GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

Neata

Si eu am zis la fel. Am fost reticenta foarte multa vreme in a lua tratament, credeam ca pastilele imi vor face rau sau imi vor modifica felul cum gandesc. Concluzia a fost ca am pierdut timp pretios, timp in care ma puteam relaxa si imi puteam trai viata frumos. M-am chinuit degeaba.

Nu spun ca medicatia este totul, nici pe departe, dar o data echilibrat chimic poti indeplini cu succes ce ti se cere la tipul asta de terapie. In CBT este foarte importanta implicarea pacientului, psihologul nu poate lucra pentru tine, te poata ghida, iti da teme pe care sa le efectuezi acasa (in special de expunere la factorii anxiogeni pentru a contracara anxietatea).
Depinde de ceea ce faci tu, cat de mult te implici.

Eu zic ca merita!

Te salut, Prozac!!! Ce antidepresiv mai folosesti si in ce doze? Eu am renuntat de vre-un an de zile, am vazut ca cipralexul nu mai functiona, asta dupa vreo 3 ani de utilizare. Acum, in perioada de iarna, am vazut ca depresia si toc-ul se accentueaza. Nu stiu daca sa mai incerc si alt antidepresiv, ma tenteaza ideea, dar nu stiu ce ar fi mai ok. Am folosit mirzaten vreo 3 luni si cipralex cam 3 ani. Acum nu iau nimic, cei drept anxietatea ma cam deranjaza. Multa sanatate tuturor!

Salut Popik. Eu sunt tot pe Cipralex, iau jumatate de pastila de mai bine de 5 ani.
Am si perioade cand am intampinat mult stres si a trebuit sa maresc doza la pastila intreaga, dar rar, Slava Domnului!

Am avut si perioade cand nu l-am mai luat, dar cred ca mai mult a devenit dependenta, stiu ca jumatate de pastila nu imi face rau, e mai mult teama de a nu-mi fi rau sau de a avea o recadere.

Am mai luat in trecut Prozac si Fevarin si o scurta perioada Remeron(mirtazen), dar acesta mie nu mi-a mers pe ocd, imi dadea un somn foarte bun si cam atat.
Prozac a mers foarte bine, m-am obisnuit greu ca eram dupa o combinatie ciudata de medicatie pentru dementa (asta imi dadusera medicii "grozavi "de la Pitesti-medicatie pentru dementa) sa ingros randurile celor ce nu pot munci.

Prozac nu mi-a mai mers, aveam anxietate mare din senin si mi-a fost schimbat cu fevarin cu care m-am inteles foarte bine multi ani.
Apoi nu a mai mers nici Fevarin si mi-a fost schimbat cu Cipralex.


Acesta a avut cele mai putine efecte secundare si nu m-a ingrasat, multumesc lui Dumnezeu.

Cam asta...

In rest, voi ce faceti si cum sunteti?

Salutare tuturor. Scriu și eu din nou pe aici poate mă ajuta cineva cu ceva sfaturi. Sunt obsedat de inima mea. De puls, de tensiune. Sufăr și de anxietate de mai multi ani. Momentan fac tratament de la psihiatrie. In fine, sa revin la problema mea actuală. Îmi verific pulsul tot timpul, îl simt peste tot și îmi iau tensiunea și de 10 ori pe zi. În ultima luna de când am început tratamentul cu antidepresive am stat mai mult în pat sau prin casa, nu am avut nici o activitate. Acum daca fac orice lucru :de ex. Dau cu aspiratorul sau matur, urc scările doar la etajul 1 îmi creste pulsul și mă agit. Îmi iau repede tensiunea și dacă e mare mă sperii. Am câteodată 15 cu 8. Puls 100 sau mai mare. In repaus am tensiune 11 cu 6 sau 12 cu 7. Am fost la cardiolog, mi-a făcut EKG și Ecograf. A zis că nu este nimic în neregula. Dar eu mă tot gândesc că am ceva la inima.Mi- teama și să ies afara că poate pățesc ceva, mai ales prin magazine aglomerate. A mai pățit cineva așa ceva? Ceva sfaturi ?

Ciotlos Ovidiu si eu trec prin asta. Eu sufar de o anxietate pe fondul fricii de boala... Nu exista moment in care sa nu imi analizez orice simptom normal al corpului sa il asociez cu boli in faze terminale.. Mai nou la fel ma obsedeaza tensiunea si pulsul, despre care cred ca se modifica tot din cauza unei boli grave ascunse. Imi este teama sa merg la psihiatru tocmai pentru ca mi e frica sa nu imi faca rau tratamentul. Sa fac stop cardiac si sa mor de la pastile. Imi e frica si pastile sa iau tocmai din cauza ca pot sa mor de la ele. Am fost si la psiholog si nu m a ajutat cu mare lucru.. Aporape un an am fost. Nu mai stiu ce sa fac sa scap de anxietatea asta care mi a acapadat viata si nu ma mai pot bucura de nimic.

Incercati si psihedelicele, fiindca e demonstrat faptul ca ajuta in cazul fricilor nejustificate si nu numai. In viitor e posibil sa fie legalizate si prescrise in tulburarile depresive si de anxietate care nu raspund la tratamentul clasic. Cred ca am trai intr-o lume mult mai buna daca fiecare persoana ar incerca macar o data lsd-ul sau ciupercile magice. :))

Stii ca alea iti accentueaza starea la care te gandesti constant.. Si pot sa iti dea si mai nasol la creier...

Salut, Prozac!Cum te mai simti? Imi zici te rog cum ai facut trecerea de la un antidepresiv la altul? A fost asa dintr-o data sau ai facut pauza putin? Sunt in situatia ca, cipralexul nu-si mai face efectul si as dori sa incerc alt antidepresiv, in special unul care sa lucreze si pe anxietate, aici am eu ceva probleme. Multumesc!

Ce mai faci Katy, ai atins nirvana politica si te-ai ridicat la cer ?

Bună seara.Pentru o lucrare în cadrul facultății trebuie sa realizez un interviu cu o persoana diagnosticata cu TOC.Ar fi cineva interesant sa răspundă la câteva întrebări?Mulțumesc.

Celor cu toc va recomand filmul Toc toc pe vezionline.net.

Aveți mare grijă cum gestionați TOC-ul, eu am avut 7 ani de TOC sever de la care în cele din urmă am făcut 2-3 episoade psihotice de am dat in schizo in 2016 și viața mi-e oarecum compromisă d.p.d.v profesional dar și personal.Eu am luat mereu antidepresiv și antipsihotic pentru TOC și de cate ori doctorii au încercat să îmi scadă considerabil dozele am făcut episod psihotice fiindcă nu am mai putut gestiona bine TOC-ul.Cand eram minor in 2010 mi-a zis cineva sa am grija cu TOC-ul și obsesiile că sa nu dau în psihoza, nu putut spune stop obsesiilor și compulsii lor iar în 2016 consecința:episoade psihotice cu delir paranoid.Doctorul mi-a explicat că de atâta gândit și strofocat inutil mintea cu toc cu obsesiile și compulsii le aferente am dat in ceva mai grav.Mi-am zăpăcit mintea mai pe scurt și acum am 2 boli pentru care fac injecție cu Rispolept Consta și iau și Proză tablete +quetiapina de somn și Anxiar la nevoie
Faceți alte activități, luati-va gândul de la obsesii și de la gândit și strofocat, nu mai faceți compulsiile, eventual faceți psihoterapie că poate va ajuta psihologul să mai scăpați din compulsionat și obsesii că treabă e groasa.Daca nu te oprești la un moment dat din cercul asta vicios obsesie-compulsie și îl continui intens la infinit cum am făcut eu se poate da in episod psihotice și mai rău în schizofrenie.Nu va doresc, așa că faceți tot posibilul sa nu va mai strofocati mintea cu obsesii și să o suprasolicitați.
Acum trebuie sa fac tratament pe viață cu antipsihotic și probabil și cu un antidepresiv daca toc mă mai supără(și da, toc mă supără mai tare că schizo).
In plus de asta de la episoadele psihotice am ajuns sa am probleme de cogniție grave, de atenție și orientare in spațiu în general mai ales în afara casei deci nu vă jucați cu TOC-ul și nu îl lăsați așa sa zburde că nu e de glumit.Eu am crezut că nu mi se poate întâmpla ceva mai rău decât toc și acum poate am o eticheta pe care trebuie sa o port toată viața plus posibilă stigmatizare.Din cauza asta nici studiile nu mi le-am mai continuat, am rămas cu liceul deși eu chiar aveam potențial fiindcă am învățat dintotdeauna bine la școală și îmi doream sa fac ceva in domeniul sanitar dar vis spulberat.

Faceți activități diverse și încercati pe cât puteți sa vă luați gândul de la obsesii și compulsii, nu stați să vă strofocati și suprasolicitați mintea încât "să dea in scurt circuit " că la mine apoi să rămâneți pe viață cu o mie de regrete și cu vise spulberate și profesional și social(căci nu mai am prieteni)și etc
Știu, sad story dar asta e.

Nu cred ceea ce zici tu. Mai mult sperii lumea. Eu am toc sever de 12 ani si nu am facut niciun episod psihotic.

Buna seara, am decis sa imi fac si eu cont si sa intru alaturi de voi. In urma cu aproape un an am fost muscata rau de un caine si la un pas sa imi pierd bratul stang si chiar viata. A urmat mult chin din care zic eu ca am iesit cat de cat cu ajutorul psihiterapiei si a medicatiei(care am ales-o tarziu) dar a prins foarte bune. A foat scurta pt ca am ramas insarcinata. Am fost diagnosticata cu tulburare de anxietate. La o urgenta am foat diagnosticata cu TOC pt ca apareau des ganduri sa nu cumva sa ii fac rau fetitei mele sau mie, dar mai mult fetitei mele. Ganduri care nu au trecut, apar si reapar dar ma bucur ca sunt niste ganduri de frica si le pot controla, adica.. am putere sa decid ce e ok si ce nu referitor la aceste ganduri si niciodata nu a existat intentia de a-i face rau fetitei mele. Medicul meu psihiattu a zis ca nu e TOC cap coada si e doar anxietate. Momentan sunt fara medicatie si fac doar psihoterapie care ma ajuta si am depasit multe situatii neplacute. Intrebare: mai sunt persoane care au avut astfel de ganduri? De a nu face rau propriului copil? Cum sa gestionez asta? Cum sa accept ce am gandit? Cum sa accept toata anxietatea asta? E foarte dureros sufleteste sa stai cu aceasta anxietate care iti vizeaza propriul copil. E o anxietate de protectie dar efectiv nu o mai suport. Dupa ce nasc o sa reiau si sa o sa termin tratamentul de la psihiatru, clar!

Am uitat sa mentionez, gandurile sunt mai dese in casa, acasa cu fetita. Am ajuns in punctul fericit in care daca ies si ma duc la servici si imi ocup timpul.. nu mai apar gandurile. Apar doar in momentul in care trebuie sa vin acasa, cand ajung acasa, cand imi privesc fetita si imi amintesc mai degraba ce am gandit.. ce ganduri am avut. Ma duc in trecut si cand ajung cat de cat in prezent apare frustrarea, vionvatia, si din nou acea anxietate de frica sa nu-i fac rau. E ca un cerc. Trecut—>Prezent(cu frustrari si toate cele). In viitor ma vad bine, am putete sa ma vad bine pentru ca dupa ce voi naste o sa imi reiau medicatia si o sa fac tot posibilul sa diminuez aceste anxietati.. cum multe momente critice am reusit sa depasesc.. dar am nevoie de acel echilibru chimic ca sa pot sa dau si mai mult randament in terapie si sa rezolv treaba.

Buna tuturor! Am intrat pe acest forum doarece vreau sa va spun si eu povestea mea. Intr o seara stateam in pat ca orice om normal si mi a aparut pe platforma asta tik tok un videoclip despre sinucideri si chestii de astea si mi a venit un gand in minte parca de nicaieri imagini cu mine ca faceam acel lucru.Pe moment m am speriat foarte tare cum as putea sa ma gandesc la asa cv eram obsedat cand ma uitam la cutite mi se faceau imagini in cap dar eu nu vreau lucrul asta dupa obsesia cu cutitele a trecut apoi am dezvoltat o obsesie despre fantani tot ganduri ca daca o sa ma arunc daca o sa pierd controlul a trecut si asta acum iarasi am aceasta obsesie cu cutitele nici nu vreau sa pun mana pe ele si m am panicat si m ai tare cand am vazut ca se pot adeverii iar dupa am citit ca defapt nu se indeplinesc ar putea fi toc sau cv mai grav?

Hello, inca nu m-am ridicat la Nirvana, Steve.
Inteleg ca mi s-a simtit lipsa pe aici :))
Sunt bine, TOC la minim, inca iau tratament pt ca sincer imi este frica sa raman fara si sa fiu din nou irascibila.
Fata a intrat la un liceu bun cu nota foarte buna, eu ma chinui cu joburile cu salarii mici iar sotul meu asteapta sa i se puna by pass pe arterele inimii..
Pe scurt, cam asta ar fi despre mine.
Voi citi si eu ce s-a mai scris de curand pe aici.

@Iuliac04, eu am trecut prin ceea ce treci tu acum.

A fost aiurea pt ca nu am fost diagnosticata de la inceput cu TOC, ci cu depresie post partum, ceea ce nu m-a ajutat deloc. Daca as fi primit in mod corect diagnosticul, de la inceput, as fi avut avantajul de a ma informa si a intelege ceea ce se intampla cu mine.

Din pacate, nu a fost asa..

Din acest motiv, am lasat fata la parintii mei in provincie, iar ei au crescut-o pana la varsta de 10 ani, noi venind la ea in fiecare weekend.

Apoi am adus-o cu noi, in Bucuresti. Fiind deja mult mai mare, nu am mai avut acele imagini cu mine facandu-i rau, ele s-au manifestat doar pe perioada cat ea era bebe si nu se putea apara.
In concluzie, timpul este medicamentul acestui tip de TOC (in care sunt implicati bebelusi).

Sper ca te-am lamurit intr-o oarecare masura, tu ai avantajul ca ai primit diagnosticul corect, stii exact cu ce ai de-a face.
Eu chiar credeam ca sunt nebuna cu adevarat..:(

Iti doresc sa treci cu bine peste aceasta perioada dificila.
Tratamentul medicamentos ajuta, de asemena. Si psihoterapia la fel.

@Casyo, imi pare tare rau ca treci prin asa momente dificile.
Acasa ar fi trebuit sa fie un mediu placut, pentru ca acolo ajungi dupa o zi grea si ai nevoie sa te reincarci.
Tu, pe langa problemele tale, esti responsabil si de cele ale fratilor si chiar ale parintilor tai.
Iar ei, in loc sa isi ajute copiii, le fac mai rau, incepand prin a nu se trata pe ei insisi..
Incearca sa iti gasesti un echilibru al tau si un loc unde sa poti avea grija de tine si mai putin de altii, cel putin pana te pui pe picioare.
Te rog, scrie-ne cum te mai simti.

@Prozac, @David, voi ce mai faceti?

Hei ! Azi mi-a trecut pentru prima data prin cap ideea ca ar putea exista persoane pe internet cate suferă de toc și care sunt deschise in a-și deschide sufletul și a-și expune gândurile. Tot ce pot spune e ca grupul acesta mi a făcut ziua mai buna :) Am o întrebare, îmi poate recomanda cineva, “ cu simt de răspundere “, un psiholog in București care sa dea impresia unui profesionist desăvârșit, iar dacă mai prezintă și semne de empatie, deja e mai mult decât perfect :)) Mulțumesc anticipat !

Buna Seroxat!

Iti pot recomanda un psiholog foarte bun, care primeste pacienti si cu trimitere de la medicul psihiatru.
Insa nu pot promite ca te primeste imediat, pentru ca este foarte cautata si are multi pacienti.
Iti scriu in privat numele doamnei psiholog.

@Seroxat îți pot recomanda la Constanța un psiholog extraspecializat și care lucrează și online..este ceea ce cauți. Este un psihoterapeut recunoscut și atestat...nu oricine. Foarte apta. Scrie mi în privat dacă ești interesat.

Hello

Sunt bine si eu, free toc dar cu o oboseala extrema, aproape de burnout. Si sunt si foarte irascibila, jobul ma consuma mult, probabil am piedut cateva miliarde de neuroni cu boala asta, dar overall sunt bine.
Va salut pe toti si le urez sanatate noilor veniti!

Sa fiti pe val!

Hey, Prozac,

Ce ma bucur ca ai scris :).

Eu evit astfel de joburi care te aduc la burnout, chiar daca sunt platite bine..
Prefer sa castig mai putin si sa nu ma epuizez. Asta desi eu sunt obosita non stop, cred ca asa m-am nascut :))

Nici eu nu mai am TOC, dar de anxietate nu am scapat. Explicabil, la ce fel de vremuri traim..

Sunt in continuare pe 20 mg Arketis si Spitomin, pt anxietate.

Fii-mea a intrat la liceul Eminescu, la mate-info cu media 9, 24. Munca ei, fara meditatii. Este extrem de desteapta si ambitioasa, asa cum eu n-am fost :)

Buna Katy,

Da, intru rar fata de anii cand intram zilnic. Si acum am mesaje de la diverse persoane, si ii rog sa ma scuze ca nu am putut raspunde.

Felicitari pentru reusita fetei tale, Doamne si ce mica era cand am vorbit primele dati pe aici, e fantastic cum trece timpul.

Cred ca de anxietate nu vom scapa niciodata si eu am atacuri de anxietate, uneori aproape zilnic, pe de-o parte ma tin in priza, dar ma obosesc fantastic la sfarsit de zi.

Am intrerupt Cipralex, dar cu anxietatea asta si cu lipsa de somn, am decis sa-l reiau pentru a rezista cat de cat.

Cu jobul ce sa zic, parca imi vine greu sa renunt si cu situatia actuala.. nu stiu..preturile au luat-o razna, nu stim cat si ce va veni..oricum bine nu ne este acum.

Toate cele bune!
Prozac

Katy? Ce parere ai despre acel baiat care a scris? Din TOC poti da in Schizofrenie?