emotii foarte puternice!

12-04-2007
1234567
Nu este medic/terapeut
1234567
16 comentarii
0
12-04-2007, ora 00:00
1234567
Nu este medic/terapeut
1234567
Buna ziua,
Am 21 de ani si odata cu inceperea facultatii am devenit foarte emotiva. IMi tremura mana la examene, teste, seminarii, mai putin la cursuri. Mentionez ca nu sunt interesata deloc sa copiez!!! Uneori din cauza emotiilor, gresesc subiecte pe care le stiu foarte bine, la care in mod normal nu as gresi, scriu deosebit de urat pt ca imi tremura mana, uneori parca pierd putin! legatura cu realitatea si trebuie sa scriu foarte repede ca sa ma pot concentra, sa nu-mi pierd ideile. La seminarii am mari emotii, dupa ce raspund si de obicei raspund bine imi creste, zic eu, tensiunea si mai tare, ma inrosesc fffff. tare( au remarcat si colegii) uneori inima imi bate atat de tare de parca as avea o multime de inimi in tot coprpul care bat in acelas timp. mentionez ca inainte( generala/liceu) aveam tensiunea foarte mica: chiar 80 cu 40, eram aproape amorfa uneori, palida, faceam sport, dansuri, eram foarte sanatoasa, dar nu aveam emotii puternice, mai degraba constructive...acum tensiunea in conditii normale este de 70 cu 110 iar in conditi de stres nici nu vreau sa ma gandesc... sunt rosie in general, dar cand sunt in anumite situatii ma inrosesc excesiv de tare, toata fata, oricine poate observa! transpir mult mai tare, nu am avut nicodata probleme cu transpiratia, chiar aveam pielea uscata, acum transpiratia a devenit chiar o problema pe care n-am avut-o deloc niciodata! Uneori chiar si cand merg pe strada, sau urc in troleu incep sa am emotii si parca putin ametesc. In relatiile cu prietenii/ amicii ma comport normal cu prietenul la fel, discut usor si cu persoanele necunoscute. Ce poate fi?
0
12-04-2007, ora 00:00
1234567
Nu este medic/terapeut
1234567
Mai adaug ca nu sunt genul de persoana plangacioasa, care se uita toata ziua la telenovele, parerea multora despre mine e ca sunt chiar o persoana puternica, profesoara de literatura din liceu spunea despre mine ca am o personalitate fulgeratoare! Atunci de unde amotiile/frica aceasta!??
0
12-04-2007, ora 00:00
Dr. Andrei Dumitrescu
Psihologie, Bucuresti
Dr. Andrei Dumitrescu
O persoana ca tine, probabil valorizeaza foarte mult facultatea. In plus, trecerea la o institutie superioara, care presupune alt grad de implicare si de examinare - poate determina nevoia de activat si alte resurse (pe care poate inca nu stii ca le ai deja) - precum si de performanta.

Toate astea suprapuse peste asteptarile tale legate de ce inseamna sa fii studenta sau sa studiezi la facultate - pot duce lejer la starile pe care le descrii.
Cu siguranta vei invata cum sa te descurci in astfel de situatii, pe masura ce treci de primele sesiuni.

Daca insa la un moment dat vei simti ca se petrec lucruri cu tine cu care nu mai poti ramane confortabila si pe care nu le mai poti controla (anxietate de performanta, tensiune ridicata mai tot timpul, inceput de atacuri de panica) - poti sta de vorba cu un consilier psihologic sau un psihoterapeut bun - sa inveti cum sa gestionezi toate starile astea...
0
12-04-2007, ora 00:00
1234567
Nu este medic/terapeut
1234567
Deja sunt in anul 2 la drept, ar fi trebuit sa ma obisnuiesc pana acum, nu mi se intampla chiar la toate materiile, dar la unele pur si simplu nu pot sa ma controlez, daca m-ati vedea sunt rosie-visinie+ ca nu-mi pot coordona mana, parca scriu prin intermediul subconstientului... la psiholg parca nu vreau sa merg, e un fel de incapanare de a mea... si nu e chiar asa un soc, ceea ce invat imi place si nu e greu de inteles doar ca examenele sunt foarte grele, deci nu sunt atat de socata ma asteptam la ceva mult mai greu...oricum emotiile acestea nu sunt legate doar de scoala( mai am si altceva in cap) in general nu pot privi anumite persoane drept in fata, in ochi si nu pt ca as ascunde ceva, pt ca inrosesc brusc si-mi vibreaza muschiul de la ceafa, e vba de o stare f tentionata si nu asa avea nici un motiv sa fie astfel, nici un un motiv rational( poate sa fie vba de o pers fata de care sa nu am nici un sentiment, sa-mi fie indiferent ce parerea ar putea avea despre mine, chiar nu ma implic afectiv, doar ca e ceva in mine, probabil ca sunt cam egocentrista si am impresia ca de cele mai multe ori e vba despre mine, cand de fapt nu e asa) Oricum pana la urma sper sa-mi revin,...
0
13-04-2007, ora 00:00
Dr. Andrei Dumitrescu
Psihologie, Bucuresti
Dr. Andrei Dumitrescu
Cu un psihoterapeut ar trebui sa vorbesti numai cand vei fi tu convinsa ca vrei sa faci asta (de obicei terapia cu persoane care vin impinse de la spate este mai lunga si efectele se vad mai greu).
Cu siguranta ar fi o investitie in tine...
In general, o manifestare corporala/ comportamentala din genul celor povestite de tine nu vine niciodata singura sau din senin (dar tu stii asta deja), si din moment ce deja ai inceput sa te preocupi de situatie (ai povestit problema pe acest forum) cred ca vei fi din ce in ce mai dispusa sa afli cum poti tine sub control toate aceste simptome (internet, Google, articole).
Nu stiu ce parere ai tu despre psihologi - si mai ales despre psihoterapeuti (care in plus fata de psihologi mai au ani buni de formare si dezvoltare personala pe directia terapiei) - insa daca la un moment dat simti ca nu te descurci singura iti recomand sa stai totusi de vorba si cu un psihoterapeut (o prima intalnire in care sa descoperiti despre ce este vorba).
0
04-07-2007, ora 00:00
danutza_c
Nu este medic/terapeut
danutza_c
Ce interesant! Am si eu aproape 21 ani, sunt studenta la informatica si pot spune ca ma confrunt exact cu problema ta. In anumite situatii, si nu doar in cadrul scolii, dar si atunci cand ma enervez foarte tare, ma emotionez sau sunt foarte nerabdatoare, trec prin senzatii care incep cu batai ale inimii foarte crescute, apoi cu tremurul mainilor si totul se completeaza cu un usor tremur al capului. Tin sa mentionez ca in situatiile in care sunt complet relaxata, nu am absolut nici un fel de manifestare fizica de genul asta. Sunt sociabila, imi fac prieteni usor, nu sunt timida, sunt destul de stapana pe mine si-asa si am reusit sa-mi ascund toate aceste probleme foarte bine. Ba mai mult, am prieteni si chiar colegi de lucru care ma invidiaza pentru taria de caracter, pentru modul in care stiu sa-mi impun punctul de vedere, pentru modul in care tratez lucrurile. Cu toate astea, am trecut si prin momente penibile, cum ar fi seminarii sau probe practice in care imi tremurau mainile in as afel incat abia puteam sa-mi desfasor activitatea, insa cheia.."succesului" la mine este faptul ca reusesc sa ma disociez de aceste manifestari si sa-mi continui prezentarea sau explicatiile fara sa dau vreo urma de indoiala ca as fi emotionata. De asemena, cand am intalniri (eu am si un loc de munca pe langa facultate), interviuri, prezentari, training-uri trec prin aceleasi senzatii (in astfel de cazuri e o frica de noutate), dar de fiecare data ma descurc nebagand in seama manifestarile. Solutia ca sa nu ai probleme este ca in cazul in care lumea baga de seama..sau se intampla o situatie penibila..s-o tratezi cu cei din jur cu deschidere "ce sa fac?..asta e..am emotii, sunt agitata, am probleme.." ceva de genul si sa incerci o alta abordare..eventual explica-le oamenilor ca vrei sa vorbesti pur si simplu (fara sa scrii), si sa indepartezi pentru moment factorul de stres din gandurile tale.
Am fost la un psiholog, sincer, am primit ceva medicamente care sa ma ajute putin (nu stiu exact din ce punct de vedere), dar eu n-am simtit nici o schimbare si am ajuns la concluzia ca nici un psiholog nu te oate ajuta mai bine, decat o poti face tu cu tine. Pur si simplu, trebuie s ainveti sa fii deschisa cu manifestarile tale fizice, sa le accepti..si-atunci le vor accepta si cei din jurul tau, mai ales daca vei arata ca la urma urmei in spatele manifestarilor tale, se afla un motiv : o entuziasmare, un gand pe care vrei sa-l impartasesti la un examen sau o prezentare, un rationament foarte bun, p emotie..si-asa mai departe, daca ma intelegi. La urma urmei, nu suntem compusi din manifestari fizice, ci suntem niste oameni cu idei, inteligentza, ganduri, opinii, sentimente si vrem sa le impartasim.
0
04-07-2007, ora 00:00
danutza_c
Nu este medic/terapeut
danutza_c
O ultima mentiune. Daca inveti sa te controlezi din astfel de puncte de vedere, vei deveni o persoana foarte puternica, crede-ma. O sa intelegi cat de mult poate face puterea psihicului, si-odata ce o detii ai sa vezi cat de multe poti face in alte directii, mult mai importante.. decat niste amarte de emotii. Totul sta in cum vrei tu sa privesti lucrurile.

Dar asa din curiozitate, daca este vreun doctor pe-aici, de la ce se ajunge la astfel de simptome? Si exista concret un tratament fara remedii gen distonocalm, xanax, alcool, droguri..
0
04-07-2007, ora 00:00
Dr. Andrei Dumitrescu
Psihologie, Bucuresti
Dr. Andrei Dumitrescu
Exista 3 categorii profesionale, intre care lumea nu face mare diferenta:
- psiholog: te asculta, iti da sfaturi, etc
- psihiatru: (doar el !) iti da pastile (cu un efect probabil, si o suma de efecte secundare si mai probabile - dar iti rezolva posibilul dezechilibru chimic - evident nu si cauzele care duc spre acel dezechilibru )
- psihoterapeut: lucrezi impreuna cu el (nu iti da "sfaturi bune"), si functie de experienta lui si relatia pe care o puteti dezvolta impreuna problema ta se dizolva mai repede sau mai incet.

Tu la care ai fost ?

Ca si raspuns - la aceste simptome se ajunge de la un anume mod de a fi si a gandi, combinat cu o suma de experiente, invataturi din familie sau din prieteni.
Da, exista "tratament" - dar care rezulta din interactiunea ta cu un psihoterapeut, la fel cum la sala lumea vine cu grasime depusa in diverse zone, si ca atare lucrezi cu antrenorul tehnici diferite de ceilalti din sala, functie de posibilitatile si nevoile tale personale. (nu exista un "sfat" universal, in afara de truismele ieftine gen "gandeste pozitiv" sau "ia-o mai usor"... care stim cu totii cat de mult ajuta)
0
04-07-2007, ora 00:00
danutza_c
Nu este medic/terapeut
danutza_c
Inseamna ca exprimarea mea a fost gresita, probabil ca as stii mai bine de-atat, daca aceste domenii ar fi mai bine promovate in romania. Am fost atunci la un psihiatru, dar asta a fost din dorinta mea in primul rand de a afla posibilele cauze anatomice/fizice ale problemei. De altfel, inainte de asta am fost si la un neurolog, care mi-a prescris Mg si alte vitamine. In alta ordine de idei, mi s-a parut normal ca inainte de a ajunge sa discuti probleme de natura psihologica, trebuie discutat de probleme de natura anatomica. Sincer, am fost atat de dezamagita de modul de abordare chiar la nivel anatomic al lucrurilor de catre doctori.. apropo psihiatrul inainte de a prescrie acea medicatie a si purtat o discutie cu mine pe teme psihologice, dar nu s-au facut analize, nu nik..Iar la nivel psihoterapeutic, eu personal, nu cred ca pot fi ajutata..pot sa discut bine-mersi toata ziua despre problemele astea, pot sa povestesc despre toata copilaria mea fara nici o problema, chiar despre un anumit aspect din copilarie pe care il banuiesc eu vinovat, dar de acolo, pana la a controla niste porniri anatomice mai este muult si bine.. Si sincer, cred ca mentalitatea mea in a trata problema asta nici nu poate fi mai buna..si totusi, aceleasi probleme le am deja de vreo 3 ani, fara sa se intample vreo modificare in vreun sens sau altul..Spuneti-mi d-voastra ce imi poate zice mie un psihoterapeut mai mult decat am invatat eu pe pielea mea?
0
05-07-2007, ora 00:00
Dr. Andrei Dumitrescu
Psihologie, Bucuresti
Dr. Andrei Dumitrescu
Pai...nimic.
Un psihoterapeut nu-ti poate zice nimic mai mult decat stii deja...
Pentru ca un psihoterapeut nu-ti...zice. Decat cei incepatori.
Aia care iti zic is...altii. Nu mai repet.

In fine, parerea mea este ca in masura in care te intereseaza sa rezolvi situatia, sa arunci un ochi pe net, sa vezi cate categorii profesionale sunt (deja le-am enumerat sumar) - sa vezi fiecare cu ce se ocupa - exact ca atunci cand ai vrea sa-ti cumperi o camera video, de exemplu:
te uiti la unde a mai ajuns tehnica video in ziua de azi, te decizi asupra modelului in mare pe care-l vrei ( camera cu caseta video sau cu DVD sau cu harddisk sau cu memory stick), apoi exprimi ceea ce vrei (dupa ce ai aflat si tu) - si uite asa incepi sa primesti ajutor exact pe linia pe care iti doresti si nu asa, sfaturi generale.

Altfel, fara un efort din partea ta de a avea o parere proprie bazata pe cercetari personale, vei fi dependenta de opinia unuia si altuia, si mai ales vei fi tinta distorsiunilor cognitive ale tuturor: am fost la un psiholog si nu m-a ajutat, psihologii nu-s buni de nimic / am fost la un psihiatru si in 5 luni mi-a trecut cu pastile - psihiatrii te ajuta dom'le/ la psihoterapie in doua sedinte a disparut o agorafobie de 8 ani - psihoterapeutii astia rezolva orice.

Toate astea te pot incurca si mai mult, deoarece nu-s parerile tale, ci de imprumut. Si au fost adevarate la un moment dat, pentru o persoana. Nu pentru toata lumea.

E frumos ca te-a interesat suficient de mult incat sa faci primul pas si sa mergi la cineva - si acum ce, gata ? Ai depus armele ? What next ?
0
05-07-2007, ora 00:00
danutza_c
Nu este medic/terapeut
danutza_c
Eh..probabil ca o sa-mi iau iarasi armele in brate, atunci cand o sa-mi castige increderea iarasi sistemul medical romanesc, ca pana una alta, daca nu este capabil inca un doctor sa se recomande pe celalalt, atunci cand nu intra in domeniul lui de expertiza o anumita situatie. Ca de exemplu: atunci cand mergi sa-ti cumperi o camera video si te duci la un magazin care vinde digitale si tu-i spui ca n-ai calculator acasa, ca nu stii ce inseamna aia digital..si ca n-ai atatia bani si el tot incearca sa-ti vanda digitale.
Ca la urma urmei, in sistemul medical n-ar trebui sa fie vorba de bani, ar trebui sa se puna in fatza sanatatea pacientului, iar daca un psihiatru nu-si pune problema intai ca neurologic poate fi o problema si incearca mie sa-mi vanda..gogosi, sau un neurolog nu-si pune problema ca poate e psihologica treaba. Ce sa mai zic ca poate (si zic eu ca mai mult ca sigur) nu au internet acasa toti bolnavii ca sa caute ei de capul lor ce doctor li s-ar potrivi sau nu au educatia necesara ca sa faca asta. Si de unde ar trebui sa stie el ce i se potriveste?..Nu de-aia cauta ajutor? Ei, daca nu reuseste sistemul medical sa acomodeze toate aceste probleme, atunci de ce ar trebui si ar fi capabil sa le trateze.
Aaa si sa nu mai spun de bani, costa niste sedinte de te doare capul sau o medicatie. Nici nu putem vorbi de domeniile astea pana nu exista niste asigurari de sanatate ca si in statele unite. Sau imi spuneti mie ca gasesc sedinte de psihoterapie recomandate, foarte bune, in care sa am incredere la niste bani pe care mi-i permit? Uite de-aia nu face lumea diferenta intre toate categoriile profesionale din domeniul..asta.
0
05-07-2007, ora 00:00
Dr. Andrei Dumitrescu
Psihologie, Bucuresti
Dr. Andrei Dumitrescu
:) revolta ta e justa.
Dar in lume vor exista, pe de alta parte, tot timpul persoane care mai degraba se vor plange decat sa caute o solutie.
De exemplu ce spui tu e foarte adevarat, intr-adevar - dar una peste alta e o plangere nu o rezolvare. La extrem e o naivitate sa crezi ca te doare ceva - te duci la primul doctor si ala te ajuta la fel de profesionist ca orice doctor bun. Nicaieri nu se intampla asta, nu doar in Romania.
De aceea, dupa cum ai observat si tu o conditie de supravituire in jungla asta e sa afli cate ceva, si sa fii informat. Imi spui ca nu toti au acces la net. Vezi, asta e o plangere amestecata cu generalizari (deci bullshit, pe romaneste). Parca era vorba de tine incercand sa rezolvi o problema a ta, nu de o discutie la cafea despre care sistem social e mai bun sau mai prost.
Ca atare, lasandu-i pe ceilalti deoparte, TU ai in vedere o solutie pentru TINE, sau te ajuta doar sa te plangi ?

O ultima observatie: intr-adevar, nu oricine e client de psihoterapie. Pentru ca implica intr-adevar niste costuri, dar care sunt PENTRU TINE, nu pentru altcineva. Ca atare, ce esti dispusa sa faci pentru a avea banii ca sa-ti permiti o psihoterapie buna ?
Asta in cazul in care problema ta e suficient de importanta incat sa merite investitia in tine.

Andrei

P.S. cand are CU ADEVARAT nevoie, lumea FACE foarte clar diferenta intre categoriile astea de care vorbesti... dovada cabinetele (bune) de psihoterapie sunt full - in timp ce cabinetele din spitale sunt relativ goale...

Cu alte cuvinte cine e preocupat de el isi gaseste drum catre solutie... din cate am observat - indiferent de clasa sociala din care face parte, si de venituri.
Iti spun asta nu ca sa te supar, ci ca sa vezi cate solutii pot exista la o problema data...
0
20-09-2007, ora 00:00
breath15
Nu este medic/terapeut
breath15
Salut!Am 16 ani si de la inceputul clasei a IX- a (acum sunt pe a X-a) sufar de stari de anxietate.Acu o luna am mers la doctor si mi-a prescris o reteta, conform careia trebuie sa i-au o jumatate de xanax (0, 25mg) dimineata si o jumatate seara.Au disparut starile de depresie si pesimism, dar in schimb persista cele de emotii si tremuraturi ale mainilor(doar cand sunt la scoala si citesc un eseu in fata clasei sau trebuie sa raspund din lectia de zi).In fine, ceea ce vreau sa zic e ca am aceste emotii care deja se declanseaza din orice nimic(doar la scoala) si de care nu mai pot scapa.Dupa cum am mai spus, am scapat de depresii si pesimism; dar ce sa i-au pentru emotiile acestea si mai ales pentru tremuraturi atat ale mainilor dar si ale glasului?Va multumesc anticipat!
0
20-09-2007, ora 00:00
1234567
Nu este medic/terapeut
1234567
nu stiu ce medic poate fi ala sa dea medicamente unui copil de 16 ani, eu nu iau medicamente nici cand am febra 39. Cred ca creeaza dependenta orice medicament sau orice are un efect rapid asupra organismului...Probabil ca ai niste profesori care nu stiu cum sa te asculte si niste colegi mai tampitzei-=pe care fiecare dintre noi i-am avut. Sa stii ca nimeni nu se naste cu probleme, emotii, in general ni le creeam unii altora, iar ceea ce traiesti tu acum nu se datoreaza tie ci prostiei celor din jur! Eu zic sa nu-i mai lasi sa-si faca jocul.
0
24-09-2007, ora 00:00
Dr. Andrei Dumitrescu
Psihologie, Bucuresti
Dr. Andrei Dumitrescu
Simplu, medicul s-a simtit obligat sa-i dea "ceva" (cand vine cineva la cabinet si spune ca are anxietate, nu poate sa-l lase sa plece cu "mana goala").

Pe de alta parte, pastilele nu invata pe nimeni ce sa faca sa nu mai aiba starile neplacute. Si nici nu te invata strategii de succes.
Ba mai rau, daca intamplator obtii ceva succese cu medicamentele (in cazul anxietatii), ai putea trage concluzia ca numai asa poti reveni la normal, si ai ocazia de a dezvolta o dependenta psihologica de ele.
(dovada, intrebarea lui breath15 suna deja "ce sa iau pentru emotii"...)

Evident, un doctor (bun) le stie. Dar din pacate numai doctorii buni...

Breath15, multe din anxietatile de clasa a IX-a dispar pana in clasa X-a.
Sunt multe lucruri noi la scoala vizavi de care trebuie sa inveti sa le faci fata: tone de colegi noi, fiecare incercand sa se afirme, sa supravietuiasca in clasa sau complet nepasatori, alt tip de profesori, alte cerinte, alte solicitari... Majoritatea au nevoie de o perioada mai lunga pana ajung sa inteleaga cum functioneaza treburile in liceu, si sa-si gaseasca locul lor propriu in clasa si printre colegi.

Daca totusi starile devin chiar suparatoare, atunci poti sa iei in calcul o vizita la un psihoterapeut (bun) de la tine din oras, impreuna cu care sa inveti cum sa gestionezi starile de nervozitate si emotie date de adaptarea la scoala sau la orice alte situatii stresante care ar putea sa apara.

Toate cele bune,
Andrei
0
24-09-2007, ora 00:00
breath15
Nu este medic/terapeut
breath15
Multumesc foarte mult pentru sfaturi!;)
Adaugă un comentariu / răspuns

15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomandă un Psihoterapeut sau caută unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care vă prezintă peste 3900 de terapeuți din România. Avantajul acestui site este că pune mare preț pe recomandările pacienților. Găsiți prezentări detaliate ale serviciilor psihologice, citiți recomandări, vă puteți programa online. În plus, există o secțiune cu o mulțime de articole interesante și teste psihologice.
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Cum ne influențează emoțiile memoria?
  •  
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.