba cu el dinainte de casatorie, a venit la el cu mancare in spital in manie, a stiut cum se comporta si la ce se baga. Apoi s-au casatorit.
Noris Kean care a facut topicurile cu tulburarea afectiva bipolara e si el casatorit, dar sotiile si-au asumat toate problemele pe care le poate produce boala lor. Nu ii parasesc pentru asta.
E vorba de o asumare a responsabilitatii.
P.S.: Un om care nu doreste sa se trateze de buna voie nu poate fi decat dus in episod cu ambulanta si politia la spital, ceea ce nu se va intampla niciodata cu cazul de sus.
Lasa-ma pe mine. Raspunde-i fetei cum sa il convinga sa se trateze sa mearga la psiholog. Asta a intrebat in mod foarte clar @ P 13.
Tu stii unde am ajuns eu cu tatal meu pentru ca nu vrea sa se trateze de 20 de ani si nu am putut nici sa il internez ? La proces de punere sub interdictie. Tu crezi ca eu dau sfaturi proaste dar tu ma ajuti pe mine cu boala mea sa suport si sa sustin toate etapele acestui proces ? Putin te doare.
Eu nu am sustinut niciodata ca un bolnav psihic nu are dreptul la partener, sot, sotie.
Eu sustin ca viitorul partener de viata trebuie sa cunoasca clar tabloul bolii celui suferind si sa si-l asume din moment ce vrea o relatie cu el. Sotul meu stie cum ma comport in manie si in depresie, a venit la mine la spital de n ori in manie. Stie boala mea. A acceptat-o asa cum e. Apoi ne-am casatorit. Eu nu i-am ascuns lucruri inainte de casatorie.
Mai cunosc un baiat bipolar care la fel, sotia a stiut care e treaba cu el dinainte de casatorie, a venit la el cu mancare in spital in manie, a stiut cum se comporta si la ce se baga. Apoi s-au casatorit.
Noris Kean care a facut topicurile cu tulburarea afectiva bipolara e si el casatorit, dar sotiile si-au asumat toate problemele pe care le poate produce boala lor. Nu ii parasesc pentru asta.
E vorba de o asumare a responsabilitatii.
P.S.: Un om care nu doreste sa se trateze de buna voie nu poate fi decat dus in episod cu ambulanta si politia la spital, ceea ce nu se va intampla niciodata cu cazul de sus.
Lasa-ma pe mine. Raspunde-i fetei cum sa il convinga sa se trateze sa mearga la psiholog. Asta a intrebat in mod foarte clar @ P 13.
Tu stii unde am ajuns eu cu tatal meu pentru ca nu vrea sa se trateze de 20 de ani si nu am putut nici sa il internez ? La proces de punere sub interdictie. Tu crezi ca eu dau sfaturi proaste dar tu ma ajuti pe mine cu boala mea sa suport si sa sustin toate etapele acestui proces ? Putin te doare.
Clara cred ca ai gresit cind ai sfatuiat-o pe fata sa-l paraseasca pe acel baiat posibil bolnav psihic.Eu cred ca cel mai important e caracterul oamenilor.Poate are un caracter frumos.Nu poti generaliza lucrurile spunind oamenilor sa se fereasca de cei cu afectiuni psihice.
Ai mai gresit atunci cind ti-ai acuzat parintii ca ti-au dat viata.Din rindurile pe care le-ai scris in acel mesaj reiese cai ii urasti. Eu cred ca ii iubesti foarte mult, si ai scris acele rinduri cind erai intr-o dispozitie proasta.Noi bipolarii mai avem si dispozitii proaste.
Am inteles din postarile anterioare ca te-ai apropiat foarte mult de biserica si ca biserica te-a ajutat sa treci mai usor peste boala.Clara si un necredincios ca mine isi divinizeaza parintii, cu toate defectele pe care le au.Cit priveste fratele tau, da trebuie sa ai grija de el daca esti atit de aproape de biserica.
Sper sa nu te superi pe mine pentru rindurile astea.Pe mine m-ai ajutat enorm si nu o sa uit asta niciodata.Sper sa raminem prieteni pe acest forum.
Ai mai gresit atunci cind ti-ai acuzat parintii ca ti-au dat viata.Din rindurile pe care le-ai scris in acel mesaj reiese cai ii urasti. Eu cred ca ii iubesti foarte mult, si ai scris acele rinduri cind erai intr-o dispozitie proasta.Noi bipolarii mai avem si dispozitii proaste.
Am inteles din postarile anterioare ca te-ai apropiat foarte mult de biserica si ca biserica te-a ajutat sa treci mai usor peste boala.Clara si un necredincios ca mine isi divinizeaza parintii, cu toate defectele pe care le au.Cit priveste fratele tau, da trebuie sa ai grija de el daca esti atit de aproape de biserica.
Sper sa nu te superi pe mine pentru rindurile astea.Pe mine m-ai ajutat enorm si nu o sa uit asta niciodata.Sper sa raminem prieteni pe acest forum.
@ mihaiarh
Deocamdata printre multe alte boli, eu am facut de la medicamente o boala care se numeste artroza generalizata. Nu am voie sa iau nici un medicament de durere si durerile sunt crancene.
In astfel de momente nu multumesc nimanui ca m-a nascut pentru ca s-a ajuns pina la ganduri de sinucidere si nu as dori sa imi pierd mantuirea din cauza durerilor atroce provocate de artroza.
In rest imi mentin pozitia. Viitoarea sotie trebuie sa se intereseze dinainte de boala baiatului, de evolutia ei si inainte de a ramane cu el sau de a face pasul sa isi asume responsabilitatea acestei boli pe viata.
Nici tu, nici eu nu am ingrijit niciodata pe nimeni. Alta e soarta celor care ingrijesc de un bolnav psihic.
Subliniez inca o data pozitia ca daca nu accepta ca are probleme si nu accepta sa fie consultat de psihiatru, psiholog, fata sa nu se lase terorizata de delirurile de gelozie, fara sa aiba nici o vina. Se poate imbolnavi ea.
Copiii care se nasc din parinti cu boala psihica au sanse sa faca si ei boala psihica. Deci trebuie sa isi asume si asta.
Fiecare dedice ce crede ca e mai bine pentru el in momentul X.
Nu stiu exact ce scrii tu acolo dar inca nu i-a scris nimeni cum duce acest baiat la doctor.
Baiatul daca o acuza pe fata pe nedrept are delir de gelozie si stiu cum se manifesta barbatii care au asemenea delir pt ca tatal meu are asa ceva. E infiorator. A ajuns in timp sa ii spuna mamei lucruri infioratoare si mama sa regrete in fiecare zi a vietii ei ca s-a casatorit cu el si ca el nu vrea sa se trateze.
Si mie mi-ar placea sa raspund pe forum cu poezii de Eminescu dar viata nu e chiar asa.
Sa isi ia fiecare deciziile pe care le considera. Nu spun eu nimanui ce sa faca. Si nu pot obliga pe cineva sa faca ceva.
Deocamdata printre multe alte boli, eu am facut de la medicamente o boala care se numeste artroza generalizata. Nu am voie sa iau nici un medicament de durere si durerile sunt crancene.
In astfel de momente nu multumesc nimanui ca m-a nascut pentru ca s-a ajuns pina la ganduri de sinucidere si nu as dori sa imi pierd mantuirea din cauza durerilor atroce provocate de artroza.
In rest imi mentin pozitia. Viitoarea sotie trebuie sa se intereseze dinainte de boala baiatului, de evolutia ei si inainte de a ramane cu el sau de a face pasul sa isi asume responsabilitatea acestei boli pe viata.
Nici tu, nici eu nu am ingrijit niciodata pe nimeni. Alta e soarta celor care ingrijesc de un bolnav psihic.
Subliniez inca o data pozitia ca daca nu accepta ca are probleme si nu accepta sa fie consultat de psihiatru, psiholog, fata sa nu se lase terorizata de delirurile de gelozie, fara sa aiba nici o vina. Se poate imbolnavi ea.
Copiii care se nasc din parinti cu boala psihica au sanse sa faca si ei boala psihica. Deci trebuie sa isi asume si asta.
Fiecare dedice ce crede ca e mai bine pentru el in momentul X.
Nu stiu exact ce scrii tu acolo dar inca nu i-a scris nimeni cum duce acest baiat la doctor.
Baiatul daca o acuza pe fata pe nedrept are delir de gelozie si stiu cum se manifesta barbatii care au asemenea delir pt ca tatal meu are asa ceva. E infiorator. A ajuns in timp sa ii spuna mamei lucruri infioratoare si mama sa regrete in fiecare zi a vietii ei ca s-a casatorit cu el si ca el nu vrea sa se trateze.
Si mie mi-ar placea sa raspund pe forum cu poezii de Eminescu dar viata nu e chiar asa.
Sa isi ia fiecare deciziile pe care le considera. Nu spun eu nimanui ce sa faca. Si nu pot obliga pe cineva sa faca ceva.
Mihaiarc, pana la urma nu am cerut noi sa ne nastem, nu poti multumi asa aiurea orice si oricui, ca sa iubesti parintii trebuie sa merite ! Nu ca lui Clara ca din cauza lor s-a imbolnavit ca manca bataie si asa mai departe prin scoala, scuze, dar nu zici bine, niste jigodii de parinti tipul asta de oameni, ca sa primesti iubire trebe sa si oferi, altfel nu ai pretentia, nu poti forta pe cineva sa iubeasca la comanda.
Si eu sunt ateu stiind ca asta cu credinta e o iluzie inradacinata de societate ca sa poata fi manipulati oamenii de rand, real nici o dovada nu e ca ar exista asa ceva pe undeva, e vrajeala curata, ma mir cum de nu se prind ceilalti.
Mda Clara, eu zic ca depinde de ce boala are, e destul de relativ, de exemplu unul din profii mei de la facultate are depresie, e femeie mai exact in jur de 40 ani, stie sa se comporte, e blanda, intelegatoare, nu are tulburari de comportament, are un prieten si se intelege cu el, el este mai multumit de ea decat de una sanatoasa care poate si-ar bate joc de el si la prima ocazie s-ar duce cu altul, deci depinde f mult ce are.
Cum zici ca astia bolnavi sunt bine mersi cand ai durerile alea de mori ? Cand erau perioade cand abia te miscai de depresie ?! I-am zis azi matusii mele de ce ziceai, si a ramas uimita a zis "pai daca-s asa bine mersi de ce mai zic ca-s bolnavi, se cam mint singuri aia".
Cand se reperta internarile si iar si iar si din nou..., bani putini, etc etc etc, ma refer la TAB acum, la general cei cu TAB, afara de neimplinire sentimentala, sexuala si financiara, ca pana la urma totul costa si sanatatea costa, si la medic cand te duci daca platesti esti tratat altfel, nu ma refer doar la bani, am zis suma acestor probleme nu stiu daca are cum sa faca un om sa fie binemersi.
Majoritatea pe tratamente au anhedonie sexuala si multe altele.
Si eu sunt ateu stiind ca asta cu credinta e o iluzie inradacinata de societate ca sa poata fi manipulati oamenii de rand, real nici o dovada nu e ca ar exista asa ceva pe undeva, e vrajeala curata, ma mir cum de nu se prind ceilalti.
Mda Clara, eu zic ca depinde de ce boala are, e destul de relativ, de exemplu unul din profii mei de la facultate are depresie, e femeie mai exact in jur de 40 ani, stie sa se comporte, e blanda, intelegatoare, nu are tulburari de comportament, are un prieten si se intelege cu el, el este mai multumit de ea decat de una sanatoasa care poate si-ar bate joc de el si la prima ocazie s-ar duce cu altul, deci depinde f mult ce are.
Cum zici ca astia bolnavi sunt bine mersi cand ai durerile alea de mori ? Cand erau perioade cand abia te miscai de depresie ?! I-am zis azi matusii mele de ce ziceai, si a ramas uimita a zis "pai daca-s asa bine mersi de ce mai zic ca-s bolnavi, se cam mint singuri aia".
Cand se reperta internarile si iar si iar si din nou..., bani putini, etc etc etc, ma refer la TAB acum, la general cei cu TAB, afara de neimplinire sentimentala, sexuala si financiara, ca pana la urma totul costa si sanatatea costa, si la medic cand te duci daca platesti esti tratat altfel, nu ma refer doar la bani, am zis suma acestor probleme nu stiu daca are cum sa faca un om sa fie binemersi.
Majoritatea pe tratamente au anhedonie sexuala si multe altele.
@ Costy
Spune-i matusii tale ca daca am enumera cate simptome de rau avem toata ziua, ne-ar fi si mai rau. Asa ca evitam. Le zicem ca ne e bine.
Eu am facut artroza la umarul drept prima oara la 34 de ani, presupun ca de la Litiu. Dr. T (un psihiatru care a scris mai demult pe Forum) a zis ca de la Depakine pe care l-am luat 6 ani, inainte de 34 de ani. Nu se stie.
Durerile sunt cumplite la incheietura si muschi pina la cot si mai jos.
Am facut "prescriptia" de 40 de acatiste la Sfantul Nectarie fara sa stiu diagnostic, fara sa stiu nimic.
2 ani s-au retras COMPLET durerile crancene.
La 38 deja s-au declansat dureri pe la toate articulatiile. Facut radiografii: artroza generalizata. Am dureri cam in tot corpul. A trebuit sa devin peste noapte vegan: nu mai mananc deloc carne, oua, lactate, paine, zahar, miere. Doctorii mi-au zis ca pt mine nu exista tratament si ca va trebui sa suport durerile pe viata. M-am rugat iar la Sf Nectarie. Am gasit un site al unei fete care a avut artroza si care dupa ani de chin a devenit vegan si s-a vindecat.
P.S.: Mama ma ingrijeste acum cat poate dar nu imi place ca nu vrea sa il internam pe tata si ca tot procesul (de punere sub interdictie) trebuie sa il duc singura.
@ mihaiarh
Tu poate nu ai sustinut niciodata financiar pe nimeni. E greu sa sustii financiar 2 persoane care locuiesc in alta casa, alte facturi, mancare, telefoane, diverse alte lucruri inerente. E peste puterea unui bipolar pensionat pe caz de boala. Daca eram milionara in euro, nu ma deranja, si nu as fi incercat sa dau nici o pastila nici tatalui, nici fratelui, ca stiu ce ravagii fac. Dar nu sunt. De multe ori tremur pentru ei ca nu au ce manca si asta imi face extrem de rau la boala.
Apreciez oamenii care se trateaza, ca profesoara lui Costy.
Da, ei cred ca ar trebui sa aiba parte de parteneri care sa ii inteleaga si sa ii iubeasca.
Sotul meu ia antidepresive de 20 de ani (o pastila de Prozac pe zi, uneori o jumatate).
Se pare ca ad-urile nu au aceleasi efecte secundare ca antipsihoticele si stabilizatoarele de dispozitie.
Mai nou am aflat de un caz care e in prag de leucemie de la cateva luni de carbamazepina.
Atentie mare ce inghititi. Faceti-va analizele complete de sange la 6-12 luni si ecografie abdominala. Eu am facut si steatoza hepatica. Habar nu aveam de nimic. Nu ma durea nimic. Am facut-o orientativ.
Spune-i matusii tale ca daca am enumera cate simptome de rau avem toata ziua, ne-ar fi si mai rau. Asa ca evitam. Le zicem ca ne e bine.
Eu am facut artroza la umarul drept prima oara la 34 de ani, presupun ca de la Litiu. Dr. T (un psihiatru care a scris mai demult pe Forum) a zis ca de la Depakine pe care l-am luat 6 ani, inainte de 34 de ani. Nu se stie.
Durerile sunt cumplite la incheietura si muschi pina la cot si mai jos.
Am facut "prescriptia" de 40 de acatiste la Sfantul Nectarie fara sa stiu diagnostic, fara sa stiu nimic.
2 ani s-au retras COMPLET durerile crancene.
La 38 deja s-au declansat dureri pe la toate articulatiile. Facut radiografii: artroza generalizata. Am dureri cam in tot corpul. A trebuit sa devin peste noapte vegan: nu mai mananc deloc carne, oua, lactate, paine, zahar, miere. Doctorii mi-au zis ca pt mine nu exista tratament si ca va trebui sa suport durerile pe viata. M-am rugat iar la Sf Nectarie. Am gasit un site al unei fete care a avut artroza si care dupa ani de chin a devenit vegan si s-a vindecat.
P.S.: Mama ma ingrijeste acum cat poate dar nu imi place ca nu vrea sa il internam pe tata si ca tot procesul (de punere sub interdictie) trebuie sa il duc singura.
@ mihaiarh
Tu poate nu ai sustinut niciodata financiar pe nimeni. E greu sa sustii financiar 2 persoane care locuiesc in alta casa, alte facturi, mancare, telefoane, diverse alte lucruri inerente. E peste puterea unui bipolar pensionat pe caz de boala. Daca eram milionara in euro, nu ma deranja, si nu as fi incercat sa dau nici o pastila nici tatalui, nici fratelui, ca stiu ce ravagii fac. Dar nu sunt. De multe ori tremur pentru ei ca nu au ce manca si asta imi face extrem de rau la boala.
Apreciez oamenii care se trateaza, ca profesoara lui Costy.
Da, ei cred ca ar trebui sa aiba parte de parteneri care sa ii inteleaga si sa ii iubeasca.
Sotul meu ia antidepresive de 20 de ani (o pastila de Prozac pe zi, uneori o jumatate).
Se pare ca ad-urile nu au aceleasi efecte secundare ca antipsihoticele si stabilizatoarele de dispozitie.
Mai nou am aflat de un caz care e in prag de leucemie de la cateva luni de carbamazepina.
Atentie mare ce inghititi. Faceti-va analizele complete de sange la 6-12 luni si ecografie abdominala. Eu am facut si steatoza hepatica. Habar nu aveam de nimic. Nu ma durea nimic. Am facut-o orientativ.
Deci matusa a zis f bine, nu sunteti deloc bine mersi, macar eu recunosc sincer ca NU sunt bine, nu e bine sa induceti lumea in eroare zicand cat de bine e cu atatea nenorociri zilnice pe cap, mai bine sa se stie ca sa se ia masuri.
Degeaba te rogi ca n-are nici o treaba, organismul se mai echilibrase putin si de aia trecuse temporar, ca dovada ca apoi a aparut peste tot, nu te mai amagi degeaba, mai bine vezi cum rezolvi asta, de ce nu poti lua tratament pentru dureri ?! Ca exista mai multe chiar pana la opioide gen Suboxona si Oxycontin.
Nici cu veganismul nu trece, decat cel mult n-ar mai avansa, daca cauza sunt medicamentele, atunci fara sa elimini cauza, nu stiu cum o rezolvi, vezi mecanismul acestei boli, vezi ce o agraveaza si ce nu.
Oricum e f bine ca ai devenit vegana, de fapt asta e hrana care trebuie sa o manance un om, e bine ptr sanatate la general, te va ajuta sa fi mai sanatoasa decat daca nu faceai asta.
Da, antidepresivele si anxioliticele nu fac asa rau, vezi ca de la Depakine eu ma ingrasam mancand la fel dar si facand sport, aveam si glicemii mari ca facusem deja rezistenta la insulina mai tare decat si asa era, asta la cam 7-9 luni de tratament cau 1000-1500 mg/zi, noroc ca mi l-a scos ca-l daduse degeaba in 2007 luna Mai, insa nu cadea parul, nu aveam sangerari gingivale.
Cu tata te implici prea tare, mai vezi si de viata ta si mai lasa-i naiba, ca si asa nu faci decat sa-ti faci singura rau si nu are nici un sens asta, muta-te de acolo daca poti, desprinde-te de nebunia de acolo daca vrei sa-ti fie mai bine, fa sa ai o viata cat mai buna daca se poate.
Profesoara mea s-a mai tratat insa pe fundal tot nu prea e foarte okey, dar vreau sa zic ca e un partener mult mai de treaba decat una sanatoasa, asa zisa sanatoasa ca adevarata nebunie apare dincolo de zidurile spitalului de psihiatrie. Cand e mai bine e o companie placuta, cand nu e, isi ascunde suferinta fata de ceilalti si culmea de multe ori si fata de prieten, lucru care nu e bine, eu asa cum sunt asa spun, cand nu mi-e bine, ma retrag in camera mea si stau linistit, nu deranjez pe nimeni, prietenii stiu asta si oricum ne intelegem f bine.
Si acum spun ceva f important, relatiile de prietenie sau de iubire intre doua persoane cu ceva probleme dar nu de comportament, sunt mult mai stranse si mai sincere !
Deci exista doua feluri de probleme impartite in 2 mari categorii:
1 - Cei de care zice Clara cu care nu te intelegi, care fac crize, care sparg, insulta, nu se trateaza, deliruri, lucruri inchipuite, care habar nu au ce se intampla cu ei si nu vad realitatea asa cum e, gen prietenul fetei de mai sus, cu astia nu ai ce cauta, in general astia au mai mult tulburari grave de comportament si o mica tenta catre psihotoc
2 - Cei care au depresie, anxietate sau TAB dar care au un comportament f bun, sociabili, intelegatori, se trateaza sau incearca asta, nu deranjeaza deloc, vad realitatea corect si nu acuza aiurea, nu interpreteaza aiurea totul, cu astia poti face o relatie mult mai buna decat cu unu sanatos la care partea umana tinde catre zero.
Degeaba te rogi ca n-are nici o treaba, organismul se mai echilibrase putin si de aia trecuse temporar, ca dovada ca apoi a aparut peste tot, nu te mai amagi degeaba, mai bine vezi cum rezolvi asta, de ce nu poti lua tratament pentru dureri ?! Ca exista mai multe chiar pana la opioide gen Suboxona si Oxycontin.
Nici cu veganismul nu trece, decat cel mult n-ar mai avansa, daca cauza sunt medicamentele, atunci fara sa elimini cauza, nu stiu cum o rezolvi, vezi mecanismul acestei boli, vezi ce o agraveaza si ce nu.
Oricum e f bine ca ai devenit vegana, de fapt asta e hrana care trebuie sa o manance un om, e bine ptr sanatate la general, te va ajuta sa fi mai sanatoasa decat daca nu faceai asta.
Da, antidepresivele si anxioliticele nu fac asa rau, vezi ca de la Depakine eu ma ingrasam mancand la fel dar si facand sport, aveam si glicemii mari ca facusem deja rezistenta la insulina mai tare decat si asa era, asta la cam 7-9 luni de tratament cau 1000-1500 mg/zi, noroc ca mi l-a scos ca-l daduse degeaba in 2007 luna Mai, insa nu cadea parul, nu aveam sangerari gingivale.
Cu tata te implici prea tare, mai vezi si de viata ta si mai lasa-i naiba, ca si asa nu faci decat sa-ti faci singura rau si nu are nici un sens asta, muta-te de acolo daca poti, desprinde-te de nebunia de acolo daca vrei sa-ti fie mai bine, fa sa ai o viata cat mai buna daca se poate.
Profesoara mea s-a mai tratat insa pe fundal tot nu prea e foarte okey, dar vreau sa zic ca e un partener mult mai de treaba decat una sanatoasa, asa zisa sanatoasa ca adevarata nebunie apare dincolo de zidurile spitalului de psihiatrie. Cand e mai bine e o companie placuta, cand nu e, isi ascunde suferinta fata de ceilalti si culmea de multe ori si fata de prieten, lucru care nu e bine, eu asa cum sunt asa spun, cand nu mi-e bine, ma retrag in camera mea si stau linistit, nu deranjez pe nimeni, prietenii stiu asta si oricum ne intelegem f bine.
Si acum spun ceva f important, relatiile de prietenie sau de iubire intre doua persoane cu ceva probleme dar nu de comportament, sunt mult mai stranse si mai sincere !
Deci exista doua feluri de probleme impartite in 2 mari categorii:
1 - Cei de care zice Clara cu care nu te intelegi, care fac crize, care sparg, insulta, nu se trateaza, deliruri, lucruri inchipuite, care habar nu au ce se intampla cu ei si nu vad realitatea asa cum e, gen prietenul fetei de mai sus, cu astia nu ai ce cauta, in general astia au mai mult tulburari grave de comportament si o mica tenta catre psihotoc
2 - Cei care au depresie, anxietate sau TAB dar care au un comportament f bun, sociabili, intelegatori, se trateaza sau incearca asta, nu deranjeaza deloc, vad realitatea corect si nu acuza aiurea, nu interpreteaza aiurea totul, cu astia poti face o relatie mult mai buna decat cu unu sanatos la care partea umana tinde catre zero.
Sper ca fata care a deschis subiectul, folosind comentariile noastre, sa traga concluzii folositoare.Costy a sintetizat bine la cele 2 puncte de la ultima postare.Pot sa spun din proprie experienta ca un bipolar care urmeaza tratamentul devine mai sensibil, mai intelegator, mai bun.
Exact, ai dreptate mihaiarh, exact asta am zis, si un depresiv, si un anxios, partea umana urca foarte mult la astia, cel putin la aia care nu au rautatea aia in ei, tulburari de comportament, si chiar as alege o fata din asta decat una sanatoasa care nu stie ce e aia parte umana, chiar daca eram sanatos, ca am fost odata sanatos si nu-mi placeau oamenii ca nu aveau partea sufleteasca deloc, se gandeau doar la bani si la distractii de suprafata, in rest erai zero pentru toti.
De fapt astia asa zisi sanatosi sunt cei mai nesanatosi cu rautatea lor, egoismul, tulburarile de comportament de nu te intelegi cu ei, si asa mai departe.
Nevoia afectiva urca in mod artificial odata cu depresia si de aia unii depresivi vor sa se omoare ca nu au relatii, ca nu-s iubiti si altele, nu se prind ca de la depresie au nevoia aia asa sus si sufera ca nu au, daca si-ar trata depresia, ar scadea si asta la nivel acceptabil.
Asta ar trebui sa se spuna ca nevoia afectiva e direct proportionala la unii uneori cu nivelul depresiei.
De fapt astia asa zisi sanatosi sunt cei mai nesanatosi cu rautatea lor, egoismul, tulburarile de comportament de nu te intelegi cu ei, si asa mai departe.
Nevoia afectiva urca in mod artificial odata cu depresia si de aia unii depresivi vor sa se omoare ca nu au relatii, ca nu-s iubiti si altele, nu se prind ca de la depresie au nevoia aia asa sus si sufera ca nu au, daca si-ar trata depresia, ar scadea si asta la nivel acceptabil.
Asta ar trebui sa se spuna ca nevoia afectiva e direct proportionala la unii uneori cu nivelul depresiei.
@ P 13
Citeste cu atentie un caz care a aparut azi pe forum
@ Nina_123
Imi iubesc sotul si copii dar nu stiu cum sa fac fata prolemei
Am o rellatie cu sotul meu de 12 ani si sunt casatorita cu el de 9 ani.Avem 2 baieti de 11 si 7 ani, ne iubim foarte mult dar nu stiu de ce de 6 luni ma acuza ca il insel cu un om mai batran {seful meu}nu inteleg de ce nu ma crede, nu stiu ce sa fac sa-i demonstrez ca n-am nimic cu acel om sau cu alt barbat de cand este el in viata mea.Nu vreau sa-mi pierd familia dar, simt ca nu mai pot.I-am permis sa ma asculte cu un microfon si cu un aparat care inregistreaza prin satelit imagini cu mine, de fapt de aici au inceput toate problemele, pt ca acel aparat nu-i arata realitatea dar el nu ma crede pe mine {de ex. eu ma deplasam cu transportul in comun si lui ii arata ca sunt intr-o masina alba, eu eram la curs cu colege de la alta scoala si el ma arata intr-un motel de linga cladirea in careeram eu de fapt}.Sunt sigura ca nu l-am inselat dar, cum sa fac sa-i demonstrez. Am fost si la un test poligraf, dupa o zi de cearta am ajuns crezand ca-mi rezolv problema dar mai ruam acut pt ca l-am intrebat pe acel om ca daca sunt foarte stresata si ma doare capul cumplit ca si cum iti i-a foc sau iti crapa ceva in spate la ceafa daca va fi corect si a spus ca nu influenteaza, dar el a iesit ca aveam o stare de neliniste deci nefavorabil. nN mai inteleg nimic adicae multe ori simt ca-mi plesneste capul pt ca vb 8 ore la tel. ma asculta cu acel microfon non stop si de multe ori ma suna si ma intreaba cu cine vb dar eu sunt singura, cine a spus, cine a facut, nu ma crede ca nu e nimeni in jurul meu. Mi-a deviat telefonul, m-a sunat, n-am avut timp sa-i raspund sunandu-se pe el atunci ma acuzat ca vb cu cineva la tel cu toate ca eu nu vb., i-am demonstrat ca am dreptate dar nu ma crede Spunetim cum sa procedez, va rog mult, il iubesc si nu vreau sa-l pierd. Ne certam - ne impacam si a doua zi o luam de la capat nu mai pot, am vrut sa ma omor ca sa nu mai gandeasca rau de mine dar ce fac copii singuri.cum asi putea salva acesta relati.Oare mai pot.
Citeste cu atentie un caz care a aparut azi pe forum
@ Nina_123
Imi iubesc sotul si copii dar nu stiu cum sa fac fata prolemei
Am o rellatie cu sotul meu de 12 ani si sunt casatorita cu el de 9 ani.Avem 2 baieti de 11 si 7 ani, ne iubim foarte mult dar nu stiu de ce de 6 luni ma acuza ca il insel cu un om mai batran {seful meu}nu inteleg de ce nu ma crede, nu stiu ce sa fac sa-i demonstrez ca n-am nimic cu acel om sau cu alt barbat de cand este el in viata mea.Nu vreau sa-mi pierd familia dar, simt ca nu mai pot.I-am permis sa ma asculte cu un microfon si cu un aparat care inregistreaza prin satelit imagini cu mine, de fapt de aici au inceput toate problemele, pt ca acel aparat nu-i arata realitatea dar el nu ma crede pe mine {de ex. eu ma deplasam cu transportul in comun si lui ii arata ca sunt intr-o masina alba, eu eram la curs cu colege de la alta scoala si el ma arata intr-un motel de linga cladirea in careeram eu de fapt}.Sunt sigura ca nu l-am inselat dar, cum sa fac sa-i demonstrez. Am fost si la un test poligraf, dupa o zi de cearta am ajuns crezand ca-mi rezolv problema dar mai ruam acut pt ca l-am intrebat pe acel om ca daca sunt foarte stresata si ma doare capul cumplit ca si cum iti i-a foc sau iti crapa ceva in spate la ceafa daca va fi corect si a spus ca nu influenteaza, dar el a iesit ca aveam o stare de neliniste deci nefavorabil. nN mai inteleg nimic adicae multe ori simt ca-mi plesneste capul pt ca vb 8 ore la tel. ma asculta cu acel microfon non stop si de multe ori ma suna si ma intreaba cu cine vb dar eu sunt singura, cine a spus, cine a facut, nu ma crede ca nu e nimeni in jurul meu. Mi-a deviat telefonul, m-a sunat, n-am avut timp sa-i raspund sunandu-se pe el atunci ma acuzat ca vb cu cineva la tel cu toate ca eu nu vb., i-am demonstrat ca am dreptate dar nu ma crede Spunetim cum sa procedez, va rog mult, il iubesc si nu vreau sa-l pierd. Ne certam - ne impacam si a doua zi o luam de la capat nu mai pot, am vrut sa ma omor ca sa nu mai gandeasca rau de mine dar ce fac copii singuri.cum asi putea salva acesta relati.Oare mai pot.
Pai sa-l lase dracu de handicapat si bolnav mintal ce e, asta e singura solutie, altfel innebuneste de tot, il lasa si gata, isi vede copilul cand e si isi reface viata, cu din astia sa nu stai !
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 10Frica profunda de oameni, stima de sine scazuta
- 8Rusine, vinovatie, stima de sine inexistenta.
- 0Cum ne aparam stima de sine in cuplu ?
- 2Pierdere identitate?
Mai multe informații despre: stima de sine
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: