boala psihica sau orgoliu?

buna ziua,
am mare nevoie de sfatul cuiva; este vorba despre sotul meu care are o varsta de peste 40 ani iar la inceputul acestui an a ramas fara servici, bazandu-se pe promisiunile unora ca il vor ajuta sa-si promoveze o afacere proprie. Lucrurile nu s-au derulat chiar asa; toti au batut in retragere atunci cand el a ramas fara servici...! In familie au inceput certuri si reprosuri; el nu mai dorea sa faca nimic, statea ore in sir pe net si astepta emailuri; mi-am dat repede seama ca este foarte afectat de ce i s-a intamplat cu serviciul si chiar daca eram suparata ii spuneam ca el este important pentru mine si fiul nostru si ca indiferent de situatie noi o sa-i fim alaturi. In cele din urma, a gasit un servici foarte bine platit in afara localitatii; de cand a plecat acolo este de nerecunoscut...cateodata vorbeste pe langa subiect, atunci eu ma supar si spun ca nu este atent la ce discutam; atunci el se enerveaza, refuza sa mai comunice, face pauze mari in discutie, raspunde monosilabic;mie intre timp, imi trece supararea si ii spun : ok, eu am gresit, tu ai gresit acum putem sa ne impacam? ultima data am stat ore in sir la telefon ca sa il conving sa ne impacam si nu am reusit...l-am intrebat, iti aduci aminte ce mi-ai promis in cutare zi? mi-a spus ca nu! Eu i-am adus aminte ce mi-a promis si l-am rugat sa reinoiasca promisiunea; raspunsul lui a fost :"nu imi amintesc". Cateva zile sta suparat si nu poate scoate decat ceva monosilabic; a incercat si fiul nostru, care este major, sa stea de vorba cu el...ii spune sa nu se amestece in relatia noastra, il repede si ii inchide telefonul. De cate ori ne certam spune ca eu impreuna cu fiul nostru formam familia, ca el nu face parte din familie si ca ne intereseaza doar banii lui, nimic altceva! Nu crede in Dumnezeu si spune ca serviciul l-a obtinut pentru ca este el destept...acum este suparat de 3 zile! Sunt foarte ingrijorata sa nu isi faca ceva rau...ce sa fac? va rog mult dati-mi un sfat!

@ Crina2000

Intrebati-l cand e el mai binedispus daca s-a intamplat ceva cu starea lui de spirit in ultimul timp. Pierderea serviciului este un shoc f mare pentru oricine. La acest shoc s-a adaugat dezamagirea ca prietenii nu l-au ajutat.

In afara de ceea ce vedeti dv. trebuie sa va explice el exact prin ceea ce trece. Interesati-va si ce s-a intamplat la utimul lui loc de munca. Discutati cu fostii colegi ca sa aflati daca a avut vreun comportament bizar despre care sa nu va fi mentionat.

Si apoi, daca e nevoie si nu isi revine, mergeti cu el sau fara el cu o lista cu simptomele lui la un medic psihiatru, sa aflati o parere avizata.

Conteaza si cum face fata noului serviciu. Poate se va adapta aici foarte bine si ii va trece totul fara sa fie nevoie de tratament. Munca este o terapie in sine si ar fi minunat sa isi revina singur.

Intrebati-l cum i-ar fi lui mai bine sa procedati dumneavoastra fata de el. De exemplu poate el simte presiuni puternice din partea dumneavoastra si ar putea sa se linisteasca singur. Incercati si asa. Sa va contacteze numai el.

E important si daca a mai avut antecedente de boli psihice in familie (orice pornind de la depresie, anxietate).

Eu zic sa va pastrati cumpatul, sa fiti puternica si sa il lasati sa isi revina incet incet in apele lui. Prin ceea ce a trecut el nu e usor dar in timp intervine uitarea si o sa fie bine.

Din ceea ce ati scris dv. aici pe topic nu rezulta ca ar avea vreun element psihotic.

Multa pace si liniste sufleteasca va doresc.

Clara

Draga Clara,

multumesc foarte mult pentru mesaj...mi-a mers la suflet! Am inceput de ieri sa aplic...merge greu, sotul meu este o persoana introvertita, nu prea pot scoate mare lucru de la el; sunt momente cand vorbesc numai eu.

Tatal lui a avut o problema toata viata: a fost obsedat ca sotia lui il inseala; daca lipsea cateva minute, convingerea lui era ca l-a inselat! nu a fost niciodata diagnosticat cu vreo boala psihica pentru ca nu a fost la doctor pe tema asta; avea cardiopatie ischemica de tanar...cam atat stiu!
Sotul meu nu cred ca a facut o obsesie din asta, dar afirma des ca el nu face parte din familie, doar eu si fiul nostru suntem familia, ca eu nu il iubesc si stau cu el pentru bani si ca am influenta negativa asupra fiului nostru. Sunt cuvinte si lucruri grele pe care le spune, sa zicem, la "nervi" dar nici cand se calmeaza nu gandeste altfel...cateodata cedeaza la argumentele mele si accepta, probabil ca un compromis...!

Crina

@ Crina2000

Stimata doamna,

Isi mai revin oamenii din shocuri si cu mult ajutor si suport emotional din partea celor din jur. Au nevoie de asta ca de aer. Repetati-i in fiecare moment ca il iubiti si ca o sa aveti grija de el. S-ar putea ca el sa se simta neputincios din acest punct de vedere si sa va strige ca nu il iubiti. El de fapt nu se mai descurca sau ii este foarte greu sa se descurce singur cu viata de zi cu zi, in toate aspectele ei. Aceasta este o problema reala. Nu se preface.

Ceea ce faceti pentru fiul dumneaovastra, incercati sa faceti si pentru el.

Va doresc multa putere si nadejde in Cel de Sus. Rugati-va pentru insanatosirea lui si lucrurile se vor rezolva in timp si cu multa rabdare din partea dumneavoastra.

Cu pace,

Clara