Cum sa îmi fac prieteni și sa scap de tristețea care o simt.
Salut. Problema mea a inceput acum multi ani, cam in perioada in care am inceput liceul. De atunci am observat ca imi este greu sa formez conexiuni cu alti oameni. Cat eram la liceu vorbeam cu colegii in timpul orelor de curs, dar erau conversatii banale de genul salut, ce faci etc. Inafara orelor rar se intampla sa vorbesc cu cineva prin mesaje, cam o data la cateva saptamani. La sfarsitul liceului nu stiu exact ce sa intamplat dar am inceput sa fiu din ce in ce mai suparat si am incercat sa ma sinucid dar evident am esuat. Am incercat sa trec peste m-am inscris la facultate sperand ca voi putea crea conexiuni, dar aceeasi situatie si acum imi era greu sa vorbesc cu colegii si in timpul care eram la facultate, ma simteam tot timpul in plus, ca nu as avea nimic de spus. Am inceput sa lipsesc de la seminarii si examene si eventual dupa 3 ani am abandonat. M-am mutat la Constanta la facultate, iar istoria se repeta intr-o anumita masura. Aici am decis sa ma inscriu la camin in speranta ca voi putea cunoaste mai multa lume dar nu am reusit. Vorbeam iarasi cu colegii cate putin in pauze dar in rest aveam doua colege care erau mai extrovertite si mai vorbeam cu ele. Perioadele acelea in care ma simteam singur si ca si cum voi putea realiza ceva au continuat sa existe. Ma intrebam intotdeauna cum de ceilalti reusesc sa isi faca prieteni iar eu dupa atata timp sunt incapabil de asa ceva.Incercam tot timpul sa ma duc la biblioteca, sa invat, mai stateam pe calculator la seriale filme etc. pentru a avea o ocupatie pentru ca altfel incepeam sa ma gandesc la tot ce am facut si aveam o stare de suparare si ca un fel de durere in suflet. Pe parcursul facultatii am inceput o relatie cu una din fetele care vorbea cu mine dar eventual cand am terminat facultatea ne-am despartit. Cat am fost impreuna cu ea eram cat de cat ok. Aveam pe cineva cu care puteam vorbi, care ma facea sa simt ca nu sunt singur. Precizez ca ea nu stia de toate problemele mele, doar de faptul ca imi e greu sa interactionez cu lumea. Am ales sa nu ii spun de trecutul meu deoarece a povestit odata ca un prieten de al ei (nu iubit, doar un prieten) a incercat sa se sinucida iar ea nu a mai vorbit cu acea persoana din cauza ca a considerat ca ea nu vrea sa faca pe Maica Tereza si de aceea am tinut pentru mine. Spre sfarsitul relatiei chiar daca eram alaturi de ea tot ma simteam singur. Iarasi, spre sfarsitul relatiei am plecat pe vapor ( am terminat universitatea maritima deci astea imi e meseria. Sa fiu plecat. Poate nu a fost cea mai buna alegere) iar cand am ajuns acolo am simtit ca si cum cineva mi-ar baga un cutit in piept. Ma intrebam unde am ajuns, ca nu stiu daca voi rezista, am plecat de acasa pe o perioada de 8 luni si nu am pe nimeni alaturi de mine. Am ajuns sa cunosc romani pe vapor dar iarasi nu am reusit sa formez o conexiune nici eu ei. Relatia dintre mine si fata cu care eram incepuse sa se raceasca si ma simteam tot mai prost.
Incepusem sa vorbesc din ce in ce mai mult cu cealalta fata din facultate deoarece ma simteam calm in preajma ei. Si cred ca astea ma facut sa ma simt cat de cat ok o perioada. Intre timp eu si prima fata neam despartit.
Acum vorbesc cu a doua fata oleaca mai rar din cauza ca s-au dezvoltat niste sentimente din partea mea si nu este reciproc. Sper sa pot ajunge sa vorbesc normal cu ea pentru ca e singura persoana pe care o mai am. Ceea ce nu stiu este daca sentimentele mele sunt reale sau pur si simplu sunt din cauza ca este o persoana care ma face sa ma simt bine in prezenta ei. Cu care puteam vorbi aproape orice. Si simteam ca indiferent ce se va intampla voi avea la cine apela. Nu stiu daca mai are sens ceea ce povestesc acum pentru ca m-am cam pierdut in detalii dar am vrut sa ofer o prezentare cat mai completa.
Ce nu am mentionat pana acum e ca am avut o problema din totdeauna. Si cand vorbeam cu cele doua fete chiar daca ne intelegeam bine aveam impresia tot timpul ca deranjez, ca daca primesc seen la un mesaj am facut ceva sa le supar. Cateodata aveam impresia ca ele nici nu ma considera un prieten. Ceea ce nu e adevarat. Cu toate ca stiu toate astea tot traiesc cu impresia ca deranjez tot timpul cand dau un mesaj cuiva. In prezent am schimbat compania si navig cate 4 luni, deci stau 4 luni cu cel putin 7-8 romani in jurul meu, unii apropiati de varsta dar cu toate acestea nu reusesc sa formez o prietenie cu ei si nu stiu ce sa mai fac. Acum cand sunt in constanta ma simt din ce in ce mai prost din cauza ca pe zi ce trece ma simt din ce in ce mai singur si nu am nici macar o persoana cu care pot vorbi macar 5 minute pe zi. Am 27 de ani si sunt singur. Daca ati avea o idee despre cum as putea sa nu ma mai simt asa sau cum as putea sa vorbesc cu lumea v-as fi recunoscator. Nu stiu daca sa inteles ce am spus pana acum. Daca sunt neclaritati voi incerca sa explic mai bine.Multumesc
Incepusem sa vorbesc din ce in ce mai mult cu cealalta fata din facultate deoarece ma simteam calm in preajma ei. Si cred ca astea ma facut sa ma simt cat de cat ok o perioada. Intre timp eu si prima fata neam despartit.
Acum vorbesc cu a doua fata oleaca mai rar din cauza ca s-au dezvoltat niste sentimente din partea mea si nu este reciproc. Sper sa pot ajunge sa vorbesc normal cu ea pentru ca e singura persoana pe care o mai am. Ceea ce nu stiu este daca sentimentele mele sunt reale sau pur si simplu sunt din cauza ca este o persoana care ma face sa ma simt bine in prezenta ei. Cu care puteam vorbi aproape orice. Si simteam ca indiferent ce se va intampla voi avea la cine apela. Nu stiu daca mai are sens ceea ce povestesc acum pentru ca m-am cam pierdut in detalii dar am vrut sa ofer o prezentare cat mai completa.
Ce nu am mentionat pana acum e ca am avut o problema din totdeauna. Si cand vorbeam cu cele doua fete chiar daca ne intelegeam bine aveam impresia tot timpul ca deranjez, ca daca primesc seen la un mesaj am facut ceva sa le supar. Cateodata aveam impresia ca ele nici nu ma considera un prieten. Ceea ce nu e adevarat. Cu toate ca stiu toate astea tot traiesc cu impresia ca deranjez tot timpul cand dau un mesaj cuiva. In prezent am schimbat compania si navig cate 4 luni, deci stau 4 luni cu cel putin 7-8 romani in jurul meu, unii apropiati de varsta dar cu toate acestea nu reusesc sa formez o prietenie cu ei si nu stiu ce sa mai fac. Acum cand sunt in constanta ma simt din ce in ce mai prost din cauza ca pe zi ce trece ma simt din ce in ce mai singur si nu am nici macar o persoana cu care pot vorbi macar 5 minute pe zi. Am 27 de ani si sunt singur. Daca ati avea o idee despre cum as putea sa nu ma mai simt asa sau cum as putea sa vorbesc cu lumea v-as fi recunoscator. Nu stiu daca sa inteles ce am spus pana acum. Daca sunt neclaritati voi incerca sa explic mai bine.Multumesc
2 comentarii
Fa un test de depresie online. Daca simti depresie ar fi bine sa iei tratament cu antidepresiv de la psihiatru si sa faci psihoterapie.
Pe Facebook poti incerca sa iti faci prieteni pe grupul Depresie si anxietate grup de prieteni.
Pe Facebook poti incerca sa iti faci prieteni pe grupul Depresie si anxietate grup de prieteni.
1. Probleme cu părinții ai avut? Posibil să te simți în plus pt că unul din ei sau amândoi te-au făcut să te simți în plus în copilărie.
2. Te-ai gândit că ai putea fi autist? Da știu, sună prostesc pt că toată lumea îi vede ca pe retardați dar nu e așa. Există așa zișii autiști funcționali. Care pot învăța bine la școală dar nu pot interacționa din cauză că nu pot să identice emoțiile celorlalți în mod corect.
3. Există o posibilitate (mai mică părerea mea), să fii pur și simplu introvert. Adică să-ți placă singurătatea. Întreabă-te dacă ți-ai face prieteni nu cumva te-ar stoarce de energie? Poate ai un program subconștient că ești foarte bine în singurătate și te auto-sabotezi. Spun că e mică posibilitatea deoarece se vede că tu de fapt suferi pt că nu-ți poți face prieteni și te simți singur.
2. Te-ai gândit că ai putea fi autist? Da știu, sună prostesc pt că toată lumea îi vede ca pe retardați dar nu e așa. Există așa zișii autiști funcționali. Care pot învăța bine la școală dar nu pot interacționa din cauză că nu pot să identice emoțiile celorlalți în mod corect.
3. Există o posibilitate (mai mică părerea mea), să fii pur și simplu introvert. Adică să-ți placă singurătatea. Întreabă-te dacă ți-ai face prieteni nu cumva te-ar stoarce de energie? Poate ai un program subconștient că ești foarte bine în singurătate și te auto-sabotezi. Spun că e mică posibilitatea deoarece se vede că tu de fapt suferi pt că nu-ți poți face prieteni și te simți singur.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 1Ma simt singur
- 13noi NU suntem bolnavi. suntem un pic MÂHNIŢI că nu ne-am găsit perechea
- 5singur in lume!! foarte rau ma simt!
- 3Mari probleme. Singur. Bolnav trist
- 4Singur, trist, bolnav
- 24Sunt singur si nu am viata sociala deloc, nu am prieteni, ma simt trist si melancolic
- 4ma simt singur !
- 4Fobie sociala si singuratate
- 0Sufăr de singurătate
- 4Depresie/ singuratate
- 10Tulburari de comportament și anxietate
Mai multe informații despre: singuratatea singuratatea la tineri
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: