mi-este teama ca nu ma descurc

Revin cu un subiect.
Am avut in primavara aceasta probleme cu nervii, adaptarea s-a facut mai greu.
Ma confrunt cu teama ca nu pot sa fac multe lucruri, ca nu ma descurc, ba mai mult, chiar imi este greu sa le fac.
Este vorba si de treburile uzuale cum ar fi sa spal, sa gatesc, ba chiar sa mananc.
Inca o data spun ca sunt izolata, dar nici nu mai reusesc sa imi fac prieteni, spre exemplu la biserica, nu mai indraznesc sa intru in vorba cu nimeni ( este adevarat ca cu necunoscutii este riscant sa intri in legatura).
De saisprezece ani sunt bolnava de nervi, zice=se ca as fi schizofrena, asta pentru ca am prezentat niste pseudohalucinatii auditive timp de doi ani si jumatate, dar tot nu ma impac cu situatia, imi vine greu sa mai port cu mine aceste suferinte si neputinte.
Chiar imi doream uneori sa mor, asta nu inseamna ca as mai fi incercat sa ma sinucid a patra oara.
Dar viata uneori mi se pare grea.
Sa speram ca Dumnezeu ne va acorda pe lumea cealalta ce ne-a promis ca rasplata a suferintelor indurate.
Imi este frica si de singuratate, eu nu am voie sa am copii si nici nu as putea sa ii cresc.
Multumesc ca ati citit mesajul meu!

se spune ca viata bate filmul.indubitabil asa este. o viata avem si pe aceea nu stim sa o traim.trebuie sa profitam de tot ce avem in jurul nostru.sa dam ajutor, unde putem, sa cerem ajutorul celor care credem ca ne pot ajuta.nu trebuie sa vedem numai lucrurile urate care ne coplesesc...trebuie sa ne ajutam pe noi insine, sa ne afisam un zambet pe buze si poate asa incetul cu incetul va ajunge sa fie si pe suflet.sa ne bucuram de zuia de azi ca poate cea de maine va fi mai rea. :) curaj.Dumnezeu ne-o trimis pe fiecare cu un scop.nu suntem degeaba.stie El ce rol avem..noi trebuie sa-l cautam, este acolo sigur.

Uite ce am citit si eu pe un site, poate te va ajuta:
"Încercaţi să vă convingeţi că viaţa e frumoasă. Consideraţi că zilele vă sunt nişte coli albe de hartie, nu bucăţi de sugativă pe care ramân imprimate senzaţiile şi faptele negative care s-au petrecut înainte. Acceptaţi să vă naşteţi din nou în fiecare dimineaţă şi să începeţi o nouă pagină albă. E de datoria voastră să o umpleţi în cel mai bun mod cu putinţă. Faceţi acest exerciţiu mental, iar seara, în taină, recitiţi pagina scrisă şi comentati cele întâmplate peste zi. Şi, după ce aţi făcut bilanţul zilelor, nu vă mai gândiţi la ea. Mâine - iar asta e cât se poate de adevărat - va fi o nouă zi."
Sursă: A. ROBERTI - Cum să te psihanalizezi singur.- Buc., Ed. Trei, 2007, p. 268.

buna!draga mea incearca sa nu te izolezi de cei din jur, incearca sa vezi si lucrurile placute ale vietii, cind te simti rau gindeste-te ca sint oameni bolnavi care taiesc in caruciorul cu rotile, s-au altii care au ramas orbi, oameni care au boli incurabile, oameni care se agata de ultima sclipire de viata.asa cum acesti oameni gasesc in adincul lor puterea de a trai asa si tu trebuie sa renasti ca pasarea phonix din cenusa.incearca sa nu-ti mai plingi de mila si ia viata asa cum este, lupta cu boala ta si nu uita ca psihicul nostru e cel mai bun vindecator.nu te autocomatimi ca esti bolnava gindeste-te :sint sanatoasa, nu am nimic si viata merita traita.prietena mea cindva a fost in situatia ta si acum e sanatoasa, casatorita si are doi copii.sa angajat voluntar la o asociatie de handicapati unde a primit adevarate lectii de viata de la acei oameni, bineinteles ca a vazut atunci viata altfel.nu te dezamagi ca in viata avem multe incercari de trecut si totul este sa luptam pina ajungem invingatori.toate cele bune!

Draga Anastasia! Te rog citeste subiectul, ce am deschis dupa aceasta! Eu cred, ca ma aflu in situatie foarte asemanatoare. Poate mai grea. Poate mai usoara. Foarte mult depinde de modul cum privim lucrurile! Sunt de alta nationalitate. M-am chinuit si am scris faptele dupa mai bine de 10 fire de tigara. Asta poate suna barbar. Stiu, pentru mine e rusine. Dar fara asta Eu nu reusesc. Si cand aprind o tigara (sau la fiecare a doua ) imi apare fiul meu in gand. Acum incepe viata. Si am toate motivele sa ma gandesc, la a cata vine acasa, si nu mai are tata. In ultimele saptamani ma trezesc cu gandul, ca mor. Si totusi, trebuie...
Viata e lupta. Modul cum percepi lupta, poate sa aduca sperante.
Eu ma scol dimineata cu Speranta. Speranta si vointa.
Vointa ca nu ma las!
Pentru mine fiecare zi e lupta.
Pentru mine, pentru famile, pentru cei care ma inconjoara.
Cred ca pan-la urma eu fara aceasta lupta nici n-as putea.
Sper ca intr-o zi o sa fie mai bine.
Daca aceste randuri pentru cineva dau suferinta, poate cineva le sterge. Poate nici n-ar fi trebuit sa apara.
Dar cu gandurile spuse, si cele de mai sus, zic: eu CRED ca merita viata! Te rog, spune o rugaciune! Te rog, spune: CRED ca viata e frumoasa!
In fiecare dimineata, cand ma scol, eu imi zic: O sa reusesc!
Eu imi schimb viata.

Dragii mei, multumesc din suflet pentru incurajari!
Incerc si eu sa traiesc, sa ma bucur, sa nu ma mai gandesc la boala.
Am sa tin seama de sfaturile dumeneavoastra ale tuturor.
Inca o data multumesc!

Buna ziua,
O rugaminte pentru miu anastasia, daca se poate sa luam cumva legatura. Am niste probleme pe care, daca vrei, le-as discuta cu tine, dar pe privat. Pe scurt, sunt o mama care are probleme de sanatate cu baiatul, care are 16 ani.
multumesc si multa sanatate!

Anastasia,
Te rog sa imi scrii si mie pe privat. Demult iti citesc postarile si vreau sa iau legatura cu tine. Am niste raspunsuri pentru tine.

Desi eu ma simt mult mai bine in ultimul timp ( mi s-a redus mult tratamentul, de la 6 pastile cate luam pe zi, am ramas la 1-max 2), totusi imi este greu cu treburile casnice. Am un baiat de crescut, are 8 ani, bunica mea in varsta de 82 de ani face aproape toate treburile casnice, deoarece eu seara cand ajung de la serviciu acasa nu prea mai sunt in stare. Nici nu ma pot gandi la cum ma voi descurca fara ea (cand nu va mai fi) Si nici nu vreau sa ma gandesc, imi spun ca totul va fi bine si asta imi da curaj si optimism, de care avem nevoie toate cele cu probleme psihice si nu numai.
Va doresc numai bine si daca cineva doreste sa vorbim si pe privat,