GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

@David: Hai ca esti haios :)) Asta ai inteles tu, c-ai fi vreun obsedat sexual sau violator in devenire? Eu te-am intrebat daca tu esti constient ca ai dezvoltat o obsesie pentru Andreea? N-am pomenit de ce fel de obsesie, pur si simplu faptul ca te ingrijesti de soarta ei fara ca ea sa-ti ceara e tot o obsesie. Si suntem pe un forum de obsedati, in caz ca ai uitat.
Ma rog, unde vroiam sa ajung? Obsesia sau preocuparea ta mai deosebita pentru Andreea, cum o simti, cum o percepi? E o simpla obsesie agasanta, care nut-i da pace, sau o simti ca pe un sentiment in toata regula, adica iti faci griji pentru ea in mod sincer, binevoitor, sentimental? Adica iti licare ceva acolo in sentimentele tale moarte, sau e doar o indeletnicire pasagera, in care nu pui pic de suflet?

Kolya, sa stii ca mai licare ceva acolo in sentimentele mele moarte, din cand in cand, dar la o intensitate foarte scazuta...deci e o preocupare care vine in mod sincer, binevoitor si sentimental.Mai descopar din cand in cand ca nu sunt mort definitiv in interior, de asta si incerc sa ma expun situatiilor care, in mod normal, creeaza emotii puternice persoanelor sanatoase...fac asta si ca o forma de terapie, poate, poate, treptat, se vor vindeca ranile din sufletul meu, poate, in final, intunericul o sa fie inlocuit de lumina...dar asta se face numai cu rabdare.:)

David, si noi ce suntem aici, de umplutura?!

Andreea, bafta!
Iti doresc sa gasesti tratamentul potrivit, ai luat o decizie buna :).

Nicidecum.Cu totii contribuiti cumva la acea "terapie" de care vorbesc.:)

Kolya, si ce te faci dc organismul tau nu suporta neurolepticul?

@Catalina: Fiecare organism e unic. Modul de reactie al fiecarui organism la un anumit neuroleptic este diferit. N-ai cum sa stii, decat prin trial and error. Le incerci pe rand, la recomandarea psihiatrului, bineinteles, pana gasesti unul cu care poti trai si te tii de el. Eu unul iau quetiapina (Seroquel), dar doza relativ mica, de 300 mg, fiindca atat pot duce. Daca iau 400 mg dorm toata ziua. In schimb Cipralex, desi doza maxima de de 20 mg, eu iau 30 fara nicio problema. Fiecare dintre noi reactionam diferit la dozele substantelor care alcatuiesc schema de tratament anntidepresiv + neuroleptic.
Tu ce neuroleptic ai mai luat in afara de Seroquel?
Iarasi, problema la neurolpetic este luarea in greutate. Eu unul m-am ingrasat cateva kg. Insa vine si partea a doua a povestii: odata ce organismul s-a obisnuit cu noua substanta (ceea ce dureaza cateva luni bune, din pacate), apetitul se autoregleaza si slabesti treptata, la loc, kg pe care le-ai pus pe tine la inceput. Deh, cu rabdarea trecem marea :)

Pai am luat seroques, solian si rispolept.
Nu am suportat nici unul.
Ciudat ca iei 30 mg cipralex, stiam ca doza maxima e 20 mg.

@Catalina: Din pacate, n-ai decat sa-ncerci pana gasesti unul pe care sa il tolerezi. Asta bu ajutorul psihiatrei tale, bineinteles.
In privinta Cipralexului, e un medicament relativ nou. prin urmare, ca sa nu dea cu bata-n balta, creatorii sai au ales o doza relativ mare, dar nu extrema, ca fiind doza maxima. Dar asta se intampla in 2007, cand medicamentul a iesit pe piata. In prezent, doza maxima clinica, nu ce scrie pe prospectul invechit, este de 40 mg. Asa ca, pana si o doza de 40 mg e relativ sigura.

Kolya, care ar mai fi rolul psihiatrului, in cazul asta?De ce sa dea bani doar ca sa ii prescrie un tratament, cand poate sa faca lucrul asta de una singura?Poate sa testeze ce medicament doreste...daca nu poate sa si-l procure, o ajut eu, ca am procurat atatea medicamente cu reteta falsa.:))
Deci, katy, ii spui lu'nenea ce medicament vrei, si se rezolva.:))

@David: Medicamentele astea ale noastre sunt foarte periculoase, in alte tari sunt considerate chiar droguri de risc. De asemenea, tratamentul nu este unul general, ci particular, personalizat, de la o persoana la alta, la fel cum si afectiunile noastre difera. Trebuie avuta foarte mare precautie cu aceste medicamente, fiindca ele, la propriu, can make or break you.

Bine, te poti documenta si tu, vezi ce doze au luat si altii, cum s-au simtit, etc si mai reduci din riscuri.Eu raman la aceeasi parere, ca psihiatrul e inutil cand vine vorba de probat n tratamente...mai mult te stoarce de bani, ca riscurile tot tu ti le asumi.:))

Aici sunt de acord cu colegul costy...el macar s-a hotarat sa nu mai dea bani psihiatrilor si probeaza pe cont propriu, si uite ca supravietuieste inca...desi ii lipsesc cateva doage.:))

Nu imi trebuie neuroleptic nici sa mor!
Mi-a ajuns cat am incercat.
In schimb, mi-a placut un antidepresiv, mirzaten, insa cu el incepusem sa iau in greutate si cazusem in alta depresie..asa ca am renuntat la el si am ales din nou aspectul fizic in detrimentul celui psihic..
Si chiar si asa, cele pe care le iau acum (effectin si gabaran) imi dau pofta de mancare si nu pot sa cobor sub cele 59 kg pe care le am..:((

Saracuta de tine, ce de probleme mai ai si tu pe cap : 2 kile si un sot in plus care te deranjeaza ! Daca ai scapa de astea ai fi fericita ?

Eu ma retrag iar la barlog, ca sa nu mai influentez intr-un mod negativ pacientii, sa-i las sa-si ia linistiti tratamentul, pt. bolile incurabile de care sufera...va urmaresc din umbra.:))

Si doc mea a mentionat seroquelul si rispoleptul, dar le am refuzat din start stiind ca ingrasa.Acum am ramas cu abilify care imi face rau si ma bucur ca si a dat seama si ea si a spus ca sa incep sa l scot usor usor ca sa vad daca de la el imi este rau, desi sunt convinsa ca de acolo este acest rau si incapabilitatea de a sta intr un loc.
Am inceput sa fiu mai chill oricum murim cu totii si ne mananca viermii corpul asta frumos de care tragem o viata intreaga:)

O sa ma las pe mana doamnei doctor de data asta, ce vrea ea aia sa mi dea, nu prea mai pot duce boala, am ajuns oarecum la capatul puterilor, vreau doar sa termin odata cu medicamentele si cu doctorii! Vreau doar liniste, linistea pe care n o gasesc de doi ano de zile aproape, am obosit.

Cata, nu ti mai face griji pt kg in plus, stiu ca suna stupid si eu fiind in aceasi situatie, realizez pe ultima suta de metri ca este un lucru care conteaza prea putin atunci cand iti este rau si cand nu mai iti gasesti rostul in lume.

In medicina nu prea exista mistere Andreea, iti este rau de la sevrajul de Anxiar sau ce ai luat tu in ultimii doi ani ! Prima data ti-a fost rau pt ca benzodiazepinele nu erau tratamentul cel mai potrivit pt ce ai tu, iar acum iti e rau pt ca ai renuntat ele !
Acum trebuie sa scazi si Abilify-ul care iti da usoare efecte secundare si sa adauge o alta clasa de medicament care sa fie si anxiolitic numai benzodiazepina sa nu fie si iti vei reveni imediat !

Multa sanatate iti doresc si insanatosire grabnica !

Oho stai linistit david ca nici chiar sa vorbesc cu voce tare sau sa stau in genunchi :)) eu stau asa in pat cu ochii inchisi si vorbesc in gand cum ai spus si tu. Merci pentru sfaturi inca o data si as da si eu sfaturi despre medicamente insa is paralela complet...cat despre poza am sa ma mai gandesc. Bafta si sanatate.

@Andreea: Bravo tie, ai scris unul dintre cele mai mature comentarii scrise pe aici. Inca o data, Seroquelul te face sa iei in greutate doar temporar, dupa cateva luni vei slabi la loc in mod natural, fara niciun ajutor. Insa starea de spirit iti va fi mult mai buna, te vei putea bucura de viata, vei fi cat de aproape posibil de un om normal.

@Catalina:
"Saracuta de tine, ce de probleme mai ai si tu pe cap : 2 kile si un sot in plus care te deranjeaza ! Daca ai scapa de astea ai fi fericita ?"
Cu parere de rau, dar Stevens are dreptate.
Faptul ca refuzi din start neurolepticul nu da de inteles decat ca tu nu vrei cu adevarat sa te faci mai bine, sau poate subconstientul tau indus de boala asta nenorocita a triumfat asupra constientului tau. Altfel nu-mi explic reticenta ta.
Ok, ai avut probleme cu neurolepticul. Si eu am avut o gramada. Am inceput sa iau in greutate si, la fel ca tine, subconstientul meu bolnav imi dicta ca-s mai bine mort decat gras. Apoi am ajuns sa iau supradoza si sa intru in sevraj, tocmai pentru ca imi placea senzatia de normalitate pe care mi-o dadea. Din nou subconstientul meu bolnav imi dicta ca daca nu iau cat mai mult neuroleptic, efectul acela placut de normalitate va disparea. Am avut rabdare si am strans din dinti. Si acum sunt, vorba filmului "as good as it gets", am reusit sa ma inham la o slujba noua, cu noi provocari, cu mult mai multe responsabilitati, mi-am redecorat camera de la podea pana la tavan, am inceput sa slabesc treptat, adica lucruri pe care un om normal le face, si pe care eu pur si simplu nu le puteam face, nici fizic, nici psihic, eram blocat intr-un prezent continuu, intr-o rutina din care credeam ca pot scapa doar mort. Gandeste-te bine, si pune-te tu pe primul loc, devino cel putin pentru o perioada o persoana egoista, gandeste-te doar la tine, doar la binele tau, nu la perceptiile celor din jurul tau despre tine, fiindca dina pacate astea mai curand te-ngroapa decat sa-ti faca bine. Sanatate multa!

Ma simt datoare sa explic unele aspecte:
Stevens, as fi fericta daca as avea cele 4 kg in minus, si sotul meu s-ar comporta normal cu toata lumea.Nu vreau sa il parasesc decat in situatia in care nu se redreseaza (ca deh, nu-i nici unul normal la cap).

Kolya, ce alte variante ar mai fi ramas? Antipsihoticul Andreei si inca unul sau doua. Dupa rispolept am crezut ca mi se opreste inima, nebuna as fi fost sa iau in continuare? Nuuu, iti spun eu.

Ramona, ai ramas blocata pe univers?! :))
N-ai si tu altceva de facut, de intrebat, de citit?
Ofofofof...

@Catalina: Exista o varianta foarte simpla: Escitalopram in doze mari + Quetiapina in doze moderate. Asta ar fi cam unica schema de tratament valabila pentru un spectru mai larg de suferinzi de TOC.
Lamureste-ma sau lamureste-te, tu nu poti sa-ti parasesti sotul sau nu vrei?

@Everybody: Escitalopram in doze mari + Quetiapina in doze moderate. Asta ar fi cam unica schema de tratament valabila pentru un spectru mai larg de suferinzi de TOC. E valabil pentru oricine de-aici si nu numai. Dumnezeu mi-e martor ca am incercat la tratamente pana la limita suicidului.

Iti cam place sa te joci cu focul, Kolya.
Nu vreau sa il parasesc dar sunt nevoita pt ca nu face pace cu parintii mei.

Katy daca nu ai diagnosticul corect e clar vei nu poti actiona corect ! Sotul tau e PSIHOTIC, de aia 'are ceva' cu parintii tai, pt ca astia tot timpul trebuie sa aiba un 'dusman', precum base pe care-l stie toata tara, ba 'consiliul' de la primarie, ba 'mogulii', ba 'comunistii', ba propriul sau partid etc, etc
Probabil de asta nu o iubeste nici pe fata voastra, deoarece in sinea lui este convins ca nu e a lui :), ce zici de asta ? :) Dar probabil si lui i se pare cam gogonata uneori (psihoticii au si ei momente de luciditate) si atunci se exteriorizeaza prin 'conflictul' cu parintii tai !

Asadar ameninta=l cu divortul doar daca nu se trateaza, nu daca nu se schimba, caci asta n-o va face niciodata fara tratament, eventual simuleaza normalitatea, dar ideile tot acolo raman ! Testeaza neurolepticele care ti-au ramas pe el si o sa vezi ca lui ii fac foarte bine ! :)

Asta este, v-ati gasit nevroticul cu psihoticul, perechea ideala !:) 'Impreuna la bine si la rau pana cand moartea va va desparti' ! :)

E hai k incepi sa ma calci pe coada si stii k fac urat!
In parte ai dreptate, recunosc, am amenintat si cu div dar el zice ca e de acord, s-o facem dar bate in retragere pe urma.
Ai mei nu i-au gresit cu nimic, si aici chiar sunt impartiala, sunt singurii care l-au ajutat in viata asta, iar el, halal recunostinta.
Antipsihotice nu o sa incerc pe el, sunt periculoase si nu-l vreau pe constiinta..

Si din ce ai scris tu mai sus, deduc ca si tu esti tot psihotic odata ce base e dusmanul tau permanent :)).
Logic, nu?!

Tu ai grija de tine sa nu incepi sa vezi schimbari la el ca romanca din banc, prima zi nimic, a doua zi nimic, a treia zi putin cu ochiul drept ! :)

O sa am, iti multumesc pentru grija ce mi-o porti.:)

@Catalina: Nu prea tine faza asta, atata timp cat parintii tai sunt departe si nu va influenteza in niciun fel viata de cuplu. El aduce in discutie parintii tai tocmai pentru ca nu sunt de fata. Asta e curajul lui, de fapt lasitatea, in loc sa te injure pe tine, ii injura pe cei ce nu-s de fata. Deci sa inteleg ca tu fie inca il iubesti, fie il compatimesti, ti-e mila de el, fiind constienta ca daca il lasi singur nu va dura mult pana se va autodistruge?

Kolya, in fiecare saptamana mergem la parintii mei pt ca acolo se afla fata.
Si nu ii injura, dar le vb urat.