In fiecare zi vreau nu doar sa 'respir' vreau sa ma bucur de viata din nou
Buna seara, am aflat intamplator astazi despre acest forum cautand un remediu pt atacurile de panica, anxietate si in special Depersonalizare si Derealizare, nici nu stiu cum sa incep...
Totul a inceput acum aprox 4 luni, eram in parc cu un prieten de al meu si vb despre protestele din Piata Universitatii, iar la un moment dat, am simtit pt prima oara in viata cum s a produs atacul de panica, a fost cea mai oribila senzatie care am putut o experimenta vreodata, ca sa descriu cat mai corect si sa intelege ti ce am simtit, a fost ca si cum sufletul imi iesea din corp, iar eu numai aveam acces la propriul meu corp, de fapt sa produs pierderea controlului propriului meu corp de aici si acea frica intensa, paralizanta chiar, si imediat senzatia ca o sa mor si nimeni si nimic nu o sa mai ma salveze.Precizez ca pana atunci eu nu am avut nici un fel de afectiune de genul acesta, ma consideram un barbat foarte puternic, am rezistat in conditii de stres foarte mari si la mine in familia certurile sunt la ordinea zilei, dar niciodata nu am cedat, ehh..in fine, dupa acel atac de panica am simtit ca viata mea sa schimbat, numai m am simtit 'EU', am pierdut si vocea mea interioara, aproape ca nu o mai recunosteam, acel insight, si asta ma supara cel mai rau, am capatat si derealizare si depersonalizare in urma acelui atac de panica, senzatia de cap gol, incapacitatea de a ma mai bucura, simti sentimente, adica vreau sa spun, ca eu sunt un tip emotiv, dar chiar si asa sunt puternic, si inainte cand vedeam si o floare ma bucuram, ador natura, ador tot ce e frumos, arta, orice, si ma bucuram la orice inainte, orice ma impresiona placut chiar si un copac care a renascut dupa o iarna grea, razele soarelui, orice imi provoca o stare buna, dar dupa acel atac de panica aproape ca am ajuns sa fiu incapabil de a ma mai bucura si nu stiu de ce, la inceput am crezut ca am innebunit, ca am devenit schizofrenic, dar am ajuns la psihiatru dupa vreo 2 luni de stat 'asa', si cand am vazut ce oameni erau acolo, eu totusi eram in stare sa i clasific si sa mi dau seama care are probleme si care nu, plus ca prin comparatie mi am dat seama ca nu seman deloc cu ei, si m am autolinistit si mi am dat seama ca daca eram nebun nu mi as fi inteles problema, dar asa intelegand ca cu mine e ceva nenregula, insemna clar ca nu sunt nebun, dar in fine, am ajuns la psihiatru mi a prescris Zyprexa, Asentra + depakyne 300, la inceput aveam somn puternic, profund, dormeam foarte mult, iar la un moment dat am simtit cum vederea devine neclara, m am speriat, doctora mi a spus ca e normal, e doar un efect secundar, dar temporar, m am calmat, dar cand am vazut ca persista am intrerupt brusc tratamentul dupa doar o luna, iar acum senzatiile acelea de anxietate au revenit, low energy, fara motivatie de a mai merge mai departe, dar chiar si asa sunt destul de incapatanat si in fiecare zi ma imbarbatez, incerc sa merg mai departe, practic vreau sa inving si disperarea care incearca cu fiecare zi sa ma cuprinda cu mainile ei lacome, imi este imposibil de descris starile prin care trec, totusi nu stiu cum sa fac sa merg mai departe, ma gandesc si la parintii mei, imi este asa o rusine ca i am dezamagit, ma intreb oare 'de ce euuu', nu stiu ce sa fac, vreau sa ajung la un psihoterapeu pe psihanalitica, nu stiu ce sa mai fac, cred ca medicamentele sunt doar temporar, nu stiu daca ma vor face bine, astept un sfat de la voi, va multumesc, o seara frumoasa.
Totul a inceput acum aprox 4 luni, eram in parc cu un prieten de al meu si vb despre protestele din Piata Universitatii, iar la un moment dat, am simtit pt prima oara in viata cum s a produs atacul de panica, a fost cea mai oribila senzatie care am putut o experimenta vreodata, ca sa descriu cat mai corect si sa intelege ti ce am simtit, a fost ca si cum sufletul imi iesea din corp, iar eu numai aveam acces la propriul meu corp, de fapt sa produs pierderea controlului propriului meu corp de aici si acea frica intensa, paralizanta chiar, si imediat senzatia ca o sa mor si nimeni si nimic nu o sa mai ma salveze.Precizez ca pana atunci eu nu am avut nici un fel de afectiune de genul acesta, ma consideram un barbat foarte puternic, am rezistat in conditii de stres foarte mari si la mine in familia certurile sunt la ordinea zilei, dar niciodata nu am cedat, ehh..in fine, dupa acel atac de panica am simtit ca viata mea sa schimbat, numai m am simtit 'EU', am pierdut si vocea mea interioara, aproape ca nu o mai recunosteam, acel insight, si asta ma supara cel mai rau, am capatat si derealizare si depersonalizare in urma acelui atac de panica, senzatia de cap gol, incapacitatea de a ma mai bucura, simti sentimente, adica vreau sa spun, ca eu sunt un tip emotiv, dar chiar si asa sunt puternic, si inainte cand vedeam si o floare ma bucuram, ador natura, ador tot ce e frumos, arta, orice, si ma bucuram la orice inainte, orice ma impresiona placut chiar si un copac care a renascut dupa o iarna grea, razele soarelui, orice imi provoca o stare buna, dar dupa acel atac de panica aproape ca am ajuns sa fiu incapabil de a ma mai bucura si nu stiu de ce, la inceput am crezut ca am innebunit, ca am devenit schizofrenic, dar am ajuns la psihiatru dupa vreo 2 luni de stat 'asa', si cand am vazut ce oameni erau acolo, eu totusi eram in stare sa i clasific si sa mi dau seama care are probleme si care nu, plus ca prin comparatie mi am dat seama ca nu seman deloc cu ei, si m am autolinistit si mi am dat seama ca daca eram nebun nu mi as fi inteles problema, dar asa intelegand ca cu mine e ceva nenregula, insemna clar ca nu sunt nebun, dar in fine, am ajuns la psihiatru mi a prescris Zyprexa, Asentra + depakyne 300, la inceput aveam somn puternic, profund, dormeam foarte mult, iar la un moment dat am simtit cum vederea devine neclara, m am speriat, doctora mi a spus ca e normal, e doar un efect secundar, dar temporar, m am calmat, dar cand am vazut ca persista am intrerupt brusc tratamentul dupa doar o luna, iar acum senzatiile acelea de anxietate au revenit, low energy, fara motivatie de a mai merge mai departe, dar chiar si asa sunt destul de incapatanat si in fiecare zi ma imbarbatez, incerc sa merg mai departe, practic vreau sa inving si disperarea care incearca cu fiecare zi sa ma cuprinda cu mainile ei lacome, imi este imposibil de descris starile prin care trec, totusi nu stiu cum sa fac sa merg mai departe, ma gandesc si la parintii mei, imi este asa o rusine ca i am dezamagit, ma intreb oare 'de ce euuu', nu stiu ce sa fac, vreau sa ajung la un psihoterapeu pe psihanalitica, nu stiu ce sa mai fac, cred ca medicamentele sunt doar temporar, nu stiu daca ma vor face bine, astept un sfat de la voi, va multumesc, o seara frumoasa.
6 comentarii
Si as mai vrea sa va intreb daca de la niste simple atacuri de panica care au culminat cu derealizare si depersonalizare se poate ajunge la schizofrenie?.va multumesc si astept un raspuns de la voi.O zi buna
Buna seara,
Tratamentul medicamentos pe care l-ati primit este destul de puternic. Probabil ca diagnosticul in baza caruia a fost administrat era mai complex decat atacul de panica. Vi s-a explicat conditia dvs. medicala? Este important sa stiti cat mai multe informatii, nu atat despre diagnostic in sine, cat despre procesul de vindecare. In acest sens, o discutie sau mai multe cu un psiholog clinician sau un psihoterapeut v-ar putea fi de mare folos. Este putin importanta scoala psihoterapeutica din care provine. Relevante sunt experienta pe astfel de situatii cum este a dvs. si relatia buna pe care o construiti impreuna.
Recomandarea mea este sa cautati un astfel de specialist caruia sa-i adresati cu incredere si deschidere intrebarile dvs.
Sanatate deplina!
Psih.clinician,
Simina Munteanu
Tratamentul medicamentos pe care l-ati primit este destul de puternic. Probabil ca diagnosticul in baza caruia a fost administrat era mai complex decat atacul de panica. Vi s-a explicat conditia dvs. medicala? Este important sa stiti cat mai multe informatii, nu atat despre diagnostic in sine, cat despre procesul de vindecare. In acest sens, o discutie sau mai multe cu un psiholog clinician sau un psihoterapeut v-ar putea fi de mare folos. Este putin importanta scoala psihoterapeutica din care provine. Relevante sunt experienta pe astfel de situatii cum este a dvs. si relatia buna pe care o construiti impreuna.
Recomandarea mea este sa cautati un astfel de specialist caruia sa-i adresati cu incredere si deschidere intrebarile dvs.
Sanatate deplina!
Psih.clinician,
Simina Munteanu
Buna seara, conditia medicala in baza careia mi sa prescris acel tratament a fost ca am tulburare afectiva chiar obsesiv compusiva s au ceva de genul, am vb mai multe cu d-na psihiatru, ideea e ca si acum cand scriu aceste randuri, nu ma simt eu, si realizez ca asta e o depersonalizare si derealizare, nu stiu ce sa fac, acele medicamente le am intrerupt dupa o luna pt ca am realizat ca am vederea neclara, le am intrerupt brusc pt ca m am speriat, mi a fost frica sa nu raman orb, doamne fereste, iar dupa am vb cu d-na psihiatru la telefon si mi a spus ca efectele secundare (precum vederea neclara)ar fi trebuit sa dispara dupa atata timp, asta insemnand 3 saptamani, starile de nemotivatie si fara energie au inceput sa se accentueze, chiar si acum ma simt foarte rau, o durere in piept, senzatie de cap gol, creier supus unei presiuni, vreau sa ajung la un psihiatru saptamana viitoare insa nu stiu daca mai rezist, am facut o pana acum, de vreo 4 luni, sincer imi este frica sa nu devin schizofrenic s au ceva de genul, si vreau sa fac si psihoterapie, vreau sa am incredere in acel om care o sa ma asculte, dar nu stiu in ce masura m ar putea ajuta el doar ascultandu ma, pt ca pana acum m au ascultat cateva persoane, dar nu m am vindecat, in fine.sper sa rezist pana saptamana viitoare pana am sa ajung la un consult oftalmologic sa vad ce se intampla cu ochii si dupa la un psihoterapeu respectiv un psihiatru.
De schizofrenie cred ca se tem toti anxiosii. Este o tulburare, o boala foarte rara, mai rara decat cancerul, deci gandeste-te, ai sanse mai mari sa faci cancer decat sa devii schizofrenic.
Si acum, mai gandeste-te (nu vreau sa te pun intr-o situatie in care devii panicat ca ai cancer). Ce crezi ca ai alege dintre cancer si schizofrenie? Ceva incurabil, precum cancerul, sau ceva cu care poti trai in continuare "mult si bine"?
Si acum, mai gandeste-te (nu vreau sa te pun intr-o situatie in care devii panicat ca ai cancer). Ce crezi ca ai alege dintre cancer si schizofrenie? Ceva incurabil, precum cancerul, sau ceva cu care poti trai in continuare "mult si bine"?
buna ! nu stiu daca inca mai ai probleme cu derealizarea sau depersonalizarea.eu am trecut prin aceleasi stari. am avut doua episoade de derealizare. unul ce a durat aproximativ o luna acum trei ani si unul in aceasta vara ce a durat 4 luni si plus perioada de recuperare de vreo doua luni cand intram si ieseam din aceasta stare. am scris acum pentru ca stiu ca pe mine nu m-a putut ajuta nici medicii( inclusiv psihiatru - am primit tratament, dar nu l -am luat ), nici psihologul ( acolo insa am inteles care este cauza si ce se intampla fiziologic in creier in starea asta), nici internetul, nici forumurile, nici cartile, nimic. si cand nu am mai avut nimic, nici sentimente si nici sperante. m -am hotarat ca trebuie sa gasesc o cale.si am citit cateva secrete budiste, cateva carti ( atunci cand puteam pentru ca de obicei imi fugea imaginea si ameteam ) si pana la urma am reusit.. treptat sa fiu si eu in realitate...si sa mi reiau obiceiurile vechi, sa mi amintesc glumele si sa pot invata. totusi am momente cand traiesc cu frica sa nu se mai intample asta vreodata. am vazut ca postartea ta e de prin iunie.soer ca ti ai revenit.daca nu scrie si iti mai povestesc.singura mea speranta inainte erau oameniicarte au reusit sa treaca peste asta si mai ales sa inteleaga feelingul acela.
Buna glossy...acum sunt ceva mai bine, cand scriu aceste randuri, inseamna ca numai am atacuri de panica de aprox 4-5 luni, anxietate asa si asa, oricum am inceput sa mi controlez emotiile, am inceput sa am stari de revenire, dar nu ma tin mult, ideea e ca ele au inceput cand am inceput sa alerg, sa fac sport, ma simteam mult mai bine, dar chiar si asa acum sunt tot derealizat, depersonalizarea am invinso, dar numai am perceptia dinainte, uneori imi revine, nu stiu cum si dc, oricum m am interesat foarte mult pe net, am vb si cu un psiholog, stiu ce inseamna acum tot acest process, numai ca am gasit si o alta cale de a ma rezolva, mai rapida dar cu riscuri, este vb despre celebra bautura ayahuasca, ideea e ca trebuie sa fac si o calatorie in peru, s au brazilia pt a bea asa ceva, oricum, cand o sa ma apuc de sport stiu sigur ca o sa mi revin pe fortele mele, sunt foarte constient ca singura problema sunt chiar eu, iar rezolvarea tot eu sunt, cheia e la mn, doar ca am nevoie sa ma accept si sa ma inteleg pe deplin, nu stiu cat va mai dura dar am speranta ca ma voi vindeca cat de curand.Si app ce sentimente aveai tu cand erai derealizata descrie putin simptomele ca sa mi dau seama si eu de niste lucruri, ms frumos :)
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 6Sa fie atac de panica?
- 7o problema psihica?
- 6un raspuns va rog: contraceptivele pot afecta psihicul?
- 19ceva in gat
- 3cum scap de o obsesie care mi-a provocat anxietate si depresie?
- 11Tratament prin suflet bun
- 1019 ani si atac de panica
- 3Sistem nervos afectat
- 8M am vindecat de anxietate
- 5Va rog dati un nume !!! anxietate, depresie sau nici eu nu mai stiu
- 0Metode ultramoderne de tratare a anxietatii (cu sau fara AP) si depresiei
- 5Ajutati-ma ! atacurile de panica sau anxietate
- 10Palpitaţii din senin, din somn?!?!
- 15Schizofrenie sau anxietate??
- 436Ajutor! Atac Panic, Anxietate si Depresie
- 10Anxietate sau mai grav?
- 24Am anxietate generala!
- 4Depresie ???
- 5Doctor cu rezultate reale Cognitiv Comportamental
- 6Anxietatea bat-o vina :)
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: