Ce rost are psihoterapia?

Cum ajuta ea sa dezghete un mecanism psihic rigid, deja format, de exemplu ale unei femei borderline de 35 de ani sau al unui schizofrenic de 23 de ani? Cum reusesti sa scoli din pat, cu psihoterapia, un TAB aflat in plina faza de depresie? Etc.

Se intampla tot felul de lucruri misterioase in cadrul terapiei si nu conteaza daca psihoterapeutul si clientul sunt de acelasi sex. Interesul sincer, sau nu, aratat de psihoterapeut are efecte puternice asupra celui care vrea "sa se vindece". Aproape toti clientii de psihoterpie isi indragesc / idealizeaza psihoterapeutul. Reciproca nu e valabila, cel mult le e mila. Sunt tone de hartii despre transfer-contratransfer, in general in limbaj de lemn. Psihologii au manuale despre cum sa atenueze un transfer afectiv. Depinde de talentul lor, sa treaca de aceasta etapa jenanta pentru ei si plina de "romantism" pentru celalalt, la urma urmei psihoterapia, cu toate conceptele, definitiile, teoriile, polemicile, e mai degraba arta si nu o contabilitate a psihicului. Clientii isi ascund trairile interne, isi dau seama ca o recunoastere expresa a acestui fapt nu aduce decat o declinare de competenta din partea psihologului.
Si uite asa se pierd ani cu psihoterapia...
Are vreun rost?

Pai e simplu, oamenii normali ar trebui sa se duca la psihoterapeut de acelasi sex iar cei de tip gay sa se duca la psihoterapeut de sex opus si in felul asta se evita transferul.
Succes !

In timpul in care mai persista simptome psihotice, tratamentul psihoterapeutic este mai greu de initiat si dus la bun sfarsit.Eu cred ca mai intai trebuie o reechilibrare medicamentoasa si atunci cand boala o permite, cand simptomele psihotice scad la un nivel acceptabil pentru un psiholog, trebuie dusa o campanie psihoterapeutica sustinuta si mult timp!Ce sa va mai zic, vorbiti de transfer si contra-transfer, eu n-as apela la psihanaliza, cateodata mai rau face in cadrul unei psihoterapii, as recomnada altele, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala reprezentata cu succes in Romania de Irina Holdevici, dar nu numai!