Nu ma simt bine

De ceva timp am inceput sa am tot mai des ganduri negre, visez chiar urat noaptea si semne de tristete.Am o mare nemultumire in suflet si uite ca au trecut 7 ani de la terminarea faculatatii si desi am un serviciu, ma simt neimplinita si inutila.Sunt agitata, fumez mult, intrerup orice activitate pentru a ma duce sa fumez.Nu stiu ce sa fac pentru ca sunt foarte trista si multe lucruri mi se par inutile si fara rost, ma gandesc chiar sa renunt la tratament, fac tratament cu paliperidona de 7 saptamani si.mai nimic.Nu stiu incotro sa apuc?

Scumpa mea Mihaela, nu te supara ca iti raspund tot eu, te rog frumos.
Nu intrerupe tratamentul, eu fac tratament de 7 ani, nu saptamani.
Si eu am avut momente in care mi se parea ca nu ma ajuta. In prezent iau doza foarte mica de neuroleptic. Efectul s-a simtit mai bine dupa doi ani de tratament.
Draga mea, eu stiu foarte bine cum este sa fii bolnav de nervi, daca nici eu nu stiu dupa atatia ani.
Sunt ani mai grei, dar succedati de altii mai usori, este ca o functie sinusoidala, cu urcusuri si coborasuri.
Sa stii ca Dumnezeu ii iubeste mai mult pe oamenii necajiti tocmai pentru ca ii este foarte mila, vezi ca in lume este si raul, dar nu mai puternic ca binele.
Nu dispera, impaca-te cu conditia ta de om mai sensibil. Incearca sa nu mai fumezi mult, mananca ceva bun mai bine. cat poti si tu.
. Este bine ca ai facut o facultate si ai serviciu, eu n u am reusit sa fac asta, dar poate esti putin obosita. Iti doresc multa pace sufleteasca si multa sanatate!

Multumesc, Anastasia pentru raspuns si incurajari...dar nu stiu ce este cu mine pentru ca sunt foarte trista si melancolica si parca mi/am pierdut orice speranta.Imi vine foarte greu sa fac ceva, as sta mai mult in pat, cred ca si de la medicamente dorm mult si nu/mi place deloc sa stau singura.Poate anotimpul este de vina, e mai friguros si intunecat, dar imi vine mereu sa plang, am impresia ca nu sunt buna de nimic si imi vine sa renunt la tot, parca m/as pedepsi pentru nereusitele mele, asa imi vine sa ma pedepsesc si sa ma chinui pentru ca nu fac diverse lucruri.
Iti multumesc inca o data pentru raspuns, sa/ti dea Dumneyeu sanatate si numai bine, sper sa treaca.

Exact asa m-am simtit eu acum inceonad din aprilie. Totul din senin, fara un motiv: am servici, termin facultatea, am o relatie serioasa cu cineva care ma iubeste, nu am probleme in familie, din contra. Totul s-a datorat depresiei. Am ignorat cu gandul ca va fi mai bine, dar la un moment dat sa- agravat situatia, asa ca am inceput sa iau tratament cu coaxil si traxene. Din august eu nu mai stiu ce inseamna acele stari. Desigur ca am avut caderi de cateva ziel chiar si cu tratament, dar nu l-am intrerupt, iar dupa ca trecea caderea, ma simteam mai bine ca inainte de ea. Eu zic sa nu te sperii, este sigur o depresie, multa lume are asa ceva si ar fi bine sa vb cu un doctor specialist, inainte sa renunti la medicament.

Are dreptate Codrutel, si eu mai fac prostia sa mai intrerup tratamentul, sau, ma rog sa il reduc de capul meu si apoi imi e rau.
Mie imi este rau din trei motive in prezent: cand se schimba vremea, inainte de problema lunara si pentru ca am o neputinta si imi e greu sa fac multe lucruri.
Asa sunt unii oameni mai sensibili, totul este sa ne impacam cu conditia noastra si sa ne menajam.
Multa sanatate tuturor!

Un sfat pentru voi cules din experienta proprie: cu cat te gandesti mai putin la starile acestea, cu atat ele se diminueaza, si chiar uiti ca ai putut vreodata sa ai asa ceva. Eu am revenit la persoana care eram iniantea depresiei cu ajutorul tratamentului, dar mai ales cu puterea mintii. In momentul in care am inteles ce am:o afectiune ca oricare alta, in momentul in care am discutat cu un specialist si am descoperit mecanismele care stau la baza ei, treptat am inteles ca ea poate fi inlaturata prin vointa.Mintea poate distruge un om sau il poate determina sa fie fericit. Totul depinde de modul in care interpretam micile incidente ale vietii, adica trebuie sa vedem partea plina a paharului in orice facem. Pentru Mihaela: nu te gandi ca trebuie sa renunti la fumat definitiv, ci doar pentru o perioada, pana ce te pui iarasi pe picioare. Daca simti nevoia sa fumezi si esti in mijlocul unei activitati, poate urmezi exemplul meu: imi propun sa aman cafeaua inca 5 minute si inca 5 minute, astfel incat am ajuns de la 7 cafele pe zi la una ocazional, de-a lungul a doua luni de zile.
Sanatate multa, si mai ales, multe ganduri optimiste va doresc

Asa este, mintea are un rol important alaturi de tratament.
mai vreau sa ii spun Mihaelei sa incerce sa nu se acuze de starea in care se afla.
Mihaela, eu am trecut prin stari de culpabilizare, mi se parea ca eu sunt vinovarta pentru ceea ce mi se intampla.
Este total neproductiva si daunatoare aceasta invinovatire, nu avem noi vina de a ne fi nascut mai sensibile.
Asa este si in privinta fumatului, si Nicolae Steinhardt spunea ca atunci cand nu poti renunta la o tentatie, aman-o cat poti.
Mult curaj Mihaela si numai bine tuturor!

Draga Anastasia, asa patesc si eu ma invinovatesc mereu pentru lucrurile care nu le fac sau pentru ca nu am chef si imi vine greu sa fac ceva sau pentru ca fumez si beau multa cafea. Principalul vinovat sunt eu si majoritatea gandurilor negative sunt asupra mea ca nu fac mai mult pentru mine si nu muncesc cu mine sa inving temerile si gandurile negre. Am sa incerc asa cum mi-ai scris sa aman tentatia si sa nu ma mai invinovatesc, desi imi vine greu sa cred ca ar putea fi altcineva vinovat pentru ca eu nu sunt in stare sa depasesc perioada asta dificila.
Multumesc si iti doresc numai bine.
Nu cred ca daca facem tot ce ne sta in putinta pentru binele nostru sa nu ne ajute si Dumnezeu, de aceea cred ca inca nu am epuizat toate resursele spre binele meu, trebuie sa lupt mai mult cu mine.
Numai bine!

Sa lupti, adevarat, dar sa fii si blanda cu tine, daca Dumnezeu ne iubeste, noi de ce nu ne-am iubi? E chiar pacat sa dai tot in tine dupa ce ca te simti rau!
Cum sa fii tu vinovata ca nu depasesti raul? Nu uita ca suntem din carne, care are si suferinta si limite. Imposibilul nu ti-l poti cere.
Tot ce trebuie sa faci este sa iti distragi atentia si sa te menajezi ca sa te poti vindeca.
Uite, eu acum ma simt cam rau de la vreme, ma ajut cu rudotel, carbamazepina si olanzapina si ascult muzica. imi place sa tricotez si sa stau la caldut acum ca vine iarna.
Evita, scumpo, sa te mai acuzi de ceva, eu sunt patita, asa ma obseda vinovatia si faptul ca as fi fost lenesa, incat ajunsesem in spital.
Acum nu ma mai acuz.
Odihneste-te, mananca miere, banane, nu mai vorbesc si de restul alimentelor, proteine, vitamine etc.
Iti doresc sa ai multa liniste sufleteasca si mult curaj si optimism.

Cred ca si eu tot din cauza asta am ajuns in spital ca credeam si mai cred ca nu fac lucrurile cum trebuie si insistam pe cate ceva, il verificam de sute de ori, cand il terminam (cand tricotam, mai ales) il stricam si o luam de la capat in ideea de a-l face perfect.Si am tendinta de a amana treburile pentru ca nu cred ca le pot face foarte bine sau foarte bune si ma obsedeaza ideea ca trebuie sa le fac perfect.

Bine, eu am un ritual, ca sa zic asa, in cap asupra fiecarei activitati pe care o am de facut.Intotdeauna cand apare ceva de facut eu ii fac traseul in cap, ce trebuie sa intampin pana la finalizare, toata actiunea fiind derulata de mine de la inceput pana la sfarsit si de aceea mi se par monstruoase, mari de nedepasit incat ma vad in stare sa renunt ca nu pot face fata.Iar apoi apar remuscarile si invinovatirile.Cand vad ca majoritatea din timpul unei zile se rezuma la a sta foarte mult si agandi diversele ipostaze si pasi de urmat, ma apuca nervii pe mine.Unii oameni aluga gandurile negre facand ceva, eu nu reusesc, totusi simt nevoia sa vorbesc ca sa vad si alte pareri sa-mi elucidez gandurile.
Numai bine!

Multumesc Anastasia pentru gandurile bune, dar si eu sunt obsedata ca nu muncesc indeajuns si ca sunt comoda si nu stiu cand imi vor trece pentru ca sunt dispusa sa risc sa imi mai iau un serviciu pentru a ma convinge ca eu am facut tot ce am putut in privinta asta.
Sa ma menajez?Sa ma resemnez ca sunt bolnava si nu pot depasi situatia imi vine greu sa accept, inseamna sa nu-mi mai doresc nimic si sa astept sa ma pensionez si sa mor.Nu pot sa stau asa, desi imi e tare greu.
Iti doresc si tie numai bine, la caldurica, si ganuri bune!

Draga mea, doua servicii mie mi se pare mult, bine, eu nu am in prezent nici unul. Dar fiecare om stie mai bine ce ii trebuie.
Iti doresc sa nu te mai framanti, sa fii linistita si sa nu te mai acuzi.
Multa sanatate.

Mai Mihaela, nu stiu ce diagnostic ai, dar din ce descrii tu pare a fi o tulburare obsesiv-compulsiva si ceea ce iei nu te va face bine in veci.
Incearca sa vorbesti cu doctorul sau programeaza-te la alt medic psihiatru, explica-i tot ceea ce simti, gandesti, faptul ca nu poti alungi gandurile negre, faptul ca ai ritualuri, samd si vezi ce diagnostic iti pune.
E doar o sugestie, avand in vedere ca multi bolnavi sunt diagnosticati gresit si li se administreaza o cu totul alta medicatie decat cea necesara.
Numai de bine iti doresc!