GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

La mine merge doar pe crize, ca nu mi mai pasa de nimic legat de aspectul fizic, in rest tot rau imi e...raul nu era de acolo

Raul asta de care vorbesti tu, Andreea, e acea durere sufleteasca de care vorbea si Gabriela pe topic-ul asta http://forum.romedic.ro/prod/Sunt_confuza_089195.html ?

Oricum, sa ai grija de tine, noi iti suntem alaturi! Stii unde ne gasesti, in caz ca te simti singura.:)

Mercic.

Nu crezi in durerea sufleteasca, asa-i? Parca te aud cum zici 'iar ma ia asta cu aberatiile lui'.:))

E o durere sufleteasca recunosc, lately nu prea mai am chef sa intru in polemici, deci...

Sunt niste substsnte dereglate la baza si dupaia durerea sufleteasca

Am inteles.Andreea, nici eu nu mai intru in polemici, dar iti mai scriu doar un citat interesant, poate l-ai mai citit, nu stiu...spune asa: "Feriti-va de duhul intristarii! Asa cum caria mananca lemnul si molia haina, tot asa si intristarea mananca sufletul omului.". :)

Multumesc Kolya, apreciez mesajul.
Casyo saracutul de tine de ce esti trist si deprimat?pt sesiune fa ce poti, pt linistea sufleteasca fa tot ce-i bun.
Pari cam firav, sa nu fii anemic.
Numai cind aud de spital simt un mare disconfort, sa stau citeva zile intr-o cabana la munte si sa ma trintesc in zapada fara nimeni cu mine e o nevoie absoluta.
Uneori avem nevoie sa fim doar noi cu noi, atita solicitare din exterior ne poate lasa fara vlaga.
Cum ai schimbat suferinta cu bucuria David?

Edu, nu sunt deloc anemic;intotdeauna am avut un complex vis-a-vis de aspectul meu fizic in sensul ca aveam burta si kg in plus.In ultimii doi ani din cauza efortului sustinut, fiind nevoit sa fac fata la facultate si la munca am slabit drastic.Sunt suparat pentru ca am acordat timp altor persoane, in speta de gen feminin crezand ca voi reusi sa ma simt mai bine dupa evenimentul de pe 1 ianuarie;de fapt acestea au scrijelit dureros pe ranile proaspat cicatrizate...Si cand am intrebat persoana respectiva:'De ce faci asta?', raspunsul a fost:'Pentru ca pot'

Andreea, nu-ti merge tratamentul si de aia te simti asa, e bine ca te internezi sa vada ce trat iti functioneaza, durerea sufleteasca vine de la depresia care trebuie tratata corespunzator.

Casyo, nu te mai intreba de ce fac asa unele dudui, asa au ele in gena sau in educatie, deprinderi in folosul lor si spre iritarea barbatilor care le acorda atentie si prea multa importanta.
Esti catranit pt o duduita si ai mai adaugat o suparare in plus gindindu-te la micuta ticaloasa si poate mai accentuezi asta si realizind cit timp ti-au mincat toate astea.
E vremea sa te calesti, sa inveti ce si cit sa dai altora, in special femeilor.
Ar fi prea frumos sa curga totul de la sine in sensul dorit de tine, dar pt ca nu e asa va trebui sa faci lucrurile sa se intimple.
Nu-ti mai fa complexe de nici-un fel, la ce-ti folosesc?esti bine asa cum esti

Andreea, si eu am aceasta durere sufleteasca, simt ca ma devoreaza, ma distruge.
Mai ales acum ca am atatea probleme, parca as cara un bolovan in spate.
Si la servici se gasi sefa mea sa se ia de mine pt niste nimicuri stiind ca nu am depasit termenul de predare, pe langa asta indiferenta sotului meu care imi pune si el in carca motivul separarii si uite asa se duce viata mea...cu probleme si suparari.
Dar, ma gandesc ca indiferent ce se va intampla, totul va fi cu un final, nu o sa traiesc vesnic si pana la urma tot voi scapa de ele, macar o perioada.
Pana atunci." sa traim...bine"...

Si, Andreea, eu ti-am spus ca raul nu vine de la aspectul fizic, el este numai o materializare a bolii ca sa zic asa, dc tie nu iti mai pasa de aspect, ea, boala, va gasi o alta veriga slaba pe care sa se aseze si totul se reia.
Nu e una, e alta, dar suferinta e aceeasi..

@Andreea: Asa am patit si eu de la Abilify. Pe langa faptul ca-mi pierdusem memoria, aveam o platitudine sufleteasca teribila. Chiar glumeam la un moment dat ca, daca as vedea un om mort in drumul meu, nici n-as tresari.
E bine ca te internezi, iti faci un set complet de analize. Ai sislabit mult, ceea ce nu e firesc.
Se pare ca tot combinatia de antidepresiv + neuroleptic este cea mai potrivita pentru TOC. Vorbeste cu doctorita ta despre asta. Sanatate multa-ti doresc!

@Catalina: Ti-am spus de mai multe ori ca tratamentul potrivit pentru TOC este antidepresiv + neuroleptic.
Stiu ca ti-e frica de ingrasat, dar si in cazul asta doctorul meu a avut dreptate. La ce ma refer: m-a avertizat ca o sa ma ingras de la neuroleptic, si asa a fost. Dar asta doar pentru o perioada de cateva luni, maxim un an. Eu am trecut de perioada asta, am luat in greutate, dar in ultima vreme, treptat, a inceput sa mi se regleze apetitul si greutatea corporala, deci nu este ceva permanent, dureaza doar timp pana creierul si organismul se obisnuiesc cu substanta.

@Casyo: Exista o soarta pentru fiecare, pur si simplu n-a fost sa fie. Oricum n-ai fi fost fericit langa fata respectiva. Multumeste-te ca nu i-ai dat curs nazurilor ei. Altfel, acum ramaneai si fara serviciu, si fara respectul colegilor de serviciu, si al prietenilor, si nefericit. Pe de o parte te simti prost di cauza gestului ei mizerabil, dar pe de alta parte fii multumit ca n-ai cazut in plasa capriciilor ei prostesti. O fatuca de-asta cu casa de marcat in loc de inima si calculator de buzunar in loc de creier nu te-ar fi facut fericit in veci, ba mai mult, ti-ar fi mancat si ultima farama de suflet. Fii fericit ca te-ai ales doar cu atat. Daca tii minte ce-am vorbit cu ceva timp in urma eu am patit mult mai grav, si tot n-am murit :) Exista un timp si un loc pentru toate, iar dragostea nu face exceptie, fruntea sus! Eduard are dreptate, esti cam plapand, ar trebui sa mai pui ceva carne pe tine :) Revenind la problema noastra comuna, ce tratament iei in prezent?

Kolya, eu n-as tresari daca as vedea un om mort pe strada si fara Abilify.:)) Imi imaginez ca e o simpla carcasa, facuta din atomi, particule elementare...you get the point.Eu vad viata la nivel subatomic acum.:)) Acum, doar nu m-as speria de semnalul de la wi-fi...:))

Ce liniste e fara Andreea...ea era sufletul petrecerii aici.:))

Kolya:Iau cipralex din cand in cand, nu zilnic pentru ca ma simt mai rau...

@Casyo: Numai cipralexul nu face mare branza, doar te scapa de anxietate, la nivel minim si te fereste de depresie, dar atat. La psihiatru si la psiholog mergi?

@David: Tot nu pot intelege cum pe de o parte renegi sentimente bazice, precum scarba, frica, deznadejea, ignoranta si pe de alta parte ii face deschis curte Andreei? O placi cu adevarat pe fata asta sau ai doar o obsesie legata de ea?

La domnul psihoterapeut, da...La psihiatru voi merge dupa sesiune.

Catalina, este pur si simplu o nepasare fata de tot ce ma inconjoara, inclusiv fata de mine...Nu mi place deloc starea mea de acum, plus ca sunt foarte depresiva.De maine ma duc sa ma internez si voi ruga sa mi se schimbe tratamentul pt ca daca de acolo e starea asta chiar nu mai vreau, nu mai pot sa duc.

Kolya, el nu ma place...a facut o obsesie cel mai probabil, vrea el sa ma vada pe calea cea buna, din pacate nu se va pt ca ceea ce vrea el este total opusul a ceea ce sunt eu, deci el m ar schimba complet.Inafara de faptul ca am o moaca draguta nu gaseste nimic bun in mine, pt ca nu este nimic bun la mine, nimic din ce vrea el.

@Casyo: Pai si psiholog e ala mai Casyo daca el nu te trimite la psihiatru? De ce nu vrei sa intelegi ca boala asta e una biologica, ca ai nevoie si de pastile pentru ceea cea ai tu, nu doar consiliere? Din cauza fatucii aleia aproapa ca intrasi in depresie si tu iei pastile cand iti aduci aminte? Te rog din sulfet, nu neglija aspectul asta, meergi si ia-ti tratamentul, daca speri si vrei sa ai o viata normala! Si nu dispera daca nu va merge din prima, agata-te de viata, de dragoste, de ce vrei tu, doar nu-ti pierde speranta, si ai rabdare, asta cere boala asta nenorocita, rabdare, rabdare, rabdare...

@Andreea: Nu te ajuta cu nimic sa te subestimezi, sau sa-ti plangi de mila. In spatele fetisoarei tale dragute e o minte frumoasa, o educatie frumoasa, si un suflet frumos, pe care o sa-l descoperi la momentul potrivit. Vorbeste neaparat cu doctora ta despre combinatia antidepresiv + neuroleptic. De asemenea sa-ti faca seturi complete de analize, atentie la ficat, si sa fie foarte atenta la modul cum te afecteaza spitalizarea, eventual mergi la psihologul unitatii. Pe scurt, daca tot esti la spital, mergi pana la capat, incearca orice si nu-ti pierde speranta, o sa-ti gasesti tratamentul salvator. Sanatate multa-ti doresc si tot binele din lume :)

Kolya, legat de sentimentele bazice precum frica, etc...tin minte ce zicea Bear Grylls intr-unul din episoadele "The ultimate survival"... spunea ca frica e un sentiment absolut normal, dar panica indusa de frica e ceva ce putem invata sa controlam, iar acest control ii permite omului sa supravietuiasca in situatii extreme.:)

Legat de Andreea, nu e vorba de nicio obsesie, nu sunt vreun obsedat sexual sau altceva, doamne fereste...Eu am mai spus ca am o simpatie fata de Andreea, am vorbit mai multe lucruri cu ea in particular, si o simt cumva mai apropiata, ca pe o sora mai mica, sa zicem...deci, da, o plac cu adevarat, ca sa raspund strict la intrebare.:))

Andreea, nu am spus niciodata ca nu este nimic bun la tine, din contra, ti-am spus de nenumarate ori ca ai foarte multe calitati, dar totodata am evidentiat si anumite defecte, despre care ti-am spus ca ar fi bine sa incerci sa le indrepti, in special cele legate de anumite vicii, care iti strica sanatatea, lucrul cel mai de pret al omului.Cu siguranta, tu detii mult mai multe calitati decat defecte.Eu am incercat de la inceput, sa te ghidez pe acel 'drum sanatos' despre care vorbea Eduard, desi el nu a observat asta, nestiind tot ce s-a discutat de la inceput pe topic...el nici nu stie ca noi am migrat de pe topic-ul vechi al lui prozac, care a fost inchis tot din cauza certurilor.
Am realizat in final ca trebuie sa te accept asa cum esti, ca nimeni nu-i perfect (decat Universul la nivel subatomic :)) ) si ca fiecare trebuie sa-si vada de ale lui...de asta nici nu te-am mai stresat in ultimul timp cu aberatiile mele...nu te-am mai criticat pt. faptul ca iei tratament si alte chestii cu care eu nu-s de acord...te las sa inveti din propriile greseli.:)

p.s. Ai spus ca nu este nimic bun la tine, nimic din ce vreau eu... uite ca la gusturi muzicale suntem cam pe aceeasi lungime de unda, deci nu prea ai dreptate.:)

Multumit domnu' Kolya? :))

Sincer nu prea am mai tinut legatura cu Universul :)) acum sunt mai mult cu invatatul si cu bacul si e cam greu avand in vedere ca nu am mai invatat nimic de prin clasa a 7 a :)) si am intrat intr-o depresie cumplita si am o stare sufleteasca asemanatoare cu cea a Andreei deci parca totul in jurul meu e intunecat si trist...e o senzatie nasoala rau. Si in legatura cu poza, nu imi pun ca nu mai stiu cine umbla pe acest forum poate chiar cineva cunoscut si na :p va urez sanatate in continuare mai ales tie andreea.

Ramona, cat iti ia sa lansezi cateva ganduri catre cel care guverneaza Universul, in fiecare seara, inainte de culcare? Nu e nevoie sa stai in genunchi si nici sa te rogi cu voce tare, ca doar ai vazut ca iti trezesti sora si o faci sa ofteze...:)) Poti sta intinsa in pat, cu ochii inchisi, iar rugaciunea o rostesti in gand, ca Universul oricum te aude, doar esti parte din El, mintea ta e o particica din El, fiecare gand al tau, e o parte din El...Iar singura rugaciune pe care Iisus ne invata sa o rostim este 'Tatal Nostru'. El ne spune sa nu facem rugaciuni lungi, ca paganii, in speranta ca vom fi ascultati.Universul vrea ca rugaciunea noastra sa fie scurta si la obiect...prin asta ii demonstram ca nu am uitat de El.Si stie El cel mai bine de ce avem noi nevoie, inainte ca noi sa-i cerem...noi trebuie doar sa-i demonstram ca inca mai credem in El, prin felul in care traim viata, prin modul in care ne comportam cu semenii si prin rugaciune, iar de restul se ocupa El fara ca macar sa ne dam seama... :)

Legat de poza de la avatar, ne poti face o programare...la ora cutare din ziua cutare pui poza si o lasi acolo cateva minute...cine are norocul sa o vada bine, cine nu, sa fie sanatos...cam asa a facut si hoata asta mica, Andreea.:))

Andreea, eu zic totusi, sa lasi internarea pe marti, ca lunea nici iarba nu creste... :))