Care ar fi decizia corecta?

Buna ziua! Sunt Elena, am 22 de ani și ma confrunt cu o situație foarte urâta! Acum un an și 8 luni l-am cunoscut pe cel care- credeam eu- va fi "sufletul meu pereche". După câteva săptămâni, am aflat ca el era inca intr-o relație ce dura de aproximativ 5 ani. Atunci l-am pus sa aleagă și bineînțeles, așa cum poate v-ați dat seama... m-a ales pe mine. După câteva luni am decis sa ne mutam împreuna. Au urmat clipe minunate iar el, a fost singurul care m-a făcut sa uit amintirile "durereoase" ale ultimei relații. Dar, ca in orice relație, nu toate merg așa cum noi ne dorim și uite așa au început certurile și nu numai. A ajuns sa ma lovească, sa ma jignească și sa îmi reproseze ca sunt o copila care nu știu sa întrețin o relație fericita dar de fiecare data îl iertam și își cerea scuze. Problemele au început sa se agraveze iar el a devenit distant și totodata foarte gelos. Au fost certuri ce se sfârșeau prin lovituri, au fost zile in care ma lovea și mergeam la munca și la facultate vânata( da, pentru "binele" nostru am hotărât sa ma angajez și uite așa, zilele mele incepeau la ora 6 când plecam la facultate, fugeam la munca și apoi acasa sa gătesc, sa fac ordine și toate treburile casnice). In urma cu o luna au început și minciunile... a cunoscut o femeie de 40 de ani(el având 27) si de atunci au început si nopțile in care lipsea de acasa iar atunci când decidea sa rămână acasa nu faceam altceva decât sa ne certam. De fiecare data când hotărăsc sa pun punct acestei relații nu reușesc pana la final. Eu știu Ca decizia corecta ar fi sa ne vedem fiecare de viața lui însă nu pot sa fac asta. Nu am curajul sa o iau de la capat singura deoarece, toate planurile mele de viitor in includeau pe el. Orice sfat cu privire la aceasta situație mi-ar fi de folos. Va mulțumesc!

Va mulțumesc din suflet pentru sfaturi! Într-adevăr, cea mai buna soluție ar fi sa o luam fiecare pe drumuri separate. Am avut răbdare in tot acest timp încercând totodata sa ii gasesc scuza, faptul ca el a crescut fără ambii părinți și de la vârsta de 18 ani se întreține singur. Am încercat sa ii ofer familia pe care nu a avut-o încercând sa îl integrez in familia mea. Sunt conștientă de faptul ca suntem doua persoane total diferite: el, se gândește doar la prezent, își dorește doar distracție și lucruri pasagere iar eu, îmi doresc sa realizez cât mai multe din ceea ce mi-am propus pentru viitorul meu( candva al amândurora). Am realizat ca aceasta relație nu mi-a adus niciun beneficiu ( poate doar o lecție importantă) însă ce ma Dezamăgește cel mai tare este faptul ca in fata prietenilor, el ma scoate pe mine vinovata pentru faptul ca l-am neglijat. Sunt conștientă și de faptul ca amândoi suntem vinovați.

Un om care a ajuns sa te bata trebuie inlocuit cu altul care sa te respecte si sa te faca sa te simti iubita.