Copil din alta căsnicie și problemele situației

Bună,

Am o relație de 1 an jumate cu un bărbat ce are un copil din alta căsătorie. Copilul este mic, are 2 ani jumătate și sta la mama lui care s-a mutat în alt oraș. Noi locuim împreună.
Problema este ca eu nu am voie sa vad copilul. Mereu când vine aici, petrece f mult timp cu el, îl plimba peste tot, iar eu rămân singura. Sărbătorile le voi petrece singura pt ca nu am voie sa stau cu copilul. Acest lucru se întâmplă din cauza fostei neveste care nu accepta ca eu sa îl vad.
Când nu e aici copilul, se duce el o data pe săptămâna sa îl vadă.
Nu mai știu ce sa fac.. Ma deranjează f mult situația iar el nu face nimic in privința asta pt ca altfel fosta nevasta s-ar enerva rău și nu l-ar mai lasă să își vadă copilul. Îl iubesc foarte mult dar ma deranjează pt ca mereu rămân singura. As vrea sa putem fi ca o familie, sa petrecem timp toți 3 împreună, nu sa fiu mereu data la o parte.
De revelion am stabilit sa plec în oraș cu niște prieteni și sa rămân la ei peste noapte pt a putea sta el cu copilul acasă.
Ce pot sa fac? Are rost sa continui asa? Se va schimba vreodată?

Bună ziua,

Revin după câteva luni mai supărată ca înainte.. În toată aceasta perioada am încercat sa trec eu peste, sa fie bine.
Dar, în loc sa vad și eu "răsplată" sa zic asa, vad doar probleme mai mari :(. Mai nou, a început sa aducă copilul acasă câte o ora-2 din când în când ca să nu mai facă drumuri de zeci de km dus-întors iar eu sunt nevoita sa plec în acest interval.. E adevărat ca este casa lui, orice as zice pana la urma nu pot impune nimic.
Nu mai știu ce sa mai fac, ma simt foarte dezamăgită, sunt trista mereu, am început sa ne certam pe tema asta.
El mi-a tot explicat ca nu o face cu răutate, ca și lui ii este greu și sa îl înțeleg ca e o ora-2 din când în când și ca e doar o perioada ca nu va fi asa mereu dar momentan nu poate face nimic pt ca risca sa nu își mai vadă copilul deoarece știe el de ce poate fi în stare fosta nevasta.. El a ales sa își refacă viata și sta cu mine pt ca ma iubește dar are timp limitat cu copilul și măcar atunci când are vrea sa facă cât mai multe cu el. Astea sunt cuvintele pe care mi le spune mereu.. Sau mi le spunea, pt ca am discutat de atât de multe ori încât a început sa îmi spună ca deja exagerez eu, ca înțelege ca e nasol pt mine dar nici chiar asa cum exagerez eu.

Nu mai știu ce sa fac, ma simt disperata, îl iubesc și am făcut f multe sacrificii de genul asta și parca nu mai pot sa cred nimic pana nu vad pt ca mereu e mai rău și mai rău și mai rău. Eu niciodată nu i-am interzis sa își vadă copilul, departe de mine acest gând. Doar ca parca nu mai pot nici eu mereu sa ma gândesc la binele altora și la al meu nu. Chiar nu merit și eu sa se gândească și la mine? Chiar e normal ce se întâmplă? Sunt eu egoista? Refuz sa cred, refuz sa cred ca ar mai fi făcut multe persoane asta în locul meu...

Va mulțumesc frumos pentru timpul acordat și pentru răspuns, a fost ca o confirmare pentru mine :(