Dupa 14 ani de casnicie a intervenit criza

Ma numesc Dan si sunt casatorit de 14 ani, de 12 ani avem impreuna o fetita care pt. mine reprezinta sufletul meu, de 10 ani, nu a mai avut viata normala de cuplu (nu ne-am mai culcat impreuna). Subiectul legaturii de cuplu l-am mai discutat de 3-4 ori in decursul ultimilor 8 ani, dar datorita certurilor generate de acest subiec, am renunta de fiecare data. Situatia familiei mele este si ca locuim impreuna cu mama mea, fapt pt. care o parte din indatoririle amandorura au fost suplinite de catre mama mea (fost cadru medical in varsta de 75 ani, dar care inca ne putea ajuta). Apartamentul de 2 camere in care locuiesc, este o proprietate comuna a mamei mele, a surorii mele, si a mea. In ultimii 6 ani sora mea, a inceput sa ne viziteze anual, locuind pentru 14 zile cu noi. Sotia mea acum 4 ani a avut un schimb de replici cu sora mea si de atunci nu-si mai vorbesc. Iar in acest an a culminat cand in luna aprilie 2016, sotia mea (profesoara de matematica-informatica dar fara un post de titular, are examene din 2 in 2 ani) a inchiriat un apartament spunand ca atunci cand va venii sora mea, se va muta in acel apartament. In decursul a 4 luni fara sa observ, a mutat lucrurile ei si ulterior si lucrurile copilului. Dar din luna iulie 2016, au inceput discutiile pe tema mutatului si a moralitatii ca o sotie sa aibe inchiriat un apartament fara ca sotul sa o poata vizita. In acea locatie, mai avea si meditatii cu copii de scoala primara, pentru rotunjirea veniturilor (precizez ca sotia mea nu a participat la cheltuielile apartamentului in care am locuit cu mama mea in ultimi 12 ani). In luna august, mai precis pe data de 16, si-a luat toate bagajele, inclusiv ale copilului si a plecat, dupa o cearta in legatura cu viata noastra de cuplu. In acel moment, mia comunicat ca doreste sa divorteze, si ca nu mai vede posibila o legatura de cuplu intre noi (toate aceste afirmatii au fost inregistrate cu telefonul mobil de catre fetita noastra de 12 ani, care se saturase de tipetele ei). Mai precizez ca in timpul anului scolar, sotia mea este foarte irascibila, folosind un ton foarte ridicat ori de cate ori facea lectii cu fetita noastra (fetitei ii este frica de ea, ne avand curaj sa-i spuna ca doreste sa locuiasca cu mine), uneori folosind metode neortodoxe (cate o palma), acest fapt generand de multe ori certuri intre noi. Pe data de 18 august au sosit sora mea si mama mea, care statusera 6 luni in Spania la sora mea. Dupa cateva zile, dupa ce a plecat, am reusit sa o conving sa o lase pe fetita noastra, sa doarma la mine, iar dupa alte cateva zile, dupa ce sora mea impreuna cu mama mea au plecat la tara in alt oras, am invitat-o sa locuiasca cu noi, dar cu conditaia de a incerca sa reluam si viata de cuplu. A aceptat, dar aproape in fiecare seara au existat certuri si discutii pe tema plecarii si a culcatului impreuna (mia impus sa folosesc prezervative atunci cand facem dargoste). In seara de 8 august am avut o tentativa de a ne culca impreuna, dar totul a fost un fiasco, pentru ca nu a fost de acord cu un preludiu (sarutari, mangaieri...). Din acel moment, au esistat inca doua certuri pe tema convietuirii impreuna (i-am oferit varianta sa ma mut impreuna cu ea in apartamentul inchiriat), cu conditia reluarii vietii de cuplu. Ultima cearta pe care am avut-o a fost si ce care a provocat o ruptura foarte mare, acuzinune reciproc de anumite lucrui si adresindune cuvinte jignitoare si restituindune reciproc cadourile din ultimi ani, inclusiv verigeta (verigeta i-am cerut-o, in disperare de cauza, sperind ca amenintarea unui divort o va schimba), copilul asistind la toate certurile datorita insistentelor ei (lasa sa vada si ea ca vrei sa ma violezi, fiind una dintre acuzatiile ei, incercarea de a face dragoste pe data de 08 spre 09 septembrie socotindo tot un viol, cu toate ca a venit de bunavoie inapoi, a cumparat ea prezervativele de la farmacie si ma lasat sa o dezbrac), punctul culminant a fost cand am plecat de la apartamentul inchiriat de ea, incercand sa o iau si pe fica mea, in acel moment a facut o criza de nervi incepand sa tipe si sa traga de copil in incercarea de al oprii, ulterior am aceptat ca fetita sa stea o saptamana la ea o saptamina la mine. Din acel moment, a spus ca nu stie ce mai vrea, mai mult, la incercarile mele de a ma impaca, mia comunicat ca deocamdata nu-mi poate da un raspuns. Fetita a inceput scoale si este foarte marcata de cele intamplate, fiindui frica incontinuare sa-i spuna sotiei mele ca doreste sa doarma la mine, si sa faca lectiile la ea aunci cand nu se descurca la matematica. Am incercat sa-i propun sa inchiriem un apartament impreuna, cu promisiunea din partea mea ca nu o mai stresez cu culcatul impreuna, si cu facutul dragostei, in speranta ca va intelege suferinta copilului (este o fire mai rece fata de copil, fiin si mai severa in comportament), fetita fiind mai atasata de mine, fata de ea avand o frica pe care o inteleg. In momentul de fata nu doreste sa divorteze, sa-si schimbe domiciliul in acte sau sa mergem la un psiholog (i-am oferit posibilitatea sa ma duc, inclusiv la neuropsihiatrie facandumi reprosuri ca sunt nervos tot timpul). Nu stiu ce sa mai fac.

Nu se intelege ce vreti de fapt de la relatie pt ca nu ati dat toate detaliile. De ex nu ati spus de ce nu vrea sotia d-voastra sa aveti o viata normala de cuplu. Ati spus doar ca va certati des pe aceasta tema si ca va face reprosuri. Nu ati specificat care sunt acelea, dar ati spus mai jos "lasa sa vada si ea ca vrei sa ma violezi, fiind una dintre acuzatiile ei, incercarea de a face dragoste pe data de 08 spre 09 septembrie socotindo tot un viol". Ce putem sa intelegem de aici? De ce crede sotia d-voastra ca incercarea de a face dragoste, cum e normal in cadrul cuplului ar fi viol? Ori ea are o problema si o conceptie total gresita despre ce inseamna 'a face dragoste', sporita si de faptul ca poate nu va place ori d-voastra ati facut ceva gresit si atunci e normal sa nu va mai suporte. Ganditi-va bine.
Fetita nu trebuie expusa la asemenea discutii fiindca va ramane cu traume. Daca ati reusi sa gasiti un psiholog bun pt ea, ar fi ideal.

Am avut mai multe discutii de genul "tipetelor", ajunganduse de mai multe ori la jigniri reciproce (acum 10 ani, ). Iar in perioada de sarcina, cand mai avea 2-3 luni pana sa nasca, nu am mai vrut sa ne culcam impreuna de teama pierderii sarcinii (mai perduse o sarcina, spontan, dar pana in 3 luni), de atunci am avut numai reprosuri si certuri, am incercat dupa ce s-a vindecat, nasterea avind-o prin cezariana datorita unei retroversii uterine. Ulterior am mai avut mai multe discutii si tentative de apropiere dar fara nici un succes. Am discutat de mai multe ori, de ceea ce simte fata de mine, eu inca o iubesc, ceea ce i-am si declarat am incercat sa-i demaonstrez acest fapt dar, reprosurile precum nu mai suntem adolescenti pentru a ne saruta sau a o tine de mana cand ne plimbam toti trei (eu, sotia si fetita), m-au trimis in disperarea sotului care nu isi mai recunoaste sotia, ea declarand ca inca ma iubeste si nu doreste sa divorteze. Fetita a asistat la mai toate certurile dintre noi, pentru ca ea doreste un martor. Eu i-am oferit posibilitatea sa inregistreze toate discutiile noastre, dar nu stiu de ce de fiecare data cand incepem o discutie pe tema cuplului reuseste sa ridice tonul (acelasi folosit la observatii cand face temele cu fetita), si prin metoda deturnarii discutiei despre noi prin folosirea expresiilor "serios?" sau "doamne dumnezeule!!" si aducerea in discutie a altor aspecte decat cele discutate, nu reusim sa avem o finalitate in ceea ce priveste situatia dintre noi. Am incercat sa o conving ca avem nevoie de o consiliere din partea unui psiholog, dar sa ajuns de fiecare data la remarca "tu esti nebun" sau "nu vezi ca tu esti de fiecare data nervos si te certi?". In acest moment, am solicitat medicului de familie o trimitere la neuropsihiatrie (o data pe an sunt oricum obligat sa fac un examen psihologic), dorind sa ii demonstrez, atunci cand va dorii sa discute, ca nu am nici un fel de sem sau boala psihica. Oricum, datorita situatiei, si a semnelor pe care le am (insomie, scaderea in greutate, senzatie de dureri in zona inimii - semne ale depresiei dupa cate se pare), ma vad obligat sa ma adresez unui psiholog. Fetita voi incerca sa o protejez, daca va fi necesar voi gasii modalitatea de discutie cu sotia, pt. a o convinge sa o lase la un psiholog. Eu am incercat si voi incerca (inclusiv prin ai lasa "spatiu" si timp de gandire), sa salvez casnicia, chiar si numai pentru fetita. Precizez ca nu beau alcol de nici un fel de 14 ani, nu fumez de cand s-a nascut fetita, iar sotia in casa soacrei sale a facut reguli (mamei mele ii era frica atunci cand, ea nu gasea cate un lucru si incepea sa tipe). Copilul impreuna cu sotia mea ocupau o camera din cele doua ale apartamentului, unde nu intra mama mea sau sora mea. Este greu de crezut, dar datorita copilului am facut foarte multe compromisuri si in momentul de fata, se pare ca sotia foloseste slabiciunea mea pentru copil impotriva mea. In acest moment, nu reusesc sa inteleg cum s-a schimbat intr-un an atat de mult, acelasi lucru il afirma si prietenii (atat cati ne-au mai ramas), ea fiind o fire mai distanta si rece, neavand prea multi prieteni. Mai mult, legatura cu rudele ei, imi era restrictionata sub pretextul ca sunt rudele ei. Cu soacra mea, am o legatura excelenta, dar sotia mea nu discuta cu mama ei, mai mult ii interzice sa se "bage" intre noi si cu un sfat. De mai multe ori am simtit (din partea sotiei mele), ca daca ar putea, m-ar fi lovit, mai ales atunci cand aveam dreptate si nui placea finalul discutiilor. Sunt, prin serviciul-activitatea pe care o am, sa fiu amabil sa explic si sa discut cu toti oamenii cu care interactionez fara sa ridic tonul si fara sa adresez cuvinte jignitoare, ceea ce pe ea o deranjeaza cand o rog sa pastreze un ton mai scazut, pentru a ne intelege. Numai in zilele de 07, 09, 11 am riricat tonul exasperat de tipetele ei. In momentul de fata am decis sa astept decizia ei, sa ma duc la psiholog si sa protejez (dupa cum ati spus si dumneavoastra, prin neimplicarea in nici un fel) a fetitei.

Terapie de cuplu daca accepta.

Imediat, nu este posibil deoarece nu mai comunica cu mine, iar fetita nu mai doresc sa o implic in nici un fel. Cu timpul, am speranta ca va accepta sa apelam la un psiholog. Ultima discutie avuta, a afirmat ca nu stie ce vrea si ca va discuta cu fetita daca sa locuim impreuna intr-un apartament inchiriat. Atunci am rugat-o sa nu mai implice fetita si sa incerce sa-si clarifice asteptarile si gandurile. Deci timpul sper sa limpezeasca ceea ce vrea, chiar daca nu este ceea ce astept. Precum pasarilecare nu sunt facute sa traiasca in colivie, asa si persoana pe care o iubesti dar care nu-ti imparte acelasi simtamant. Asa ca stept.

Au intervenit conplicatii si nu vreau doar parerile colegilor sau a prietenilor, rudele nu le-am implicat. In momentul de fata sotia nu mai vrea sa comunice, iar comportamentul fata de fetita este de presiune si intimidare. Fetitei ii este teama de ea deoarece tipa (este o modalitate de a intimida interlocutorii, fiind profesoara). Mai mult parintii copiilor din clasa fetitei (anul acesta, am trecut peste parerea ei ca nu trebuie sa merg la sedintele cu parintii, ea fiind profesoara la aceasta scoala, dar nu la clasa fetitei), mi-au sesizat comportamentul impulsiv si arogant al sotiei la adresa unor parinti. Am mai aflat ca fetita a fost indrumata catre psiholog in clasa a 4-a, datorita comportamentului impulsiv (am aflat cand am inceput sa pun intrebari fostei invatatoare), iar in decursul clasei a 5-a am aflat cu stupoare ca a intervenit pe "langa" profesorii colegi pentru a o asculta la sfarsitul celor doua semestre pentru ai marii mediile, in vederea accederii in primii 10 din clasa (incep sa cred, ca este necesar sa anunt protectia copilului, deoarece imi este teama de ce se poate intampla daca fata ii raspunde, uneori chiar avand dreptate, iar eu care eram "tamponul" dintre ele - o rugam pe sotie sa nu mai tipe si sa nu cumva sa o loveasca, nu sunt de fata - de cateva ori a plesnit-o pe fetita peste gura deoarece i-a raspuns). Foloseste tot mai multe situatii pentru a crea tensiuni intre noi, folosind motive de genul "cartile de fizica eu le-am platit asa ca trebuie sa le folosesti numai la mine si la scoala." - precizez ca in momentul in care an vrut sa particip la valoarea de achizitie a cartilor nu a acceptat, multe altele legate de lucruri de imbracat si de incaltat. Ce pot face pentru a nu crea tensiuni suplimentare?

Femeia trebuie dusă la medic pt tratament antipsihotic, suferă de un gen de schizofrenie compensată cât de cât, adică o vedeți și simțiți doar voi familia, pt restul pare doar un pic deplasată sau ciudată în anumite momente !

Lucrurile au luat o turnura periculoasa pentru copil, asa ca am intentat actiunea de divort, si solicitare de ordin prezidential pentru fetita, am facut o plangere la politie pentru comportamentul sotiei fata de fetita si fata de modalitatea de a solicita bunurile (precizez ca a parasit domiciliul pentru ca asa a dorit ea, si a luat majoritatea bunurilor comune); si o plangere la Directia pt. Protectia Copilului, prin care am solicitat protectie pt. fetita (fiind expusa prin faptul ca sotia o foloseste ca martor, in demersurile ei).
Mai bine spus, totul a culminat prin solicitarea telefonica dini 02.10.2016 la ora 12.20, prin care dorea sa ia si alte bunuri comune, anuntand-o ca pana nu hotareste instant de judecata partajul, nu poate mai poate lua nimic. La ora 15.15 am raspuns la interfon si am constatat ca, sotia mea, impreuna cu soacra mea si fetita, vroia sa ia bunurile, am incercat sa discut cu ea dar s-a impins in mine si a fortat intrarea in scara, i-am comunicat ca nu are ce cauta pana la clarificarea situatiei (ea comunicandu-mi ca nu doreste sa divorteze). La refuzul meu de a nu-i da bunurile, si ajungand la usa apartamentului, sotia mea a avut accese de isterie, a inceput sa tipe si a loveasca cu picioarele in usa, folosind inclusive fetita in demersul ei, punand-o pe aceasta sa tipe sa-i dau bunurile. Pentru prima data in viata mea, am avut impresia ca este necesar sa chem salvarea (politia nu se implica in astfel de cazuri). Acum dupa ce am inregistrat plingerea la Protectia Copilului (o doamna discutand cu fetita, m-a sfatuit sa nu-i mai permit sa ia fetita sa doarma la ea, ci doar sa faca lectiile si sa o vada daca doreste. Am solicitat si o ancheta sociala, sa fim chemati amandoi soti pentru examen psihologic si obligativitatea, efectuarii unui control neuropsihiatric pentru mine si pentru sotie. Eu totusi cred, ca exista probleme din copilarie sau tinerete, pe care nu doreste nimeni sa le aflu (cand mergeam acasa la parintii sotiei, se certa cu tatal ei pana o dadea afara din casa-curte !?!, mai mult in unele cazuri sotia mea s-a artat geloasa fara sa aibe motiv, nu i-am dat niciodata de inteles prin nici un gest sau apropo ca m-ar fi interesat alta femeie, orcum prieteni nu mai avem datorita ei, este foarte rece in comportament). Asa ca pentru a putea proteja fetita (este greu sa expic fara sa exagerez, cam ce inseamna pentru mine, oricum sotia mea ii spunea "dute la taicatu sa-ti ia, ca el a vrut fata), ce asi mai putea face?