Un sfat, va rog frumos !!!
Buna ziua ! Ma numesc Iulian, am 17 ani si de vreo 2 saptamâni (din câte am căutat eu pe internet, dupa simptomele pe care le am ), cred ca sufăr de anexitate cu depersonalizare si derealizare. Totul începe dimineata atunci când ma trezesc cu o stare de frica si de îngrijorare. eu de obicei sunt o fire mai inchis, nu prea coming cu lumea si cred ca poate fii si de la asta.Simt ca nu mai am sentimente, nu mai ştiu cum e sa fiu fericit cum eram eu înainte... Simt ca disper, nu ştiu unde sa ma duc si ce sa fac, imi este frica sa nu înnebunesc sau sa am eu ştiu ceva vreo boala gravă ! :(( Va rog din tot sufletul sa ma ajutaţi cu nişte sfaturi, mai ales cei care au trecut prin asa ceva sa imi spună nişte sfaturi cum au trecut peste, va implor :((!
Nu mai am nici puterea de a scrie. Simptomele pe care le am sunt : - simt ca totul din jurul meu este ireal -simt ca nu mai ştiu ce este sa fii fericit -cand sunt singur ma tem foarte tare si întru in panica -vad lumea altfel fata de cum o vedeam înainte si asta ma sperie foarte tare. IMI ESTE FRICA ! :((:((
Buna. Avand doar 17 ani iti recomand sa faci sedinte de psihoterapie decat sa te indopi cu medicamente. Esti tanar si poti lupta cu aceste stari. Trebuie doar sa inveti cum. Gaseste un psihoterapeut bun si ai sa vezi ca o sa fi din nou cum erai inainte. Casa de asigurari de sanatate plateste aceste sedinte daca nu iti permiti sa le platesti. Trebuie doar sa gasesti un psihoterapeut bun si cu bilet de la medicul de familie o sa fie in regula. Dar in primul rand trebuie sa fi tu tare si sa nu te lasi doborat de simptome si de gandurile care iti vin in minte. Fa un set de analize ca sa stai linistit si sa te convingi ca nu ai nimic. E totul in mintea ta. Si stai linistit nu inebunesti si nu ai nimic grav. Mananca multe fruste si legume, forteaza te sa iesi la plimbare, forteazate sa iesi din starea asata, vb cu prietenii incearca sa te relaxezi sa te simti bine. Stiu cum e, stiu despre ce vorbesc. O zi minunata iti doresc si multa sanatate.
Am fost la medic acuma o săptămana si mea zis sa mai aştept puţin dar eu simt ca nu mai putere... Nu ştiu ce se întâmpla cu mine, parca a-şi fii pe alta planeta... Am făcut si analize, au esti OK, problema e ca eu sunt si intr-o ţara straina ( Maria Britanie ). Medicul mea dat o trimitere la un specialist dar peste 2 saptamâni. Marcy, ce vârsta ai ? Ai trecut si tu prin asa ceva ???
Iulian, eu am trecut prin asa'ceva si stai linistit, nu se moare'din ce ai tu, nu exista asa ceva.Am mers la dr.psihiatru si foarte putin la psiholog, amandoi specialisti combinati pot face minuni.Nu mai fac psihoterapie acum, nu imi mai permit dar urmez tratamentul de la dr si mi-e mai bine.In caz de nevoie iau si ceva din pkange, natural, nervocalmin.Asteapta si du-te la specialist, nu ai de ce sa iti faci griji, daca iti permiti mergi si la un psiholog care te va ajuta sa intelegi mai bine starile si sa le infrunti, iti va da sfaturi folositoare.Poti sa incerci si tu ceva din plante la nevoie, pentru relaxare.
Iar starea de derealizare si depersonalizare mi-au gptrecut cu olanzapina de la doctor.Asteapta cat mai e si du-te la specialist.Te va ajuta.Si nu uita, nu mori din asa ceva sigur, uite-ma pe mine ca-s viu:))
Iar starea de derealizare si depersonalizare mi-au gptrecut cu olanzapina de la doctor.Asteapta cat mai e si du-te la specialist.Te va ajuta.Si nu uita, nu mori din asa ceva sigur, uite-ma pe mine ca-s viu:))
Am 35 de ani si da am trecut prin asa ceva de 2 ori deja. O data in 2007 si acum de anul trecut din septembrie ma confrunt cu stari nasoale iarasi. Intradevar medicatia ajuta, dar pe moment, dupa incheierea tratamentului totul revine iar. La uni mai repede la alti mai tarziu. Mie mi-a revenit totul dupa un soc.Stiu ce am, stiu ce stari pot sa dea dar incerc si imi si reuseste de celemai multe de ori sa pot sa controlez totul.Intradevar este foarte greu si am si zile cand sunt terminata dar nu vreau sa ma imbuib cu medicamente atata timp cat stiu ca totul este psihic si ca depinde numai si numai de mine in primul rand sa imi revin.Medicatia ajuta la estomparea simptomelor dar si la ascunderea lor in acelasi timp. Pentru moment prefer sa reusesc sa tin totul sub control singura. Sunt foarte multi oameni cu astfel de simptome, nimeni nu moare din asa ceva, chiar daca in momentele de criza simti ca in 2 secunde ai sa mori. Eu cand am cate o 'criza ' imi spun : ok, hai vino, da tot ce poti, va astept simptomelor, nu ma speriati stiu ce sunteti si ce puteti dar eu sunt mai tare ca voi.:)TRebuie sa fi tare, sa iti ocupi timpul si mintea cu lucruri frumoase si relaxante.
Cat de cât ma mai uşurez cand imi spune-ţi toate astea. Va mulţumesc amândurora ( GreenTiger si Marcy16 ). Aştept sa ma sune un medic specialist sa imi pot face o programare... Sunt ca si cum sunt o leguma, nu mai sunt lucid, mai ales dimineata cand ma trezesc sunt foarte confuz, ma trezesc cu o frica foarte mare si imi bate inima de zic ca imi ese din piept. Singurul lucru care imi este frica este sa nu ramân asa toată veata, imi iubesc părinţi mai mult ca ori ce pe lume si nu a-şi vrea pe lângă mine sa sufere ai eii... Starea asta de confuz si ca nu mai am mintea lucidă e ceva normal ???Credeţi ca ma pot face bine cu nişte tratamente ? Imi cer Scz daca va strofoc cu întrebări de astea, dar ori cât de mic ar fii el sfatul ma simt mai bine. Va mulţumesc, Dumnezeu sa aibă grija de voi si de familiile voastre.
Stai linistit, asa eram si eu pana am mai citit, m-am mai documentat, am vorbit cu un psihiatru si un psihoterapeut.Binenteles ca te poti face bine atata timp cat iti doresti si sper sa dai peste un medic bun. Cand am vazut cata lume sufera de aceste stari am prins curaj.:) Multumesc la fel
Va mulţumesc foarte mult doamna Marcy 16, am sa fac asa cum imi Spune-ţi dumneavoastră pentru ca aţi trecut prin asa ceva si ştiţi cum este, o sa mai revin cu nişte intrebari daca nu va deranjează, o sa va spun si cand o sa ma duc la medic. M-am mai liniştit puţin, cu toate ca sunt bărbat (a-şi putea spune), am plâns astăzi mai rau ca un nou înnăscută de frica care o am in mine si de acele simtome... Mulţumesc din suflet, chear maţi mai încurajat puţin.
Faptul ca plangi iti face bine pentru ca te eliberezi. Nu are de ce sa-ti fie frica, nu ti se poate intamnpla nimic. Eu am avut si inca mai am multe alte simptome pe langa ce ai tu si nu am patit nimic. Am dezvoltat foarte multe fobii pe care incet incet incerc sa le depasesc. Doar infruntalndu-le putem merge mai departe. TRebuie sa te gandesti ca daca acum iti e greu, in momentul in care o sa ai o familie ce o sa faci ? Trebuie sa te imbarbatezi si sa gandesti pozitiv. Eu am o fetita de 6 ani si pur si simplu nu ma mai simteam in stare sa am grija de ea. Asta ma dobora si mai mult. E foarte greu cand esti singur, cand nu ai pe cineva alaturi cu care sa vorbesti si care sa iti spuna ca totul e ok. De aceea, mai ales ca esti si tanar, cu ajutorul unui psihoterapeut care sa te invete cum sa controlezi totul, o sa vezi ca o sa fi bine. Cand o sa te uiti inapoi la cum te simti acum, dupa ce o sa-ti revi, o sa zambesti. Sa sti ca suportul familisi si al prietenilor foarte buni care sa iti fie alaturi sa te scoata din starile astea e foarte important. Dar iti dau un sfat.Daca nu ai prieteni foarte buni care sa te inteleaga si sa te ajute in momentele grele, atunci nu te destainui lor cum te simti. Reactia oamenilor care nu au trecut prin asa ceva e foarte nasoala, ca sa zic asa, mai ales fiind tineri. Cu mult drag, din cata experienta am cu aceste stari, te ajut cu un sfat oricand ai nevoie. :)
Da, asa este, aveţi foarte mare dreptate, însă uneori...ştiţi cum este, trebue sa ma obişnuiesc cu ideea, si o sa încerc sa ma străduiesc din răsputeri sa fac ca dumneavoastră, sa pot scapă de aceste simptome. Sunteti un exemplu foarte mare pentru mine. Sa va trăiască fetiţa, sa va bucuraţi de ea si multă, multă sănătate atât ei cât si dumneavoastră si soţului. Chear ma simt mai bine in aceste momente, daca o sa mai am nişte nelămurit cu siguranţa o sa va întreb. Mult respect si multă sănătate ca e mai buna decât toate !!!
Doamna Marcy 16, e normal sa nu mai am sentimente ? Adică sa nu ma mai simt fericit ? Sa simt ca nu imi mai doresc nimic de la veata ? M-am trezit in dimineata aceasta foarte îngrozitor. :(( :((
Da, este normal. Si eu ma trezeam de multe ori asa. Vor trece, dar trebuie sa iti impui tu tie ca esti ok, ca nu ai nimic.Trebuie sa intelegi ca nu esti nebun, ca nu suferi de nici o boala grava. Doar pshicul tau sufera dintr un anumit motiv. Trebuie sa gasesti acelmotiv, aceea cauza care te face sa te simti asa. De aceea un psihoterapeut este indicat sa te ajute oentru ca el stie ce as te intrebe si cum sa te indrume sa-ti casesti calea inapoi.hiar daca te simti ingrozitor, iesi afara, fa o plimbare, relaxeazate, vorbeste cu prietenii, joaca fotbal, ceva care sa te binedispuna. Nu te adanci in starea asta pentru ca este ingrozitoare si se iese foarte greu din ea. Eu cand ma simt ingrozitor asa fac. Sau chem niste prieteni si jucam remy, carti, table, ceva ce sa -mi placa si sa-mi ocupe timpul si mintea. Este un motiv pentru care nu te simti fericit. Eu il stiu pe al meu si incerc sa schimb cee ce nu ma face fericita si ma tine in starea asta. La fel trebuie sa faci si tu. Gaseste ceea ce te face nefericit si schimba. Trebuie sa dormi bine, sa te hidratezi si sa mananci sanatos, si astea conteaza foarte mult sa sti.
Eu am mult mai multe simptome decat ai tu, dar m-am hotarat sa nu ma dau batuta. Am un copil pentru care trebuie sa lupt. Daca consumi cafea, energizante, capuccino, ciocolata, de fapt cacao, daca fumezi, incearca sa le lasi, iti irita sistemul nervos si nu te ajuta cu nimic.
Nu, sa ştiţi ca, chear nu am treaba cu alcoolul, cafea, ţigări, droguri, şau eu ştiu alte substanţe... Offff, ma simt puţin mai bine cand me-aţi zis toate astea. Însă ma îngrijorează faptul ca nu am mai cântat de cât timp am acceste simptome ( eu studiez pianul de la vârsta de 7 ani ) si sunt asa intr-o stare proasta, nu ma mai simt in stare sa mai cant, o sa încerc din răsputeri sa vad ce pot face. Asa imi zice si mama : 'Alimentaţia este foarte importantă', am slăbit in tot acest timp foarte mult, nici n-am vrut sa aud de mâncare.Va mulţumesc foarte mult ca va faceţi si pentru mine puţin timp si imi răspundeţi la intrebari. Nu mai am răbdare pana suna medicul sa imi pot face o programare la un specialist.Chear sunteţi o luptătoare. Daca mai am câteva nelămuri, va deranjează ca va întreb ? Mulţumesc !
Daca muzica te face sa te simti bine si te relaxezi atunci incearca sa canti din nou. Eu asa fac. Nu stiu sa cant la nimic si nu am voce, dar cand ma simt nasol, dau drumul la muzica si cant cat ma tine gura, nu ma intereseaza de vecini si de nimeni. Asa ma relaxez si uit de starile mele.E normal sa nu ai pofta de mancare si sa slabesti, depresia te ajuta la asa ceva:). Asa am fost si eu la inceput.De la 57 de kg.am ajuns la 45 in doar 2 luni. Pe de o parte m-am bucurat, dar ma simteam slabita.Ac insa leam pus la loc. Sunt perioade in care slabesti, altele in care de ingrasi. DEpinde de stare.Poti sa ma intrebi orice. Atat cat pot si stiu din proprie experienta te ajut cu drag.
Da, si eu ma bucur ca am reuşit sa mai dau jos ceva km, însă maşi fi bucurat sa o fi făcut in alt mod.
Ma tem tot timpul, sunt intr-o stare foarte nasoala ori cât a-şi încerca sa imi revin. Seara ma simt mai bine, parca simt ca imi revin, însă dimineata si mai ales intrei orele 13 si 17 simt ca nu mai pot face fata, ma simt foarte rau :((. Si dmv la fel, va simţiţi mai bine seara ? E normal sa nu ştiu ce este cu mine ? E normal sa simt ca nu mai am sentimente ? E normal sa simt ca nu ma mai face nimic fericit ? Va mulţumesc din suflet ca imi răspundeţi, sunteţi o femeie foarte de treaba si sufletistă. Si apropo, de unde sunteţi ?
Ma tem tot timpul, sunt intr-o stare foarte nasoala ori cât a-şi încerca sa imi revin. Seara ma simt mai bine, parca simt ca imi revin, însă dimineata si mai ales intrei orele 13 si 17 simt ca nu mai pot face fata, ma simt foarte rau :((. Si dmv la fel, va simţiţi mai bine seara ? E normal sa nu ştiu ce este cu mine ? E normal sa simt ca nu mai am sentimente ? E normal sa simt ca nu ma mai face nimic fericit ? Va mulţumesc din suflet ca imi răspundeţi, sunteţi o femeie foarte de treaba si sufletistă. Si apropo, de unde sunteţi ?
Singurul lucru care i-l vreau înapoi este FERICIREA! Si nici in stare sa cant nu mai sunt... :(( Imi este frica ca daca o sa eau tratamente si nu ma fac bine...
Asa este aceasta" boala ". Si eu ma simt nasol dimineata pe timpul zilei mai trece iar seara sunt ok. Toate aceste frici si aceasta lipsa de fericire este din cauza depresiei, deci sunt normale sentimentele pe care le ai, sunt specifice mai bine zis. O sa iti recapeti fericirea inapoi cu siguranta, dar pentru asta trebuie sa faci sedinte cu un psihoterapeut. Esti prea tanar, nu cred, si daca mergi la psihiatru, ca o sa-ti dea medicamente. Eu mai repede ti-as spune sa mergi la un psihoterapeut, el o sa stie cum sa iti explice sa controlezi toat ceea ce simti, o sa vezi ca nu e nimic in neregula cu tine si o sa-ti revi. Dca o sa considere ca ai nevoie si de medicatie ori o sa-ti de-a el ori o sa te trimita la un psihiatru. Sunt dintr-un orasel din Jud. Alba.
Hmmmm... Va mulţumesc ! Chestia este ca nu ştiu daca o sa ma mai înţeleg cu psihiatrul, nu ma mai simt in stare sa mai vb si engleză cu el, probabil imi va pune un translator. Nu ştiu, eu measi dori nişte medicamente pentru ca ma omoară starea asta de depersonalizare si derealizare. :(( :(( Măcar pentru asta. Credeţi-mă ca daca a-şi fii in România nu a-şi mai sta asa cum stau acuma săi aştept pe ei, masi fii dus la fiecare medic care mear esi in cale, aici sunt stupizi medici, tot timpul programare, cu programarea lor moare omu.
Aştept sa vad ce o să-mi zică ei, daca nu o sa ma simt bine cred ca o sa imi eau un bilet la avion si o sa vb si cu cei de la universitate unde sunt. Ce părere aveţi ? Sunt medici buni la noi in Romnaia ? Imi este frica daca nu imi da ceea ce trebue cei de aici, la noi in România dupa câte am văzut eu sunt multe persoane care trec prin asa ceva... Dumneavoastră dece aţi oprit tratamentul ? Si este adevărat ce apun uni ca o sa devin dependent de ele daca o să-mi dea. Va mulţumesc de mii de ori ca imi răspundeţi, multă sănătate fiicei si dumneavoastră. :)
Aştept sa vad ce o să-mi zică ei, daca nu o sa ma simt bine cred ca o sa imi eau un bilet la avion si o sa vb si cu cei de la universitate unde sunt. Ce părere aveţi ? Sunt medici buni la noi in Romnaia ? Imi este frica daca nu imi da ceea ce trebue cei de aici, la noi in România dupa câte am văzut eu sunt multe persoane care trec prin asa ceva... Dumneavoastră dece aţi oprit tratamentul ? Si este adevărat ce apun uni ca o sa devin dependent de ele daca o să-mi dea. Va mulţumesc de mii de ori ca imi răspundeţi, multă sănătate fiicei si dumneavoastră. :)
Ma duc puţin sa ma relaxez cu baeti la un fotbal, poate ma simt mai bine. :)
Da, sunt medici buni doar ca trebuie sa ii gasesti. Mai sunt si care te indoapa de medicamente numai sa scape de tine. Eu am luat tratament doar in 2007 pentru o periada si la recomandarea medicului am renuntat. Acum nu am vrut sa mai iau medicamente. Am luat doar Alprazolam ca sa controlez cat de cat starile nimic altceva plus calciu cu d3 si magneziu cate 10 zile pe luna timp de trei luni si apoi 3 luni pauza. Da este foarte adevarat ca se dezvolta dependenta. Eu am facut-o la alprazolam. Simt ca doza care o iau nu mai are efect dar daca nu o iau nici asa am niste stari foarte proaste. Chiar daca simt sa cresc doza, asta tot din cauza dependentei de medicament si din cauza ca nu-si mai face efectul cum trebuie, ma lupt cu mine sa nu o fac. O sa vezi ca daca nu te gandesti intr-una la ce simti si cum te simti o sa te poti relaxa si chiar simtii bine.
Încerc din răsputeri da nu prea imi ese, ma doboară foarte tare depersonalizare si derealizarea. Ma simt bine cand vorbesc asa cu un om asa ca dumneavoastră... dumneavoastră mă puteţi înţelege, nu ştiu ce sa ma mai fac, aceste simptome ma doboară, e posibil sa înnebunesc ? :)) Imi cer Scz ca întreb earasi, dar vreau sa fiu sigur. Mama e suparata din cauza mea, vreau sa încerc sa o fac sa se simtă bine, sa nu mai fie suparata din cauza mea. Am văzut oameni pe forum care au loat pastile timp de un an de zile, 3 ani si 4 ani, care au spus ca le-a oprit dupa si acuma sunt in perfecta stare... Daca mear da si mie nişte pastile sa ma simt mai bine cu emoţiile astea care simt ca au dispărut , cu trăirile ca sa simt ca traesc, a-şi fii mai bine... Dumneavoastră ce pastile ati loat atunci cand aţi avut aceste simtome. Va mulţumesc ca imi ajutaţi !
Stai linistit, nu o sa inebunesti. Eu am luat cipralex, calmogen si sedatif pc dupa o schema data de medic. SUnt persoane care au facut tratament si care dupa ce au intrerupt tratamentul se simt foarte bine, dar si persoane care, dupa ce au intrerupt tratamentul, se simt mai rau decat inainte sa ia medicamente si mai sunt oersoane care i au tratament de 15-20 de ani si tot nu sunt ok. Depinde de persoana, de cat de tare e afectiunea, de mediul in care traiesti. Daca ai probleme si stres incontinuu, aceste stari nu trec usor. Nu o sa inebunesti si nici nu o sa mori din cauza acestor stari. Aceste stari, chiar si dupa tratament, la o anumita perioada, sau la un soc, pot reveni mult mai intense decat inainte de tratament. Acuma depinde de persoana.
Da asa este doamna Marcy, eu nu sunt si nici n-am fost o persona cu stres pe cap, ca nu am dece, iar mediul care traesc aici in UK nu e chear ceea ce meam dorit, ştiţi cum este acel proverb "Nicaeri nu e mai bine ca acasa ! ", cred ca mear prinde bine o vacanţa. Nu ştiu ce sa mai zic... Dar daca o sa imi dea nişte tratamente, credeţi ca o sa aibă ocazia sa nu ajute cu nimic ? Adică sa fie tot la fel ? Uni spun ca au încercat multe tratamente pana au găsit ceea ce
aveau ei nevoie... Incerc sa nu imi mai fac griji pe tema asta. Cred ca acuma in aceste momente m-ar ajuta foarte mult prieteni din România, pe care nu ii am alături... Va mulţumesc tare mult ! Sa imi Spune-ţi vă rog cum este numele dumneavoastră daca doriţi. Maţi încurajat foarte mult. RESPECT !!!!
aveau ei nevoie... Incerc sa nu imi mai fac griji pe tema asta. Cred ca acuma in aceste momente m-ar ajuta foarte mult prieteni din România, pe care nu ii am alături... Va mulţumesc tare mult ! Sa imi Spune-ţi vă rog cum este numele dumneavoastră daca doriţi. Maţi încurajat foarte mult. RESPECT !!!!
Da, se poate sa fie nevoie sa incerci mai multe medicamente pana o sa-l gasesti pe cel potrivit pentru tine, dar se poate la fel de bine sa fie potrivit primul medicament care o sa-ti fie dat de catre medic. Si asta depinde de fiecare organism dar si de cat de bun este medicul.Numele meu este Marcela.
Mulţumesc doamna Marcela, o sa mai aştept si mâine o zi poate ma suna medici aceştia... Incerc din răsputeri sa evit, dar ori ce a-şi face depersonalizare si derealizare imi pun capac. Credeţi ca ma pot face mai bine cu nişte ceaiuri de linişte din erburi daca o sa le cer ? Stiti, nu prea a-şi vrea sa eu medicamente, daca o sa ma obişnuiesc cu ele dupa o sa le eau in exces si nu e bine, devin dependent. Va mulţumesc enorm ca ma ajutaţi cu aceste sfaturi care chear ma încurajează, dumnezeu sa va binecuvânteze familia !!!
Ceai de sunatoare ar fi bun, te mai linisteste.
Nu ştiu ce sa ma mai fac... Simt ca sunt pe alta planeta, simt ca nu sunt eu, parca sunt in afara corpului meu... Ma simt foarte speriat. Dumneavoastră aveţi chestiile astea cu depersonalizare si derealizarea ??? Mulţumesc !
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 11Recomandari medici pt fobie sociala?
- 24sa fie stresul de vina?
- 0Anxietate!? probleme în familie, despre relaţia tată-fiică
- 16Mi-e din ce in ce mai greu!
- 2anxietate sau atacuri anxioase
- 10Anxietate - povestea mea
- 5renuntarea la zoloft
- 7Probleme cu atacuri de panica si anxietate
- 38Masturbarea duce la anxietate?
- 1Anxietate, atacuri de panica si depresie SAU distonie neurovegetativa
- 4stare de anxietate
- 14De 3 ani ma lupt cu niste stari ciudate... anxietate?
- 19Anxietate sau altceva?
- 5Ajutati-ma ! atacurile de panica sau anxietate
- 9Stare ciudata de frica
- 27Anxietate sau alta boala
- 5Anxietate si depersonalizare / derealizare
- 10Anxietate- oare functioneaza tratamentul?
- 110 ani de axietate generalizata si atacuri de panica
- 23Palpitații agitație amețeli
Mai multe informații despre: Anxietatea Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: