Depresie dupa o despartire

Buna ziua,

Numele meu este Andrei, am 30 de ani si de cateva luni, 8-9 trec printr-o despartire ce a ramas cu sechele pentru mine.
Povestea e urmatoarea. In urma cu 4 ani am schimbat locul de munca si inca din prima saptamana am intalnit o colega la noul loc de munca cu 2 ani mai tanara. M-am indragostit din prima secunda de ea, ea a vazut ceva interesant la mine de asemenea. Problema era ca aceasta persoana era casatorita de doar 2 luni cu altcineva. M-a anuntat de acest lucru insa totodata a mentionat ca a facut o greseala, ca nu are nicio treaba cu sotul ei, ca nu-l iubeste, ca nu prea mai locuieste cu el, etc.
Au urmat 2-3 saptamani de discutii la birou si online, iar dupa 3 saptamani a venit intr-un weekend la mine si de acolo a inceput aventura noastra. Am acceptat fara sa am toate detaliile faptul ca sunt amant pentru aproximativ 4-5 luni, dupa care i-am spus ca asa nu se mai poate, ca e prea multa presiune pt mine, ca o iubesc si ca sa aleaga ce face.
Au urmat 7-8 luni in care am petrecut timp impreuna, dar in acelasi timp fugea si la sotul ei cand se supara pe mine, sau cand eram eu plecat din tara pe proiect. Am acceptat sa fiu mintit 8 luni de zile si ea totodata sa se "joace" si cu sotul ei.
Intr-un final, dupa aceste 8 luni s-a mutat la mine, insa nu a inaintat divortul pe motivul ca sotul ei nu vrea, ca sufera, ca are probleme cu parintii, etc - tin sa mentionez ca nu avea nimic de impartit cu el. A durat 8 luni pana intr-un final s-a produs divortul.
Dupa acest episod, am incercat sa fiu langa ea, sa-i transmit incredere, siguranta, totodata discutand cu ea si rugand ca si ea sa lucreze la increderea mea in ea care fusese deteriorata in ultimele luni.
A durat 2-3 luni, iar ea a inceput sa vorbeasca si sa iasa excesiv la cafea si tigara cu seful ei, un tip casatorit si cu copil acasa, care indirect era si seful meu. Am studiat comportamentul lor de la distanta, i-am spus dupa ceva timp ca nu ma simt comod cu ce vad, ca suntem colegi, etc. Tipul sta si cu domiciliul la 3 blocuri langa mine/noi. Dupa 4-5 luni de incertitudini legate de acest barbat, un coleg m-a tras de maneca sa imi spuna ca ceva nu e in regula, mai ales ca eu fusesem 2 saptamani plecat din tara. Am decis sa o pun in fata faptului implinit, mi-a negat, a inceput sa planga, m-a facut paranoia, gelos, posesiv etc. Dupa 2 zile i-am umblat in telefon. Avea mesaje cu el doar din ultimele 5 zile, restul erau sterse, in care el ii spunea ca o iubeste, ea la fel, piese, poze intre ei, discutii ca intr-un cuplu normal.
Am decis sa ne despartim, era o umilinta enorma pt mine. Dupa cateva zile mi-a zis ca isi cauta de munca, isi da demisia de unde lucram amandoi si vrea sa imi demonstreze ca a gestionat doar gresit o situatie, ca tipul ala o manipulase, o santajase si ca fizic nu se intamplase absolut nimic intre ei. Si ca isi cauta de munca. Fiind in perioada sarbatorilor de Craciun, ne-am dat o noua sansa si am plecat in vacanta o perioada mai lunga. Dupa revelion a inceput sa isi caute de munca, insa a durat 5 luni sa gaseasca alt job ok. Aceasta perioada a fost o teroare enorma pt mine fiind de acord ca ea sa lucreze direct cu acel barbat, eu fiind la etaj cu ei. Ea a plecat intr-un final, eu am ramas coleg cu acel barbat.
Ea si-a schimbat jobul, unul ok, anturaj nou, companie noua, eu am avut o perioada foarte aglomerata cu munca, proiecte personale, probleme personale si mici probleme de sanatate si a fost o perioada incarcata pentru mine, ea lunar zicand ca nu ne intelegem, ca sunt mult prea egoist si e vorba doar de nevoile mele si nu ofer nimic. Tin sa mentionez ca din faptul ca ma simteam foarte ranit de primii 2 ani in care am stat mintit intr-un amantlac si dupa o tradare cu un coleg de la munca, subconstientul meu nu ai putea sa daruiasca sentimente si trairi ca inainte, intelegere. Eram putin mai distant si mai rece, insa o iubeam enorm si speram incet, incet lucrurile ca mearga spre bine.
Dupa 4 luni la noul loc de munca, la o saptamana dupa ce am facut 30 de ani, ne-am certat ca a venit foarte tarziu acasa si nu mi-a raspuns la tel si a decis sa plece in miez de noapte la o amica din zona.
A stat acolo 3 saptamani. Mi-a zis ca ii e bine singura, ca revine catre ea, etc. Eu in perioada aceea am inceput sa merg la terapie si m-am eliberat de toata presiunea acestor 3 ani. Si mi-am dat seama ca trebuie sa ma apropii de ea, sa lucrez cu ea, sa mergem impreuna la terapie de cuplu si sa rezolvam problemele. M-am vazut cu ea, i-am propus asta, am mers o sedinta, dupa care ea a revenit acasa pt 4 zile zicand ca suntem spre bine, ca asa vrea sa fie dinamica intre noi. In astea 4 zile se pitea cu telefonul de la munca. Luni dupa munca a venit destul de tarziu pe la 9 seara, spunand ca nu e ok. I-am ridicat moralul, insa am si intrebat-o daca e cineva intre noi, daca a aparut cineva. A pitit telefonul sub fund si cam atat. A doua zi a venit, si-a luat niste haine si a zis ca ne vedem peste 2 saptamani(17 decembrie la ora 18. :) Tocmai ce ma pregateam sa o cer de nevasta de Craciun.

In cele 2 saptamani ea insa s-a mutat vis-a-vis de mine intr-o garsoniera inchiriata, cu un nou coleg de munca.. Incepuse o relatie cu el. Asta am aflat dupa 3 luni.
Am stat 2-3 luni sa imi revin, sa lucrez la mine si sa merg mai bun catre ea, suferind enorm, slabind 14 kg in 3 luni, ea facand Craciunul si sarbatorile cu noul ei iubit/coleg. Cand am aflat ca e cu acel barbat dupa 3 luni, ea imi trimitea mie la birou cadouri, mic-dejunuri, imi zicea ca imi face salam de biscuti etc, fiind in casa cu ala de fapt.
I-am zis ca stiu ca e cu cineva, ca iar coleg de munca, ca nu e normal, ca sunt ranit, ca sufar, ca stau la 30m de ea, si la alti 30m de seful de la fostul loc de munca si ca m-a bagat intr-o depresie si o situatie imposibila... Nu prea a inteles, si-a continuat relatia cu colegul, insa saptamanal imi spunea si ma compara cu noul iubit. Ca primeste ce vrea de la el, atentie, comunicare, etc, dar ca nu sunt de la mine, ca ii e dor de mine, ca vrea sa isi petreaca viata langa mine. M-a pacalit si tinut asa 2 luni si ceva, inainte de Paste cu cateva zile, a venit la mine sa vorbim.
Am intrebat-o daca s-a despartit de acel barbat, a zis ca da. Acel barbat insa are un copil din alta relatie si merge des sa petreaca timp cu el. Ea a profitat de asta, eu stiam asta, dar nu i-am zis nimic ca sa-i ofer increderea mea.. A stat 4 zile la mine, a zis ca reluam relatia, ca are grija de mine, a sunat-o pe mama mea sa isi ceara iertare, ca ma iubeste etc., pe mama ei, ca facem Pastele impreuna..
Dupa 4 zile a plecat ca se duce sa-si aduce niste haine si revine seara.
Insa a-2-a zi m-a anuntat ca a discutat cu terapeuta ei si ca si-a dat seama de niste chestii, ca i-am spus in fata ca minte si manipuleaza si nu ce face bine, etc. Ca nu se respecta pe sine. A zis ca vrea sa stea singura departe de emotiile mele o perioada. Adevarul e de fapt ca m-a blocat pe telefon din nou si a plecat la parintii ei de Paste cu noul barbat din viata ei, sa-l prezinte familiei.
Nu am mai suportat acestei umilinte dupa Paste. I-am scris noului ei iubit si i-am zis ca isi bate joc de amandoi, ca il/ne inseala, ca ne minte etc. Dupa 30 minute de stat prin telefon si cu ea, ea m-a sunat cu el pe speaker ca il iubeste pe acel barbat si sa-i las in pace sa isi vada de viata lor... Si de atunci au trecut 3 luni, 3 luni de chin pentru mine, in care ma invinovatesc pentru tot. Pentru trecut, pentru anii anteriori, pentru lunile astea, pentru ca nu am mai suportat umilinta si i-am scris aluia. Pentru faptul ca a ramas cu el si mi-a zis in fata ca-l iubeste dupa ce cu 5 zile inainte imi zicea mie ca ma iubeste, mamei mele, mamei ei de fata cu mine..
Aveam destul de multe planuri cu ea, si sa o cer de nevasta, si sa ne luam casa impreuna curand, si in cativa ani sa ne apucam de antreprenoriat si sa avem timp mai mult pt copii, etc.

E posibil ca femeia cu care am impartit viata 3 ani de zile sa sufere de borderline? Chiar este o persoana buna in sinea ei, cu multe parti frumoase, cu ceva traume din copilarie, insa una peste alta o femeie capabila pe care o voiam langa mine pentru tot restul vietii.

Cum as putea eu sa scap de sentimentele astea excesive de invinovatire, de obsesia fata de ea?
Sunt un tanar normal, am investit enorm de multe sentimente langa ea, am si gresit, nu am inselat, nu am fost violent, am fost putin distant si egoist, lucruri care zic eu ca se rezolvau mai ales cu terapie de cuplu. Eram dispus sa incerc orice sa salvam relatia. Insa nu am primit nici timp. Probabil ca m-am trezit foarte tarziu sa actionez.

Din pacate nu pot merge inainte, stau in aceasta depresie, ma omoara gandul ca e cu altcineva, chiar vis-a-vis de mine in alt bloc si mai nou ca de 3 luni nu mai avem nicio legatura. Am incercat sa o aduc inapoi catre mine, dar am fost umilit din nou si folosit.

Orice sfat e binevenit. Apreciez si multumesc!

Capul sus! Planeta e plina de femei...

Sigur ca este, dar momentan nu pot scapa de sentimentele de invinovatire ca nu am facut tot ce puteam sa-i arat ca o iubesc. Mai multa afectiune, comunicare, liniste.

Acceptati ca v-a manipulat si v-a tradat, ca v-ati lasat manipulat si tradat in toti acesti ani si incercati sa va cautati o viitoare sotie si mama pentru copiii dv.! Bine ca nu ati facut copii cu ea sa sufere si ei! Femeia asta e o pramatie! Nu aveti de ce sa va mai ganditi la ea. Ca e cu dv., ca e cu alt barbat, ea va proceda tot la fel. Nu mai incercati sa ii gasiti scuze (borderline) si vedeti-va de viata dv. cautand o partenera potrivita, nu una care sa va scoata din minti si sa va aduca in prag de depresie!

Va multumesc pentru raspuns.

Ideea e ca eu ii vad doar partile bune, are si foarte multe parti bune pentru care o apreciez si ca mi-a fost aproape cand imi era greu cu munca, si stres si altele, iar eu pe de alta parte nu am reusit sa empatizez cu ea, am fost egoist si nu i-am oferit sprijin deseori. Cred ca si de aici nevoia ei de a merge catre alti barbati, de a-si lua nevoia de atentie si sustinere din alta parte.
Pe de alta parte gandesc ca distantarea asta a mea emotionala se bazeaza pe experientele neplacute din trecut cu ea, pe faptul ca imi era frica sa nu mai fiu ranit asa tare.
Si din pacate am fost, am fost afectat enorm sa vad cum pleaca inainte de Craciun cu alt barbat, nou coleg la munca, si se muta cu el langa mine, fara o despartire matura si asumata, ci pe fuga.
As vrea intr-adevar o femeie matura si asumata langa mine, dar pana atunci incerc sa scap de invinovatirile pe care le am si de dorul fata de ea.

Multumesc.

Sunteti indragostit de o imagine idilica ce nu exista in realitate. In realitate exista o femeie care si-a batut joc de dv. si langa care nu va puteti intemeia o familie fericita.
Acum ati invatat si din propriile greseli. Data viitoare veti stii sa actionati.
Nu va mai ganditi la ea si incercati sa va refaceti viata langa o alta partenera mai de nadejde.

Domnule Pescaru,

Multumesc pentru raspuns.

Problema este ca in continuare ma gandesc in fiecare dimineata ca am gresit, ca nu am stiut sa ii ofer comunicare si afectiune, ca nu am avut grija de ea. Imi tot aduc aminte de momentele frumoase impreuna, de partile ei pozitive, de sprijinul ei in diferite situatii.
Pe de alta parte, imi aduc aminte si de toate minciunile, tradarile, umilintele si manipularile din acesti 3 ani, lucruri care probabil la nivel subconstient m-au blocat sa ii ofer ce avea nevoie de punct de vedere emotional.

In alta ordine de idei, in relatia avuta sexul era senzational si pasional si dupa 3 ani de zile. Acest lucru ma face ca in momentul de fata sa nu ma pot deschide deloc catre alta fata, sa ma pot apropia, nu simt atractie, dorinta, tensiune sexuala nimic. Ma obsedeaza inclusiv ideea ca in calitate de potrivire sexuala nu o sa mai gasesc oe cineva nici macar la 50% din ce a fost.

As vrea sa pot trece mai departe, momentan nu pot, chiar si cu ajutorul terapeutului.
Ma invinovatesc de tot, undeva in spate in mintea mea preferam sa ma mai minta o perioada si sa ma insele, poate reuseam sa o recuceresc si sa avem o relatie stabila si bazata pe respect si comunicare.

Multumesc