Auto-agresivitatea. Material informativ

1 Martie este Ziua Internationala de constientizare a auto-agresivitatii.

Auto-agresivitatea este un mecanism de coping. O persoana isi raneste sinele fizic pentru a face fata durerii emotionale sau pentru a atenua sentimentele de amorteala prin stimulare.

Multi dintre noi facem fata problemelor in moduri riscante sau daunatoare. Unii consumam alcool sau mancam prea mult, fumam sau conducem prea repede, pariem la jocuri de noroc sau ne imbolnavim lucrand peste program si datorita stresului. Auto-agresivitatea, desi mai socanta, este foarte asemanatoare acestor forme de auto-vatamare acceptabile social. Similar consumului de alcool si exercitiului fizic in exces, auto-agresiunea ofera uneori o eliberare dintr-o durere emotionala intolerabila.
Auto-agresivitatea reprezinta orice comportament deliberat, fara intentia de suicid, care produce o vatamare fizica asupra corpului cu scopul de a reduce suferinta emotionala. Durerea fizica este deseori mult mai usor de gestionat decat cea emotionala, deoarece creeaza sentimente 'reale'. Ranile pot fi pentru o persoana dovada ca suferinta sa emotionala e reala si valida. Comportamentele auto-agresive pot calma sau stimula. Totusi, nu ofera decat o ameliorare temporara; nu adreseaza problemele de profunzime. Auto-agresivitatea poate deveni un raspuns firesc la stresul cotidian si poate creste in frecventa si gravitate.
Auto-agresivitatea poate fi perceputa ca o modalitate maladaptativa de coping. De regula, nu este o tentativa de suicid. Este important sa facem aceasta distinctie, deoarece auto-agresivitatea (in special taierea) este deseori inteleasa gresit ca o incercare esuata de a te sinucide. Cu toate acestea, auto-agresivitatea rareori rezulta in suicid. In timp ce auto-agresivitatea pare periculoasa si distructiva, poate fi de fapt inteleasa ca o incercare de auto-vindecare sau auto-conservare.
Multi adolescenti experimenteaza cu auto-agresivitatea si este mult mai comuna decat se crede. Acest lucru se datoreaza faptului ca auto-agresivitatea este un act extrem de personal care se produce in intimitate. Nu are rolul de a manipula sau de a atrage atentia. Persoanele care se auto-agreseaza deseori incearca sa ascunda acest comportament de familie si prieteni, rareori destainuindu-se sau apeland la sprijinul psihologului sau medicului. In consecinta, nimeni nu stie cate persoane din comunitatea noastra prezinta comportamente auto-agresive. Auto-agresivitatea nu este specifica unei anumite subculturi (ex. emo, goth), ea se produce indiferent de varsta, gen, mediu cultural, religie, orientare sexuala si nivel educational.
Unele persoane pot sa se raneasca doar o data sau de doua ori. Pentru altii, poate deveni un raspuns uzual la orice situatie stresanta si sa adopte acest comportament de mai multe ori pe zi in perioadele dificile din viata. Astfel, este important ca aceasta problema sa fie discutata imediat. Daca ai un comportament auto-agresiv, cere sprijinul si sfatul medicului de familie care te poate ghida la un psiholog. Daca ai suspiciunea ca un prieten sau membru de familie prezinta un astfel de comportament, incearca sa fii suportiv, fara a face presupuneri referitoare la motivul pentru care se auto-agreseaza sau la ce ar avea nevoie. Este important sa nu il fortezi sa renunte la acest comportament inainte de a fi deprins alte modalitati mai eficiente de a face fata suferintei emotionale. Recomanda-i cu blandete sa vorbeasca cu un specialist in sanatate mintala despre comportamentul sau.
Auto-agresivitatea nu este:
- un mijloc de a atrage atentia
- manipulare
- pentru placere
- o activitate de grup
- cool, o tendinta
- o goana dupa adrenalina
- tatuare, piercing sau o parte a unor activitati sexuale
- o tentativa de suicid
Persoanele care se auto-agreseaza incearca sa:
- isi distraga atentia de la suferinta emotionala
- amelioreze sentimentele de amorteala
- reduca dorinta de sinucidere
- calmeze sentimente intense/care ii coplesesc
- pastreze controlul si sa uite de gandurile sau amintirile dureroase
- se pedepseasca
- exprime ganduri care nu pot fi spuse (furie, suferinta emotionala profunda, cautare de sprijin si ajutor)
- exprime sentimente pentru care nu au cuvinte

Declaratia drepturilor persoanelor cu comportamente auto-agresive

1. Dreptul de a fi tratate cu respect
2. Dreptul la intimitatea corpului
3. Dreptul de a-si alege propriile mecanisme de coping
4. Dreptul de validare a rolului comportamentului auto-agresiv ca modalitate de coping
5. Dreptul de a dezvalui doar unor persoane si doar aspectele pe care doresc sa le dezvaluie
6. Dreptul de a nu fi considerate automat periculoase doar pentru ca prezinta un comportament auto-agresiv
7. Dreptul a-i fi validate sentimentele din spatele auto-agresivitatii
8. Dreptul de a fi percepute ca incercand sa comunice, nu sa manipuleze
9. Dreptul ca sentimentele specialistiilor cu privire la auto-agresivitate sa nu distorsioneze terapia
10. Dreptul de a participa la decizii ce implica tratamentul psihiatric de urgenta (atat timp cat viata lor este in pericol imediat)

Surse:
Lifesigns - Self-injury guidance and network support (2005). Self-injury awareness booklet. Information for health care workers, family, friends and teachers of people who harm themselves, 2nd edition (revised)
http://propsych.com.au/news/item.html?csid=24
http://www.selfinjury.org/

nu faceam cand nu puteam dar taceam. mai radeam cruce faceam. acum plecam. 3 sefi incompatibili intre ei eeei la job aveam si acasa sefi prosti. acum plecam maine vorbeam.

@bleuciel

Ati putea va rog, sa-mi spuneti cam in ce mod sa citesc postarea dvs.ca sa si inteleg ceva din ea?, orice.De la dreapta la stinga?si de jos in sus?.

@socialworker

Ati atins niste subiecte exceptionale, de ce nu au rezonanta pe acest forum o sa intelegeti in timp.Aici toata lumea o duce bine, nu exista (auto)agresivitate si multi nu vor sa se stie ca in vietile lor ar mai fi si altceva decit echilibru.Si daca postam ceva care nu este acelasi subiect discutat si forfecat mereu si mereu, e mare lucru daca n-o sa va apostrofeze cineva asa in genul lui Costy Ionita tare-n gurita...

Foarte bun articolul postat de socialworker, felicitari!Si ii dau o sugestie, Centrul pentru Resurse Juridice a facut un studiu cu aproape toate spitalele din Romania, numit Pledoarie pentru Demnitate.Cred ca va vor pune multe materiale la dispozitie, cu care sa completati materialele Dumneavoastra.Mult succes!

orice.De la dreapta la stinga?si de jos in sus?.

nu. orice si tot ce vreti. puneti picioarele in tavan si sangele va veni din abundenta...unde ? exact unde trebuie adica in creier. cu care omul isi face viata. cu creierul nu cu altceva.
autoagresivitate nu aveam - nici fara auto, adica agresivitate. plangeam -agresivitate eram ? sau ce e ? dar radeam, radeam ? Da ea apare cand binele se transforma in rau adica prin conversie. daca binele pe care poti sa-l faci nu-l faci activ el se rasuceste invers - asa ca cand faci stanga imprejur. si iese pana la urma omul bolnav. rasucit.
daca ma mai gandesc cand organismul nu se mai respecta comenzile bune adica vechile drumuri placute si parfumate ele se strica. se incleiaza, se inversez. e tot un fel de autodistrugere - ca IMparatia cladita facuta sa creasca se handicapeaza; mi erusine dar si la mine. pe langa depresia majora se adauga astenica de antiprimavara asta.
eu nu cunosc tare-n gurita. totdeauna foarte cuminte eram. gata pupam.

@bleuciel

Dupa ce ies urzicile si va reveniti din astenie sau din statul cu capul in jos, poate reusiti sa scrieti ceva lizibil.Pina una alta sunteti protejata de, , Beneficiile credinteii crestine in vindecare, , ?

PS. cu care omul isi face viata. cu creierul nu cu altceva.-- oare greseam ? cu inima parca. parca ?
...
Da. credinta crestina ajuta tot omul bolnav. pai pe langa Dumnezeu ne incalzim toti. poate nu stiti. dar prima e sa ti faci ordine in viata ta - ea sa fie normala pe cat poti si pe urma daca nu ai rezultat Dumnezeu face ce nu ai putut.

@ pulberedestele

Va multumesc pentru sugestie. Am gasit niste materiale excelente pe site-ul organizatiei.

@ k.v.

Aveti dreptate. Cred ca acest forum este reprezentativ pentru ce se intampla in Romania in ceea ce priveste sanatatea mintala. Chiar daca exista unele campanii de informare in legatura cu problemele de sanatate mintala, acestea nu pun la dispozitia publicului decat un set de explicatii, niste informatii incomplete, iar in ceea ce priveste auto-agresivitatea, stigmatizarea acestui comportament a condus la eliminarea sa din constiinta comuna. Cum sa ne mai surprinda atunci faptul ca oamenii nu recunosc ca se confrunta cu aceasta problema sau ca specialistii nu sunt pregatiti sa ii faca fata?

Ce se întâmplă si ce e de facut atunci când de la autoagresiune trecem la agresarea persoanelor sau fiintelor dragi de langa noi ( copii, animale) sau distrugerea unor obiecte personale care ne sunt dragi, utile sau valoroase, fie pentru ca ar fi făcut ele ceva rau sau ar fi creat vreun neajuns ( ex am fost certați ca a făcut ceva rău copilul sau animalul nostru, sau un obiect nu a funcționat Cum trebuie, nu am auzit ca a sunat telefonul, etc), fie pur și simplu am fost certați din alt motiv și vrem sa ne "pedepsim", sa ne provocam suferinta rânind o persoana draga sau distrugând un obiect drag noua???

Luam tratament de la psihiatru si mergem la psiholog.