Ma simt singura.:(

buna ziua, o sa va spun povestea pe scurt, casatorita cu un cetatean de ecuador si traiesc in germania avem si un baiat impreuna, problema este ca aici el are o matusa eu nu am pe nimeni, iar eu dintr-un motiv m-am certat cu mama lui iar de atunci matusa lui care de fapt imi este si nasa de cununie sa schimbat...iar eu am senzatia ca nu pot merge inainte daca ea nusi da cu parerea sau nu imi zice cate ceva.ei tot timpul spun ca baiatul seamana tare mult cu ei, fiecare gest spune ca este de nu mai stiu cinwe din familie, iar ai mei nu pot spune nimik pt ca nju stiu sa vb spaniola si cu sotul simt ca nu ma sustine ca nu suntem o famile, mereu trage spre familia lui e normal dar si eu fac parte acum din familia lui si nusi da seama, am vb cu el de multe ori dar nu ma intelege, ma simt singura singura, iar eu nu stiu dc am impresia ca fara suportul de cineva nu pot merge inainte..e trist.multumesc

...Dar ce conteaza pentru tine ce spun neamurile despre copil? Pana la urma e copilul vostru si e normal sa semene cu cei din familie, ca doar nu l-ai facut cu vecinul turc, nu?

Ceea ce spui de sot, ca mereu trage la familia lui...e vorba aici de diferente culturale! Cei din neamul lor sunt foarte uniti in familie.
Pana la urma depinde de tine daca vrei sa te integrezi in familia lui sau nu...
Tu de cat timp esti in Germania? Eu cred ca inca nu te-ai integrat bine in aceasta tara si de aceea ti se par lucrurile atat de negre. Spun asta deoarece si eu tot in Germania stau si cunosc foarte bine viata de aici cu toate problemele ei.

Numai bine.
Mai vorbim!

mersi de raspund dar cred ca nu ai inteles prea bine problema mea, nu e vb ca nu ma-am integrat in germania, sau de culturi diferente... problema este ca el nu ma considera ca si cum familia lui, deci eu nu simt ca suntem o familie, cat despre ce spun neamurile sa stii ca tot timpu sa iti spuna ca fiecare gest e de nu mai stiu care din familie, oboseste,

problema mea este ca simt ca daca nu-si da cu parerea matusa lui, sau daca ma cert cu ea nu pot merge inainte e ca si cum depind de ea si senzatia asta ma omoara, o intrb mereu ti-am zis ceva, sau te.-am suparat cu ceva, nu prea pot fiu eu cu adevarat cu ea pt ca mie oarecum sa nu se supere ca pentru mine unele chestii sunt banale iar pt ei sunt uffff... cine stie ce, iar eu nu stiu dc am senzatia asta ca nu pot merge inainte fara ea ???

@ simonique

Du-i un buchet de flori superb si un cadou frumos la matusa sa te ierte atunci.
Trebuie sa o impresionezi cu adevarat ca sa te ierte.

problema este ca nu m-am certat cu ea, ci doar ieri am sunato si ii povestisem ceva de soacrasa la care ea mia zis ca ea nu mai opina despre nimik, si asta ma pune pe ganduri ce se intampla cu ea, si dupa aia am suanto si am intrebato daca iam zis ceva sau iam facut ceva, la care ia mia zis ca nu o sami spuna ceea ce eu vreau sa aud, dar eu nu inteleg ce vreau sa aud, nu vreau sa zica da ai dreptate sau ceva de gen ci doar eu iam povestit ce mia facut mie, dar nici decum sa spuna ceva.. si de aia zic ca daca ma cert cu ea sau ne racim una cu alta am impresia ca nu pot merge mai departe fara ea, ea ma ajutat foarte mult si ii sunt multumita, dar se poarta ciudad in fine

nici nu stiu ce sa zic, de la 11 ani am stat doar cu fratele pt ca parintii mei sau mutat la tara, dar eu intotdeauana plangean si spuneam ca fara mama nu pot trai, ca daca ei i se intampla ceva vreau si eu sa mor cu ea, poate sa fie mama, dar acum nu am incredere in mine insumi, de aia mereu plang si zic daca ar fi cineva din familia mea cu mine, ar sti cum sunt eu ma cunosc bine ar fi lucrurile altfel, cand am fost in romania in vacanta mam simtit bine si intelesa dar cand am venit din nou in germania mia cazut ceru pe mine, cand ma cert cu sotu mereu am nevoie de cineva sa ma descarc, iar daca nu pot spune nimanui ce mi se intampla parca innebunesc gandinduma, ma doare si capu. eu iau tratament cu antidepresive de aproape un an dar parca nusi face efectu nu inteleg

@ simoniqe

O matusa, o mama sau o prietena nu trebuie sa fie privite ca pe pe niste persoane la care sa te plangi in permanenta de cate ceva si sa te descarci.
E normal ca aceasta matusa sa refuze sa se incarce sistematic cu problemele tale, indeosebi pentru ca face parte din familia lui si este la mijloc. O avea si ea o varsta. Nu mai face fata.

Tu ai alta problema, de natura psihologica (probabil pentru ca parintii au plecat de langa voi si nu au constituit un model de la care sa inveti).
Trebuie sa inveti sa gandesti ca o femeie independenta care sa isi ia singura deciziile si sa se descurce in orice situatie.
Pentru asta trebuie sa apelezi la ajutorul unui psihoterapeut din Germania, sau chiar de aici de pe Forum. Multi ofera si consiliere on-line.

Intelege ca este foarte greu pentru o persoana din exterior sa fie bombardata cu plangeri si cu lucruri negative. Ii produci si ei stari de tensiune, depresie, anxietate.
Gandirea ta trebuie modelata de cineva profesionist, astfel incat sa incepi sa privesti viata si chiar relatia cu sotul de la un alt nivel.
Apeleaza la un psiholog si o sa vezi ca in timp, schimbandu-ti atitudinea, o sa renunti si la antidepresive.

matusa lui nu este in varsta iar pana acum ma ascultat, la bine si la rau si mia dat sfaturi, eu merg la psiholog si iau antidepresive dar pare ca nu ma ajuta nu stiu de ce, oricunm mersi de raspuns

Mergi la psiholog? Si in ce limba faci tu psihoterapia, in limba germana? Daca da, cauta-ti imediat un psiholog roman cu care sa faci terapia in limba ta natala. Daca nu gasesti, las-o moarta ca e timp pierdut, nu spun si bani ca probabil deconteaza casa de asigurari...

Din ceea ce spui tu, cheia problemelor tale e la tine. Gandeste-te ca esti o femeie matura care trebuie sa-si ia viata in propriile maini...Am citit din urma si am vazut ca tu nu te intelegeai cu sotul nici inainte de a ramane insarcinata. A trecut mult timp de atunci...tie-ti place sa traiesti asa, permanent intre doua certuri?

Fa ceva!
Orice!

da merg la psiholog, si nu vorbesc germana vorbesc spaniola limba pe care o domin la perfectie cum tiai putea imagina vorbesc zi de zi spaniola, asta e marea mea teama sa fac ceva, nu am incredere in mine, mie frika, nu iti poti imagina. tot ce pot face e sa divortez, dar am un baiat si el adora copilu, mai las de la mine si incerc sa merg mai departe numai ca, atunci cand ma confrunt cu o problema e ca si cum as cadea intro groapa, iar dupa iar ma ridic dar ma deprim asa tare incat vreau sa plec si asa nu pot rezolva probleme. multumesc pt sfaturi