M-am saturat sa fiu suparata tot timpul...

Buna seara tuturor! simt nevoia sa-mi impartasesc problemele, sa-mi descarc sufletul, simt ca nu mai pot si nu mai stiu incotro s-o iau. Am 25 ani si cea mai mare insatsisfactie a vietii mele e ca nu am un loc de munca. Dupa absolvirea ASE-ului, acum 3 ani, m-am intors in orasul meu natal pt ca nu m-am putut acomoda cu Bucurestiul, asta cred ca si din cauza faptului ca tin enorm la mama mea si la cei 3 frati. Tatal meu a murit cand aveam 12 ani si probabil din cauza acestei tragedii care m-a marcat simteam ca nu pot sta departe de cei dragi, abia asteptam sa termin facultatea si sa ma intorc acasa. De 3 ani de cand am terminat facultatea nu am reusit sa-mi gasesc un loc de munca, sunt foarte demoralizata din cauza aceasta. Pana acum am tot avut rabadare, am facut si un master la Universitatea din orasul natal in speranta ca timpul le rezolva pe toate si poate se mai aranjeaza situatia economico-financiara si vor aparea locuri de munca, dar se pare ca nu...tot timpul ma gandesc ca am 25 ani, sunt sanatoasa, slava Domnului, am absolvit o facultate la buget si normal ar fi sa am si eu un loc de munca, sa am o independenta financiara. Situatia aceasta ma termina psihic, as vrea sa ma casatoresc, sa am un copil, sunt niste etape ale vietii, iar eu las timpul sa treaca pe langa mine. Nu vreau ca viitorul meu sot sa ma intretina si pe mine, si pe copil, mai ales in conditiile in care el are o mica afacere care cine stie daca va mai merge sau nu. Sa nu mai spun de nunta de care, la fel se va ocupa numai el, deoarece ai mei nu ma pot ajuta, mama e pensionara, iar tata a murit. Ma simt inutila, m-am saturat, nu am chef de nimic, nu am nici o siguranta, eu stau pe loc si viata trece pe langa mine, sa mi fac planuri de viitor nici nu indraznesc, niciodata nu m-am dat batuta, dar acum parca mi s-au inchis toate portitele...

1.Daca scrieti dupa miezul noptii e imposibil sa puteti comunica cu cineva.
2.Nici nu va dati seama cit de norocoasa sinteti si cite avantaje aveti!
Stiu, e greu, foarte greu fara un loc de munca si fara un venit. Dar aveti mama si frati de care, singura spuneti ca sinteti foarte atasata, asa ca aveti cu cine va sfatui, aveti pe cine sa va bazati pentru un ajutor oricit de mic. Si cel mai important, are cine sa va asculte cind vreti sa va varsati amarul. Altii nu au un umar pe care sa plinga. Mai aveti si un viitor sot. Ei, ce nu inteleg eu, de ce nu-i lasati si lui o parte din griji, de ce trebuie sa le faceti dvs. pe toate? Va fi capul familiei (si va doresc o familie reusita!), macar sa imparta grijile cu dvs. ca singura veti tine gospodaria. Cit despre un loc de munca, sa nu ma intelegeti gresit dar, acum cind nu se gasesc locuri de munca (mai ales in orasele mici), cind peste tot se cere experienta (indiferent de domeniu), cred ca ar fi bine pentru inceput sa acceptati orice, sa existe ceva in cartea de munca (stiu e alta forma acum!) si apoi cu vechimea existenta si cunoscuta fiind ca salariata va veti gasi ceva si in domeniul dvs. Orgoliul nu e bun intotdeauna.

Multumesc foarte mult pentru raspuns. O zi buna sa aveti!