Nu mai pot!

Buna seara, de un an jumatate ma aflu intr-un impas al vietii din care nu stiu cum sa ies.

Sunt impreuna cu sotul meu de 8 ani, casatoriti de 3. Mentionez ca eu am 28 de ani iar el 29. Dintotdeauna eu am fost mult mai activa sexual decat el. Pana acum 2 ani, intretineam relatii de vreo 2-3 ori pe saptamana. Desi erau momente cand imi doream mai mult, eram totusi multumita si nici prin gand nu mi-a trecut sa il insel.

De vreo 2 ani jumatate lucrurile s-au schimbat radical. In primele 4-5 luni cred ca am intretinut relatii de 3-4 ori. Si acolo s-a incheiat totul.

Am discutat cu el, l-am intrebat vrute si nevrute, daca ma mai iubeste, daca are pe altcineva, daca s-a plictisit etc. De fiecare data mi-a spus ca ma iubeste mult, ca nu are pe nimeni dar nu stie ce i se intampla, spune ca pur si simplu nu mai are chef. Am incercat totul, de la lenjerie sexy si lumanari pana la jucarii sexuale. Nimic nu a mers.

M-am resemnat in situatia data pana acum un an jumatate cand am cunoscut pe cineva. I-am spus de la inceput care este situatia mea insa ne-am indragostit nebuneste unul de celalalt. In tot acest timp mi-a spus in fiecare zi ca ma iubeste si ca isi doreste o familie adevarata cu mine. Ne completam din toate punctele de vedere.

In tot acest timp s-a lovit numai de “nu”, “nu stiu”, “nu stiu cum sa fac”, la intrebarea daca imi voi lasa sotul si sa fiu doar al lui.

Il iubesc enorm, ma gandesc numai la el dar si pentru sotul meu simt ceva puternic. De un an jumatate sunt nefericita, nu vreau sa fac rau nimanui. Acum mi-a dat un ultimatum. Mi-a spus ca el isi doreste ceva cu adevarat si ca nu se mai poate pune la somn in fiecare noapte gandindu-se ca eu dorm cu alt barbat.

Vreau sa am un copil in curand, mi-as fi dorit ca sotul meu sa fie tatal copiilor mei, ca pentru asta m-am maritat. Ne intelegem foarte bine, ne ajutam, ne respectam dar lipseste partea sexuala care pentru mine e foarte importanta. Am nevoie de contact fizic, am nevoie sa ma sarut, sa iubesc si sa fiu iubita.

Daca mi se adreseaza intrebarea pe cine as vrea sa am acum langa mine, raspunsul meu ar fi pe acel barbat pe care l-am cunoscut. Dar ce fac cu sotul? Mi-a spus zilele trecute ca eu sunt ratiunea lui de a trai. Nu ma lasa inima sa imi fac pur si simplu bagajele si sa plec. Ce simt pentru el? Il iubesc ca pe un barbat sau ca pe un frate sau un prieten bun cu care am impartasit atatea lucruri? Oare voi fi fericita fiind cu acel barbat stiind ca in urma am lasat o inima rupta?

Nu stiu incotro sa o apuc si cum sa fac. Imi vin sa plang, sa urlu, sa fug. Nu vreau sa ma ridic din pat, nu vreau sa mananc, nu vreau nimic. Oare m-ar ajuta sa consult ajutor specializat? Sau sentimentele mi le pot clarifica doar eu?

M-ar ajuta oare sa plec cateva zile departe de toti si sa imi fac ordine in ganduri?

Va rog frumos, am nevoie de niste sfaturi, simt ca ma sting si simt ca nu mai am chef sa traiesc pur si simplu.

Va multumesc pentru raspuns. Cu sotul am tot discutat aceasta problema, i-am propus sa mearga la un psiholog, a fost de acord cu mine insa tot amana. Mi se pare ca nu are nici cel mai mic interes sa rezolvam aceasta problema.

O zi frumoasa!

Va multumesc domnul Pescaru. Intr-adevar, m-am gandit si eu ca poate trecerea dintr-o relatie in alta nu este varianta cea mai buna. Cu amantul, ca sa il numesc asa, desi urasc acest termen, ma inteleg foarte bine la capitolul sex. In schimb, amandoi suntem caractere puternice si nu stiu cat am rezista impreuna. Dar totusi il iubesc. Ce fac cu dorinta de a-i fi aproape?

Sotul meu este un om bland, bun, ne ajutam cu orice si nu ne certam. De ce totusi nu a facut nimic ca sa nu ma piarda in momentul cand banuia ca se intampla ceva intre mine si acest barbat? De ce nu a incercat sa gaseasca o solutie la problema lui?

Astazi am incheiat totul cu acel barbat, mi-a spus ca isi doreste pe cineva care sa ii fie aproape in fiecare zi si ca este tarziu pentru noi.

Sunt distrusa si nici macar nu pot sa-mi exteriorizez starea pentru ca daca ma vede sotul plangand o sa trebuiasca sa ii explic de ce o fac.

Regret enorm ca nu am fost sincera cu sotul meu inca de la inceput, sa ii fi spus ca sunt indragostita de altcineva si sa fi luat decizia corecta. Doar ca nu am vrut sa il fac sa sufere si am tot asteptat crezand ca o sa imi treaca de amant. Din pacate, cu trecerea timpului sentimentele mele s-au aprofundat.

Acum am ramas fara nimic. Casnicia mea s-a dus pe apa sambetei si am ramas si fara EL. Dar in viata toti platim pentru greselile noastre, nu? Doar ca pretul pe care il platesc eu nu mi se pare cel mai corect.

Buna seara domnule dr. Rares Ignat. Am tinut sa mentionez ca ne respectam si ca ne intelegem, dorind sa ii scot calitatile de om bun in evidenta. De nu ar fi avut aceste calitati, va spun sincer ca as fi renuntat demult.

Dar ma intreb eu, oare o casnicie poate functiona doar pe baza acestor lucruri sau mai e nevoie si de altceva? Din pacate, cred ca mi-am dat seama prea tarziu ca nu ma voi simti niciodata implinita doar pe baza lucrurilor mentionate mai sus.

Si acum sa va raspund la intrebare. Da! Eu cred ca din partea mea am incercat totul, am avut nenumarate discutii pe aceasta tema, l-am intrebat ce are, ce simte, ce nu simte etc. Si toate astea pe un ton calm. Niciodata nu l-am presat si mereu am fost intelegatoare, sperand sa se schimbe lucrurile. Atat de mult am asteptat sa se schimbe situatia incat am obosit si m-am atasat de alta persoana. De fiecare data cand vorbeam pe tema asta cu sotul, am primit doar raspunsuri evazive si scuze. Mi-a cerut de multe ori scuze ca nu ma poate face fericita. Ce relevanta au scuzele in situatia data? Nu am nevoie de ele, am nevoie de solutii.

Din pacate, cred ca am ajuns in punctul in care ii voi cere sa ne despartim.

Poate cineva isi pune intrebarea daca m-am ingrasat, daca m-am schimbat dupa ce m-am casatorit (desi cateva kg in plus nu ar trebui sa fie o problema, insa am mai citit despre soti care se plang de sotiile lor ca s-ar fi schimbat dupa nunta) etc., raspunsul este nu. Sunt inalta, slaba, ma ingrijesc foarte mult. L-am intrebat daca il mai atrag fizic iar raspunsul lui a fost ca da dar ca nu stie de ce nu are chef.

O seara frumoasa!

ihate a scris:
" Mi-a cerut de multe ori scuze ca nu ma poate face fericita. Ce relevanta au scuzele in situatia data? Nu am nevoie de ele, am nevoie de solutii.

Din pacate, cred ca am ajuns in punctul in care ii voi cere sa ne despartim. "

Bun vreti solutii, numai sa vreti sa le aplicati. Era mai corect sa scrie-ti pe forum inainte de a va incurca cu omul ala, care l-ati scris cu litera mare(EL) de parca era Dumnezeu.
Da si eu cand aveam in jur de 25-30 de ani si nu numai, de fapt pe tot parcursul primilor 20 de ani impreuna puteam sa tin usor vreo 5 ca sotia mea, dar nu cred ca e un motiv de lauda, asa m-am nascut mai "turbat", dar nu e un motiv ca ea sa fie desconsiderata. E o femeie foarte harnica, muncitoare si empatica, se straduia si ea sa se tina de ritmul meu sexual cum putea.
Da uneori imi era foarte greu, cand auzeam "Maine, azi sunt obosita si maine de multe ori se repeta chestia etc."

De-a lungul anilor ce am vazut ca e bine ptr o familie, dupa ani destui de cautari, enervari, discutii cu duhovnici, citiri din carti etc:
Cel care este mai activ sexual sa tina post cel putin doua zile pe saptamana si daca nu e destul 3, 4 sau 5 zile ptr domolirea trupului.
Cel moale, carne la liber, chiar si un pahar de vin cu masura. Daca cel mai moale trupeste este barbatul, nu recomand Viagra, am citit undeva ca in timp duce la impotenta.Mai curand chestii naturale, cineva mi-a zis ca si telina ajuta.

Aveti grija Internetul e o lume mica. Era pe Forumul Softpedia o femeie deschide un topic de genul:"Nu stiu cu cine sa raman cu sotul sau amantul?" Ma rog diferite raspunsuri. Dar cineva observa ca cineva, cam scarbit deschidea un topic dupa cateva ore:"Oare si femeile sunt oameni?" Unde se descarca complet scarbit, cu tot ce avea pe suflet chiar sotul, fostul sot. Pe Forumurile astea mari cel amintit si Romedic nu dati detalii exacte, gen varsta, la ani exact sau alte detalii exacte. Mi s-a parut ciudat ca EL(cum l-ati scris dvs) a disparut tocmai in aceste doua zile?

Jonny, o sa va raspund, rand pe rand la tot. In primul rand, am scris EL pentru a scoate in evidenta la cine ma refer, sa nu fiu nevoita sa ii dau numele, si nici sa il numesc ”amant”.

Nu am spus in niciun moment ca imi desconsider sotul. Ba din contra. Am scot in evidenta faptul ca il apreciez, ca e un om cald si bun, ca il vedeam ca pe tatal ideal al copiilor mei. Ca doar de asta m-am maritat. Si inca il vad ca pe tatal ideal dar cu cine pot eu sa fac copii daca el nici nu se atinge de mine?

Si da, vreau solutii ca pana acum am facut tot ce tine de mine. Iti promit, absolut tot. In schimb, n-am vazut nici cea mai mica intentie din partea lui de a schimba ceva.

Scriu acum pe acest forum pentru ca am ajuns la disperare si simt ca imi face bine sa vorbesc cu persoane din exterior.

Sa stii ca ma mai intreb uneori, am eu o problema oare? Pentru mine nu conteaza ca sunt obosita, niciodata nu refuz apropierea cu partenerul, indiferent daca am dormit 9 ore sau ma trezeste la 2 noaptea. Si sa stii ca pentru mine e ceva mult mai special decat actul sexual in sine.

P.S: Sunt vegana. Deci asta cu postul nu functioneaza.

Mergeti cu el la medic si aveti grija sa-si ia tratamentul ! Probabil va primi Cialis sau Viagra ! Astea se pot incerca si fara consultatie si fara riscuri la oamenii tineri !

ihate a scris:"Si da, vreau solutii ca pana acum am facut tot ce tine de mine. Iti promit, absolut tot. In schimb, n-am vazut nici cea mai mica intentie din partea lui de a schimba ceva. "

Da uneori barbatii sunt tematori in situatii ca a lui. I se pare ca situatia e de nerezolvat, se culpabilizeaza, se devalorizeaza poate... in ochii proprii. Am citit de-a lungul vietii si unele carti de psihologie. De la mare departare mi s-au parut foaarte utile cartile lui Viktor Frankl, un psiholog, psihiatru care a stat vreo 3 ani jumate in lagarele de concentrare dupa care a scris cartea de extrem de mare succces:"Omul in cautarea sensului vietii." Unde vreau sa ajung am mai citit si o mare parte din cartea :" Teoria si terapia nevrozelor. Introducere in logoterapie si analiza existentiala". E bine ca mergand la psiholog sa stiti la ce asteptari sa aveti si el sa nu se teama.
Situatia din cazul sotului este SUPERINTENTIA, se concentreaza vrea, dar cerand prea mult de la el insusi, de la trup se blocheaza. Tehnica lui Frankl scapa tocmai de aceasta superintentie pacientul.
Le spunea(Frankl) celor care aveau aceste probleme ca le interzice pe o perioada de o saptamana sau doua sa aiba relatii sexuale, dar in acelasi timp au voie sa stea goi unul langa altul si sa se imbratiseze sa se iubeasca, dar sa nu aiba loc efectiv actul sexual. Veneau dupa o saptamana si spuneau ca au incercat sa respecte "interdictia" dar sa ajuns de 3 ori la actul sexual. Sa dat furios si a insistat ca macar in saptamana a doua sa ii respecte instructiunile. Au trecut doar cateva zile si l-au sunat din nou ca sa ii comunica ca fusesera incapabili sa il asculte, si ca de aceasta data se ajunsese chiar de mai multe ori pe zi la actul sexual.

Care este avantajul acestei metode: il scapa pe barbat de aceasta hiperintentie, DE A SE RIDICA LA ANUMITE STANDARDE deci eliberandu-l de aceasta, el ajunge in mod firesc, la o relatie absolut fireasca.

Daca voi avea timp am sa iau cartea care este la bloc, la alta locatie si incerc sa mai scriu cate ceva din ea.

Dr. Rares Ignat a scris:"Jonny - Viagra nu duce la impotenta dar nici nu functioneaza in orice conditii"

S-a facut oare un studiu, pe oameni la 30 de anii, ce efect are in timp?... Aveti studii care le citati?... La un moment dat am vazutt un film cu un medic rus care spunea ca a intalnit multe cazuri in ultimii ani de impotenta de la utilizarea indelungata a Viagra. Aduce un argument in faptul ca e periculoasa ptr ca aduce energia tot din organism, dar o ia din alte locuri. Aici e pericolul ca o ia din zone care pot fi importante ptr organism.
Stiu cazul a doua persoane in jur de 50-60 de ani care "au dat coltul" dupa o partida dupa ce au folosit Viagra. Daca energia este luata dintr-o zona vitala ptr organism, nu prea e OK.
Nu stiu sigur, daca parca si Cotabita parca am auzit ca tot de la medicamentul asta minune+sotie tanara+ plus sala si cand ai o varsta?
Sunt adeptul solutiilor naturiste+inteligente, gen Viktor Frankl.