Cum am reusit sa trec peste tulburarea de depersonalizare

Primul episod de depersonalizare l-am avut acum doi ani în urma unui atac de panică foarte puternic. Simțeam că totul este un vis, nimic nu era real, parcă era cineva în capul meu ce îmi controla toate mișcările și eu eram doar un observator. Am început să caut diagnostice pentru simptomele pe care le aveam și am găsit tulburarea de depersonalizare și mi-am pus singură acest diagnostic. Timp de câteva luni căutam soluții la ce mi se întâmpla, dar era în zadar. Am răcit toate prieteniile pe care le aveam fiindcă nu puteam nici măcar să ies din casă datorită acestor stări și nu am spus nimănui pentru că aveam impresia că nu mă va înțelege nimeni și că toți vor crede că sunt o nebună. Începusem și eu să cred că sunt, pentru că efectiv străile (așa le-am numit) asta te fac să crezi, că ești un nebun și că nu există o rezolvare pentru asta. De câte ori am vrut să mă sinucid din cauza asta, mă întrebam mereu de ce mai trăiesc... dacă nu simt că trăiesc? După câteva luni bune m-am schimbat total, eram mai vulnerabilă, mult mai sensibilă, de fiecare dată când aveam un episod mai puternic începeam să plâng instant și mă simțeam neputincioasă am luat o dar în cele din urmă am luat o hotărâre : i-am spus mamei mele ce mi se întâmplă, dar ea nu m-a crezut și a ezitat să vorbească cu mine despre lucrul ăsta, dar eu insistam mereu și am decis împreună să mergem la psihiatru. Acolo nu am rezolvat nimic, ba dimpotrivă, doamna doctor a dorit să-mi dea tratament pentru anxietate, dar datorită mamei mele nu am luat nimic (îi mulțumesc). Un an jumătate am trăit într-o rutină îngrozitoare, pur și simplu trăiam mereu aceleași lucruri și îmi doream întotdeauna să dorm pentru că era singurul moment când nu simțeam depersonalizarea.Mi-am făcut curaj într-un final și am pus stop, ajunsesem deja la capătul puterilor și mi-am spus că eu nu mai pot trăi așa. Pentru depersonalizare NU există tratament medicamentos, tratamentul este în voi! Voi sunteți cei care trebuie să vă luptați cu ea pentru a nu o lăsa să pună stăpânire pe voi! Eu am reușit să trec peste luând totul de la 0 și mi-a priit. Am schimbat de tot rutina, am început să ies, să leg prietenii noi! Chiar m-am angajat! Și acum, dupa aproape 2 ani de când nu am mai avut NICIUN episod intens de depersonalizare trăiesc fiecare clipă cu multă poftă și, serios vorbind, mi-a fost atât de dor să simt că trăiesc în adevăratul sens al cuvântului!
Credeți-mă pe cuvânt, oameni dragi, nu sunteți singuri! Sunt atâtea persoane care se confruntă cu lucrul acesta și majoritatea au reușit să treacă peste! TOATĂ lumea a avut măcar odată în viață un episod de genul pe care probabil nu l-au conștientizat. Suntem în două tabere : persoane slabe și persoane puternice. De obicei, depersonalizarea pune stăpânire pe persoanele slabe, care în urma acesteia devin puternice. Vă garantez că dacă și dumneavoastră vă luptați cu aceste stări, veți trece peste doar dacă veți face tot ce am precizat mai sus. Punctul forte este să schimbați rutina. ÎN TOTALITATE. Viața e atât de frumoasă și nu merită să irosim clipe frumoase din cauza unui lucru pe care îl putem rezolva chiar noi înșine.

Dacă aveți întrebări nu ezitați să mă contactați! Sănătate multă!

Si tu ai trecut prin situatia, ca stai in casa la tine.. si pur si simplu totul iti pare ireal si nu mai sti cine esti?.. dar defapt sti dar na.. e super aiurea sentimentul, sper sa scap si eu.. chiar ma gandesc non-stop ca am sa inebunesc sau pur si simplu nu am sa mai gandesc... ca am sa mor !

De 2 ani aceeasi problema o am si eu: Parma am uitat cine sunt, parca sunt intrun vis si ca am o sticla in fata care ma desparte de lume

Buna! Te admir pentru puterea de care ai dat dovada, dar nu pot intelege cum ai putut sa treci peste aceste stari. Ma confrunt cu starile mentionate de tine de foarte multi ani, mai exact cand aveam varsta de 12 ani. Viata mea s a schimbat intr o secunda si totul a devenit ca intr-un vis. Starile sunt foarte nasoale, nu pot sa ma concentrez, e ca si cum as avea o voce interioară, oricum cuvintele nu sunt de ajuns sa exprim ce simt. Am fost la nenumarati psihologi, psihiatri, mi am facut RMN, toate analizele si oriunde am fost mi s a zis ca sunt perfect in regula! Am incercat de nenumarate ori sa ma concentrez, sa imi revin la normal, dar e o lupta interioara prea dura si in solutiile medicale mi am pierdut orice speranta. Daca ai putea sa imi dai cateva sfaturi! Multumesc anticipat si multa sanatate!

Intrati in grupul de Depersonalizare si derealizare de pe Facebook.

Am 32 de ani si de 10 ani sufar de depresie si anxietate. Din experienta pot spune ca nu exista ceva mai chinuitor decat aceaasta tulburare de depersonalizare / derealizare. Am citit ar fi o urmare a depresiei netratate insa desi iau antidepresive, aceasta TDD nu dispare. Mi-as dori mult sa vorbesc cu persoane care au aceasta problema, in ideea de a impartasi si de a trece mai usor peste.

Cititi raspunsul meu anterior si gasiti acolo zeci sau sute de persoane cu aceasta tulburare, cu care sa discutati.

Am inteles ca cele mai bune rezultate se obtin combinand antidepresivul cu o doza mica de neuroleptic.

Există tratament pentru această tulburare, Olanzapina este o substanță care ajută, eu am depersonalizare de la Efectin și pe mine chiar m-a ajutat Olanzapina să nu mă mai simt deranjat de depersonalizare și cred că a prevenit chiar un episod la un moment dat.