persoana care se da cu capul de dulap

Buna ziua. Am o problema cu mama mea si nu stiu la ce medic sa o duc. Cred ca are probleme psihice. Are tot timpul impresia ca eu si sotul meu avem ceva cu ea. Isi baga nasul in toate treburile si cand o atentionam o ia razna. Aseara a vrut sa manance un mar dar nu i-a placut si a spus: Nu stiu ce mere ati luat ca nu sant bune. Sotul i-a spus ca o duce maine la piata sa isi ia ce mere vrea. S-a dezlantuit iadul! A inceput sa planga si sa il acuze ca isi bate joc de ea, ca vorbeste urat cu ea! Am urcat mai tarziu la ea in dormitor sa vorbesc cu ea si a facut o criza. Mi-a spus sa nu ii mai cumpar medicamente ca nu le mai ia, sa ii caut o casa de batrani sa se duca acolo. A inceput sa se traga de par si sa se dea cu capul de dulap. Am rugat-o sa se calmeze si nu a vrut. Am vrut sa sun la 112 sa chem un medic si a spus ca se arunca pe geam daca sun. Nu este prima data cand se trage de cap, se blestema pe ea insasi. Imi aduc minte de cand eram mica ca se certa cu tata tot timpul si de multe ori ma lua de mana si ma tragea dupa ea sa plecam de acasa. Tata a murit de 10 ani de infarct si sunt convinsa ca din cauza ei s-a imbolnavit. Tot timpul se certa cu el si el nu a luat niciodata atitudine. De cand a murit el s-a indreptat spre noi. Ma controleaza emotional. Daca ii spun ceva plange si asa duce discutia incat ma face sa ma simt vinovata pana cedez. De cate ori avem vreun conflict ne ameninta ca pleaca de acasa sau se sinucide. Mai are niste apucaturi mai vechi. Ne cauta prin portmonee si ne ia din bani. Nu multi, cate 1 leu, 5 lei maxim 10 lei odata. Niciodata nu am lasat-o fara bani. Sta cu noi si are tot ce ii trebuie. Ia din bani si ii ascunde prin carti, sub haine. Niciodata nu a fost apropiata de nimeni nici macar de mine. Nu pot vorbi nimic cu ea, sa ii cer o parere, sa imi dea un sfat. Simt ca este o persoana toxica pentru mine desi este mama mea. La inceput am tot cedat dar acum nu mai pot. Ne controleaza viata! Trebuie sa fac ceva! Nu pot sa cer sotului meu sa o tolereze la nesfarsit. Nu o mai pot tolera nici eu! Aseara nu m-am mai controlat nici eu si i-am spus sa faca ce vrea, sa se sinucida daca vrea. A fost foarte surprinsa de atitudinea mea. A fost prima data cand am infruntat-o. M-a intrebat de doua ori daca o las sa se sinucida. Am crezut ca isi face ceva azinoapte dar nimic. Dimineata era doar imbufnata. Vreau da o fortez sa o duc la un medic dar nu stiu daca la un neurolog sau psihiatru. La un neurolog poate o conving sa mergem dar nu cred ca va veni la psihiatru. Va rog sa imi dati un sfat cum sa procedez cu ea. Multumesc

Mama are 72 ani. Nu a avut niciodata vreun accident vascular. Nu cred ca este un comportament datorat varstei deoarece de cand o stiu eu se comporta asa. Doar ca in ultimii 2 ani aceste crize (se trage de cap, se blestema, da cu capul de mobila) s-au inmultit. Am vrut de mai mult timp sa o duc la un medic dar a refuzat. A acceptat sa o duc la un medic homeopat, a luat ceva tratament naturist si o perioada a fost mai calma si ne-am putut intelege apoi iat a revenit la comportamentul initial. Are zile cand pot vorbi cu ea si este linistita. In schimb are zile in care orice zic o irita si se simte persecutata. D-na medic homeopat a spus ca ne manipuleaza emotional. Situatia tensionata conflictuala este creata de mama. Am incercat impreuna cu sotul pe cat posibil sa evitam discutiile in contradictoriu cu ea si sa o ignoram. Dar vine si ne provoaca. Tot timpul se plange de ceva. O sa incerc sa o duc la un neurolg. Va multumesc mult!

O sa incerc sa o conving ca are nevoie de ajutor si sa o duc la un psihiatru.
Va multumesc foarte mult pentru ajutor!

Buna ziua d-na Croitoru,

aveti foarte mare dreptate. Am fost si sunt constienta de efectele nocive pe care le are aceasta convietuire cu mama mea. Am zile in care nu imi vine sa ma duc acasa, sunt zile in care fac atac de panica la gandul ca trebuie sa ma duc acasa si nu stiu ce ma asteapta. Deja am probleme. Vreau sa rezolv aceasta problema sa pot sa imi triesc si eu viata. Sa am liniste cand ma duc acasa. Muncim enorm si eu si sotul sa avem un trai decent, sa ne putem permite anumite lucruri. Ma doare cand vad ca mama mea isi bate joc de tot. Desi nu m-a sprijinit niciodata cu nimic asa cum trebuie sa sprijine o mama copilul ei, ma simt foarte vinovata cand o vad ca plange, acesta este si motivul datorita caruia nu am infruntat-o pana acum. As vrea sa o internez intr-un loc unde sa primeasca sprijinul necesar. Cand a avut criza a spus intradevar ca vrea sa mearga la un camin de batrani. Dupa ce depaseste aceasta criza isi schimba parerea. Mi-e frica ca daca ii spun ca o internez o sa se sinucida si o sa o am toata viata pe constiinta. Nici copilul meu nu o suporta. Are o reactie negativa fata de ea. Este o persoana toxica si pentru copilul meu. Discut tot timpul cu el, ii explic ca este o persoana bolnava dar stiu ca asta nu este o rezolvare a problemei. Trebuie sa imi fac curaj si sa fac concret ceva care sa stopeze aceasta nebunie.
Va multumesc mult pentru mesaj.

Multumesc mult pentru sfaturi. O zi frumoasa va doresc!

Un sfat simplu si direct pe care l-am mai dat este sa mergeti dumneavoastra la o consultatie la un psihiatru si sa cereti un antipsihotic sub forma de picaturi pe care sa i le dati fara sa stie pana i se imbunatateste starea si accepta un consult fata in fata !

Buna seara!
In primul rand, nu uita ca nu e vorba de o persoana oarecare si nu este o ''toxina'', este mama care te a facut si banuiesc ca te a si crescut, desi poate ca nici tie, cum nici tu ei, nu i oferi atentia, iubirea si confortul pe care si l ar dori sau de care ai avut nevoie. Tu fiind succesoarea ei, nu ai de unde stii ce copilarie a avut mama ta, deci, pana a fi bolnava psihic, este un om suferind, cu sau fara suflet, dar om si are nevoi cat si sentimente.
Vei ajunge si tu la varsta ta, vei trece prin viata, si ti vei da seama ca e greu sa te increzi in oameni uneori si ca batranetea nu este floare la ureche.
Ti a spus sa o duci la un azil. Asta ii e dorinta? Daca e asa, de ce nu iei in vedere acest lucru? Acolo poate fi tratata de orice boala si poate discuta cu cei de varsta ei. Casatorita nu mai este si copiii se pare ca nu prea mai au nevoie de prezenta ei. Simte si ea nevoia de a comunica cu cineva, de a avea o ocupatie.
Du o acolo, la cererea ei, bineinteles si dupa ce te reculegi si tu, vezi ce mai este de facut!
A o invinui de moartea unui om in varsta, bolnav, netratat corespunzator si aici ma refer la tatal tau, care a murit dintr-o suferinta proprie, accidental as spune, nu poti sugera ca mama ta ar avea vreo vina. Nu putea stii cand cedeaza parintele tau si, cum nici suferinta ei psihica nu si o poate controla, iti dai seama ca nici pe a tatalui tau nu putea sa o amelioreze. De asemenea, nici tu nu o intelegi pe ea, cum nici a ta mama nu a reusit sa l inteleaga pe tatal tau. Probabil ca, daca nu te ajuti pe tine, nici tu nu vei putea sa ti intelegi copiii sau le vei da exemplu de asa natura incat acestia sa nu te suporte, cum nici tu nu mai tolerezi multe, apoi, fereasca Dumnezeu, iti vei blestema parintii, acestia neavand nicio vina ca nu sunt perfecti. Mergi la un psiholog si invata sa empatizezi cu oamenii, pentru binele tau. Cat despre mama ta, respecta-i dorinta. Este si ea un copil fara parinti acum.
Sincer, nu ti doresc sa ti pierzi mama, ba chiar as vrea sa o pretuiesti, caci e ultimul parinte pe care il mai ai si stii bine ca moartea te desparte definitiv si nu este o solutie. Pretuieste-o cum poti mai bine! A te trata medicamentos nu este cel mai placut mod de a ti arata afectiunea si crede ma ca nu a i dori sa fi pusa de urmasii tai in situatia asta. Cand va veni momentul, mama ta se va consulta cu un medic. Ai grija de ea precum o fiica, nu o asistenta, caci o mama nu are nevoie sa i dea fiica medicamentele.

Unii oamenii se infantilizeaza la batranete nu se inteleptesc si chiar au nevoie de putina disciplina si fermitate ! Spre binele lor !

Cristi tu consideri ca netratarea unei boli este un semn de pretuire ?! Eu zic ca este un semn fie de inconstienta fie de indiferenta !

Buna dimineata,

Cristi199 nu ai inteles nimic din ceea ce am spus. Este mama mea si daca nu m-ar fi intereseat de ea o duceam de mult la un azil. Stii ce inseamna sa iti calci in picioare principii si viata pentru a nu iti supara mama, stii ce inseamna sa fii copil (in special fata) si sa nu poti vorbi nimic cu mama ta, stii ce inseamna sa iti aduci aminte din copilarie doar certuri si circ. Nu stii ce a indurat tatal meu cat a trait cu ea. Nu stiu ce om ar mai fi suportat-o! Tot timpul l-a manipulat si a facut circ daca incerca sa ia si el atitudine. A fost un om sanatos dar datorita ei s-a imbolnavit de inima. De multe ori il supara si il vedeam cum cu lacrimi in ochi iesea afara la aer sa se calmeze sa atenueze conflictele. Il cauta in buzunare si ii lua ultimul leut. Ii dadeam bani la tata pe ascuns! Nu am putut avea niciodata o discutie ca de la mama la fiica. Nu m-a intrebat niciodata in viata ei daca mi-am facut lectiile, daca am nevoie de ceva. Am fost ca o mobila pentru ea. Stii ce inseamna sa stai tot timpul langa un om care se plange incontinuu! Care are tot timpul ceva de comentat. Stii ce inseamna sa iti spuna mama ta tot timpul ce sa faci, cum sa faci, cand sa faci. Am 50 ani omule si ma calca in picioare! Atat pe mine cat si pe sotul meu! Cum poti sa crezi ca mai pot rabda asa ceva. Stii cate nopti nedormite am in care m-am tot gandit cum si ce sa fac! Daca nu imi pasa de ea o duceam la un azil de mult. Dar nu am dus-o. Ne-am facut casa si ne-am mutat de o luna. Are tot ce isi doreste, camera ei, baia ei, dresingul ei. Frigiderul este plin cu de toate, mancare eu fac! Curatenie eu fac! ma trezesc dimineata la ora 6 si ma culc la 12, 1 noaptea. Ea sta toata ziua la telenovele! Nu o pun sa faca nimic. Daca o las sa faca ceva in 5 minute incepe cu vaicareala, ca e obosita. Tot timpul o doare ceva! Toti medicii la care am dus-o a spus ca ne manipuleaza! Prefer sa fac eu toate treburile in casa, ma ajuta sotul meu! Daca este mama mea nu inseamna ca ma las calcata in picioare! Mi-a reposat zilele trecute ca fiul meu o evita. I-am spus ca pentru a avea un copil aproape trebuie sa construiesti o relatie cu el. Am intrebat-o de ce nu s-a jucat niciodata cu el si stiiti ce mi-a raspuns. Am fost obosita! Trageti voi concluziile de aici! Cu asta cred ca am spus tot!
Nu ii dau psihotice fara un consult medical. Ma voi programa eu la un psihiatru, voi discuta cu el si medicul va decide ce trebuie sa fac cu ea.

Multumesc mult Dr. Matusa si d-nei psiholog Croitorul!

Daca nu v-ati inteles niciodata, daca simtiti ca e o persoana toxica pt. dvs. si intreaga familie, ca nici fiul dvs. nu o suporta, atunci nu inteleg, de ce ati luat-o sa stea cu dvs.? Nu pot sa cred ca nu are/nu avea casa ei sau o cota parte din vechea casa, din vanzarea careia ii puteati lua un apartament mai mic sa traiasca singura. Iertati-ma...dar pare cumva ca la o luna dupa ce v-ati mutat in casa noua ati descoperit brusc ca nu o mai suportati si a aparut ideea s-o internati intr-un azil. Am vizitat cateva azile de batrani, acolo sunt dusi batrani cu Altzheimer, mama dvs. nu pare a avea (inca) asa ceva.

D-na Catinca,

eu nu am spus ca vreau neaparat sa o internez intr-un azil. Vreau sa gasesc o cale de tratament sa ameliorez situatia. Da, a avut casa. Am locuit impreuna cu sotul si parintii mei intr-un apartament cu 4 camere. Tata a murit si am ramas cu mama. A avut o cadere cand a murit tata caci depindea cu totul de el. Nici medicamentele de inima nu le lua singura. Tata i le dadea. Am dus-o la Cluj la institutul inimii si am pus-o pe picioare (avea impresia ca o sa moara si ea dupa tata). Am convietuit asa cu ea. Am vandut apartamentul cu acordul ei si cu banii pe care i-am avut adunati am facut casa. Cum sa nu o aduc cu mine ca doar este mama mea. Asa cu bune si rele! De fiecare data cand facea o criza vrea sa plece de acasa sau sa se sinucida. Nu a spus ca vrea sa mearga la azil. Zilele trecute a facut o criza mai puternica si atunci a fost prima data cand a amintit de azil. Nu am descoperit brusc ca nu o mai suport! Brusc mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva! Sa nu o luam razna cu totii! Da, puteam sa ii cumpar o locuinta separata dar nu a vrut. Aceasta ultima criza a fost f puternica. Si copilul s-a speriat! VREAU SA FACA TRATAMENT poate se mai amelioreaza problemele.

Of...in cazul asta, varianta ideala era sa faceti un fel de duplex sau un apartamentel in casa, chiar cu intrare separata din curte, oricum, s-o izolati cumva, deci nici cu dvs. tot timpul, dar nici singura de tot si tinuta sub observatie. Acum...asta e, presupun ca nu se mai poate face nimic in sensul asta.
Vedeti ca sunt si psihiatri care vin acasa si mama nu trebuie sa stie neaparat ca e psihiatru medicul care o consulta.

Si neurologii recomanda antipsihotice cand este nevoie, deci puteti apela la unul mai ales acum ca aveti un motiv obiectiv, insa vorbiti cu el inaint daca mama este suspicioasa in privinta medicamentelor psihiatrice !

Catinca, nu toti psihoticii netratati vor sa fie complet izolati, pt multi din ei nu mai are nici un farmec daca n-au pe cine agresa verbal !

Ei, bobocule, apoi cum le știi dumneata toate, mai rar cineva!

Buna dimineata,

m-i se pare normal sa fie asa. Cum poate sa prescrie neurologul un medicament care tine de psihiatrie? Este bine ca s-a reglementat aceasta situatie. Fiecare medic specialist sa prescrie medicatie vizavi de specialitatea sa. Este normal ca tratamentul sa fie dat de un medic specialist si ulterior medicul de familie sa prescrie medicatia in continuare.
Sunt fosrte multe persoane care iau medicamente dupa ureche, dupa recomandarile nu stiu cui! Este f bine ca persoanele nu mai au acces la anumite medicamente fara recomandarea medicului specialist.

Doamna Mihaela ma refeream strict la varianta in care exista o boala de baza neurologica cu simptome psihice asociate ! Important este sa consultati oricare din ei pt inceput ! Dar cred exista si neuropsihiatri (neurolog cu specializare secundara psihiatrie) asta ar fi varianta cea mai buna alegere !

Multumesc pt aprecieri si precizari tanti Catincu si domnu Matusa ! :)

Buna ziua,

am reusit sa o duc pe mama la psihiatru si mi-a dat diagnosticul de tulburare cognitiva. Nu sunt sigura ca am dus-o la persoana potrivita. Este un medic in varsta si nu prea mi-a dat multe detalii despre diagnostic. I-a facut o trimitere la RMN cerebral nativ si am primit urmatorul rezultat:

Concluzii:
Posibil contact vasculo-nervos, intre AICA dreapta si nervul VIII dreapta (ca posibila cauza de vertij).
Atrofie cerebrala, predominant supratentoriala.
Multiple leziuni focale infracentimetrice in substanta alba fronto-parieto-temporala bilateral, in hipersemnal Flair, de etiologie mai probabil microangiopatic-ischemica.

Medicul psihiatru i-a prescris Nicergolina si Cipralex. Nu prea sunt multumita cu diagnosticul.

Dr. Mătușa Ion-Cătălin, va rog frumos daca puteti sa va dati si dvs cu parerea vizavi de cele de mai sus in special de rezultatul RMN.

Multumesc frumos!

D-le doctor, va multumesc din suflet ca mi-ati raspuns!

O zi minunata sa aveti!

La internare!

fiind bolnava mama ta, ar trebui sa fi ematica fata de ea, nu sa o critici.
faptul ca e obosita tot timpul, poate fi datorat bolii
ai familie, deci ai suport emotional. mama ta pe cine are ca suport emotional ? te are doar pe tine.

ii doresc succes mamei tale in tratarea bolii, iar tie iti doresc tarie de caracter

Buna dimineata Dr. Mătușa Ion-Cătălin. Am nevoie de un sfat. Am fost cu RMN-ul la psihiatru. A dat diagnosticul dementa Alzheimer forma mixta. Exact diagnosticul dat si de dvs. I-a prescris Nicergolina 30mg - 1 dimineata, Rispen 1mg - 1 dimineata, Davia 10mg - 1 seara. Am inceput tratamentul seara. Dupa Davia i-a fost rau, a vomat si i-a declansat o criza biliara. Dupa Rispen nu m-am mai putut intelege cu ea, era ca o leguma, a dormit incontinuu. Dupa ce si-a revenit a acuzat ameteli. I-am oprit toate medicamentele la recomandarea medicului cu care am vorbit la telefon. A spus ca in momentul cand se simte bine incepem din nou cu o doza mai mica, doar sa il anunt cand este ok sa imi dea doza. Dimineata mama a fost bine, nu a mai avut nimic pana i-am spus ca de maine reluam medicamentele cu o doza mica. In secunda 2 au apucat-o ametelile si mi-a spus ca nu ma ia medicamentele ca se simte rau. Am sunat medicul si mi-a spus ca s-a razgandit si sa nu ii mai dau decat nicergolina. Ne-a chemat la control in 12 septembrie. Nu mi se pare in regula ce se intampla. Ce parere aveti despre aceasta situatie? Ar trebui oare sa schimb medicul sau cum sa procedez?