Psihiatria 0 sperante

Mai exista vreo speranta noi astia bolnavi psihologic cronici de a redeveni sănătoși sau ameliorati cu adevărat și integrați în viata normala, sociala cu realizari și satisfacții.Zeci de tratamente, niciunul nu face mare lucru decât sa tina sub control niște simptome foarte grave dar sa te amelioreze semnificativ aproape de normal, sa îți recapeți funcțiile cognitive măcar la 60% iar și sa duci o viata normala ca sa te poti integra în societate adică sa ai un servici, sa faci o facultate( dar sa poți avea cognitia bună sa poți invata pentru ea) și sa îți faci prieteni.
Recuperare completa nu o sa vedem în psihiatrie decât poate pe o anxietate si depresie minora, trecatoare în rear rămânem clienti fideli ai medicamentelor psihotrope.
De asta întreb:Mai există speranța pe lumea aceasta când ești deznădăjduit de asa ceva?

Pai acum depinde, nici in restul bolilor, tratamentul nu e 100%, se mai moare si de pleomonie, oamenii raman cu probleme pe viata dupa o raceala, etc.

Cartile lui Medical Medium Anthony William oferă speranța în bolile mintale, o carte fenomen de a lui se numește Vindecarea creierului și scrie în carte cauzele tuturor bolilor psihice și neurologice cronice dar și cum sa te vindeci de ele.

Eu zic sa renunti la prostii cu carti, cu vindecarea creierului si alte bazaconii, credeam ca esti baiat destept. Pai sunt oameni bogati cu schizo si tulb bipolara, si se trateaza doar, si atat. Daca era cum speri tu, se vindecau aia.

Sigur, la unii tratamentul ofera o viata mai buna sau mai proasta, depinde si de om chiar daca are aceiasi boala.
Daca ai nenorocul sa nu-ti mearga nici un trat ca lumea, aia este.
Ramane sa lupti sa incerci si alte tratamente pe care sigur nu le-ai incercat, de exemplu Latuda sau Cariprazina, ZIprasidona daca ai schizo.

Si sa te adeptezi asa cum am zis si in celalat topic al tau.
Poti zice ca nu mai e speranta atat timp cat nu ai incercat tot ce se putea incerca.
Ai incercat astea trei care le-am enumerat ?

Ultimile doua se gasesc la noi, primu il iei din UE prin firma PharmaExpress din Arad, trimiti reteta si banii, si ei iti aduca ala.
Daca un medic nu vrea sa dea, du-te la altul, si incearca.

Eu nu cunosc oameni bogati cu creierul stins in proportie de 70% de neuroleptic. Cunosc in schimb minim 3 persoane semi-bogate (pe la 130mil salariu) care au refuzat sa ia neuroleptice, si-au revenit complet si a ramas pentru ei un episod trist din viata de care au si uitat demult. Au fost in procentul ala de 80%+ "noncomplianti la tratament" - adica oameni care au refuzat sa isi faca lobotomie chimica. Atat de mare e procentul de oameni care refuza sa ia neuroleptic. Or sti ei ce or sti.

Rata de lucrat in tarile in care se foloseste neuroleptic e de 13%, in tarile unde nu se foloseste e de 75% pe schizo. (International pilot study of schizophrenia). Nu prea ai cum sa lucrezi cu creierul stins, dar minte sa faci si performanta. De revenit din schizo daca iei neuroleptic iar nu se poate, problema se cronicizeaza pe viata. Sunt procente mai proaste pe revenire decat pe lucrat pe neuroleptic.

Pai de unde sa cunosti tu bogati, eu am cunoscut prin 1995 cand mama lucra la o smechera venita din Germania, au si aia unii depresii cronice, unii se drogheaza de plictiseala si din prostie. Ziua se duc la firma, seara trag pe nas.
Si aia iau medicatie ca oricine. Oameni bogati, nu cu 130 mil/luna.
De exemplu Andrew Solomon mare miliardar ia Prozac ptr depresia care nu trece fara tratament, e fiu de patron de companie farmaceuitica. A scos cartea Demonul Amiezii adica depresia.

A facut depresia cand mama lui s-a sinucis cu Secobarbital in fata sotului si a lui avand cancer in faza terminala si nu vroia sa se chinuie.
Asa ca prozacu ala ieftin ii merge.

Nu avea cum sa refuze ca ori statea la pat ori lua, si are o viata normala.

Ai dreptate, poti renunta la antipsihotice daca diagnostiul e gresit si le luau de pomana, in cazul ala e logic ca era mai bine fara. Este corect ca unii medici pun diagnosticul corect. Aia 3 in situatia asta erau.
Dar vedetele alea de pe youtube cu TAB, toti iau tratament dar sunt bine asa, antipsihotic si stab de stare, si unii poate si antidepresiv.
Daca nu e nevoie, e normal sa te simti mai rau cu ele.

Sunt un pic matol, umpic mai foarte. Astazi imi dadura lacrimile la o chestie. Din aia 5-6 oameni reveniti despre care spun eu ca ii cunosc, la unul am avut un merit deosebit. Am mutat 6 oameni in domeniul IT la viata mea, dar la unul am avut un merit mai deosebit.

Un prieten, student la automatica, a avut un episod psihotic cauzat de consumul de MDMA la un moment dat. A picat la psihiatru dinala batran care i-a dat 30mg de olanzapina, doza ilegala. Era zombie, toti prietenii eram socati cum arata. Era pur si simplu leguma. S-a angajat la shaorma, i s-a spus ca asta e maximul pe care il va putea face vreodata.

Bineinteles ca nu am fost de acord cu ideea aceasta, nici eu nici ceilalti prieteni, cunoscand capacitatea lui. A lucrat 2-3 ani la shaorma, apoi l-am convins in doar 2 saptamani sa se mute in IT. Baiatul m-a luat umpic prin surprindere si si-a dat demisia dupa acele 2 sapt de convingere. Am fost panicat grav timp de 3 zile, era responsabilitatea mea sa ii gasesc clienti, ca doar eu il facusem sa isi dea demisia, desi nu aveam la momentul respectiv atat de multi cat sa dau si la altii. Dupa 3 zile, minune, a picat clientul perfect, 2 site-uri de 500e bucata. I-a crescut stima de sine enorm si i s-a dovedit ca poate lucra in IT.

S-a re-inscris apoi la facultatea de automatica si a inceput sa lucreze ca programator la 6 luni dupa interventia mea. Dupa 2 ani, a terminat-o si s-a angajat pe 130mil. De atunci o duce exceptional. Nu a mai avut urma de psihoza de pe vremea primului episod psihotic, unul singur a avut. Am contribuit si eu si alti prieteni la informarea lui despre efectele negative ale neurolepticelor. Il fortau parintii sa ia iar el le arunca pe geam.

De o luna eram umpic suparat pe el. Nu mi-a multumit niciodata direct pentru felul in care i-am schimbat viata iar de o luna atat de departe ajunsesem cu gandul incat sa interpretez ca o arde narcisist cu mine, ca are salariul mai mare si a uitat cine l-a ridicat. Simteam eu ca intr-un fel ma respecta, dar ca nu poate sa o zica, insa nu eram sigur.

Astazi, ii spusa unui prieten urmatoarele: "baiatul asta m-a luat de la shaorma si m-a mutat in IT. Fara asta, probabil eram si acum la shaorma". Imi dadura lacrimile.

Nu exista placere pe lumea asta decat sa ajuti pe cineva cand e jos, in psihoza, in top 3% cel mai de jos din populatie ca stima de sine. Si cu nebunii din parcuri vorbesc mereu, stiind ca nu bani le trebuie, ci un om care sa vorbeasca normal si cu respect cu ei. Am 2 nebuni dinastia de prin parc care m-au filat si au aflat unde stau, nu am nici o frica de ei, sunt constient ca sunt singurul lor prieten si nu se pune problema sa se atinga de mine. O fac din paranoia ca lor le e frica de mine defapt si contracareaza asa.

Pumnul de arginti pe care ii face un psihiatru din exploatarea unui om aflat la greu reprezinta un scuipat pe langa placerea care o ai cand ajuti cu adevarat un om. Kamma o am pe card si in nivelul de fericire. Nu am avut o zi de depresie sau simtit prost in viata mea. Faptele bune ma mentin la intaltime. Le fac ca pe afaceri.

Din coborat oameni si din dat efect noceblo nu s-a ridicat nimeni nici in viata asta nici in urmatoarea. Raul nevazut de nimeni e mereu vazut de tine. La fel si binele.

Pentru acest prieten al meu, cat si pentru ceilalti 5-6 oameni reveniti pe care ii cunosc, episodul psihotic a ramas ceva din trecut. Un moment trist in viata peste care au trecut demult si si-au vazut de viata lor. Nu au picat in vrajeala psihiatrica si nu si-au distrus creierul cu neuroleptice. Au avut contact minim cu sistemul. Cu cat mai mic contactul cu atat mai bine. "Pacientii complianti" in schimb o duc la fel de bine ca in comunism... Nu o sa vezi vre-un pacient compliant revenit pe lumea asta. Cu salariu mare nici atat.

Legat de Andrew Solomon - daca a mers asa de bine prozacul ala de ce il mai ia? Nu i-a mai trecut depresia? A ramas asa deprimat pe viata iar asta e considerat cumva un succes? Daca merge atat de bine de ce in studiul Star D - cel mai mare si mai scump studiu pe antidepresive facut vreodata, "stay well rate" (adica revenit, apoi ramas asa revenit) e de 3% la 1 an? 97% nu isi revnin. In primul rand nici nu este legal sa iei antidepresiv mai mult de 3 luni sau benzodiazepina mai mult de 1 luna. Deaia si scrie pe prospect ca atat se ia maxim.

Tuturor ne mor persoane apropiate. De batranete, boala si moarte nu a scapat nimeni. Sunt oameni care nu varsa o lacrima nici cand le mor parintii, alti oameni ajung sa se sinucida. Depinde de cat de atasati sunt de lucruri trecatoare si cat de mult au contemplat impermanenta.

Droguri consumam cu totii. Cafeaua are 90% consumatori zilnici in USA, 75% in RO. Consumul de droguri nu e o problema, problema mi se pare consumul de droguri cu 0$ valoare stradala. Daca sunt atat de bune antidepresivele, de ce nu se pot vinde deloc pe strada? SSRI-urile sunt un drog fara efect. Unii spun ca te-ar face mai indiferent si astfel rezisti mai bine la suferinta. Ma indoiesc ca fac macar atat. Singurul efect real al SSRI-urilor este castrarea chimica cauzata in 74% din utilizatori. Daca un om are probleme si vrea sa treaca peste ele prin consum de droguri, foarte bine, dar sa consume droguri adevarate, nu asa ceva. Ma bucur ca recent s-au introdus droguri mai ok in psihiatrie - ketamina, ciuperci si mdma. Pacat ca le-au pus preturi ridicole, 25.000$ la ciuperci si mdma, 6700$ la ketamina...

Daca ar functiona asa bine psihiatria pe partea de depresie, psihiatrii ar avea cea mai mica rata de depresie si suicid din toate profesiile. Din pacate sunt locul 1 la rata de suicid din anii 80 de cand se masoara incoace. Au o rata de suicid halucinanta, de 6 ori mai mare decat media populatiei. E ca si cum ai lua sfaturi despre dieta de la tot felul de obeji. "Blind man leading blind man" cum se zice. Sfaturi despre fericire se ia de la oameni fericiti (cei care lucreaza cu copii sunt in top la asta intre profesii) nu de la profesia locul 1 la rata de suicid.

Mai rar intalnim profesii asa ironice. E ca si cum nutritionistii ar fi locul 1 intre profesii la obezitate, cu rata de obezitate de 6 ori mai mare ca media. E ca si cum avocatii ar obtine pentru clientii lor condamnari de 6 ori mai mari decat daca veneau fara avocat. Daca ar fi sa primeasca 150ron/luna de puscarie/client, poate ca atat ar si avea. Ar fi incentivizati sa bage omul la puscarie pe viata, nu incentivizati sa il scape. Exact ca in psihiatrie.

Pai si de ce nu faci tu bine oamenii ?! Ca te-ai imbogati rapid si ai face si bine. Ca doar datul din taste si gura nu prea ajuta.

Eu cred ca pentru voi 3... nu mai exista nici o speranta. Un deschide topicuri pe banda rulanta despre acelasi subiect sperand ca primeste raspunsuri diferite, si ceilalti 2 despica firu in o mie.

Veni si al 4-lea destept

Marcus Aurelius, pai un om cu cap dezbate mai amanunte deci despica firul in doua mii, nu conteaza ca ce zice Placebo10 nu e corect, conteaza ca are ceva de spus, omul e citit, documentat (chiar daca sursele-s lui nu sunt corecte, insa asta e convingerea lui si crede in ele), apreciez faptul ca se documenteaza. Nu conteaza ca nu-s eu deacord cu el, nu scrie 2 cuvinte ca altii care nu au nimic de spus de fapt.

Eu citesc tot ce zice el, nu conteaza ca scrie mult, chiar imi place ca scrie atat. Macar vrea sa stie ceva, sa ajute cu ceva, intentia e de apreciat. Nu trage doar la hahaiala si prosteala (ca de aia am ajuns o tara de kakao).

Placebo vrea sa ne arate noua ca e asa cum zice, da studii etc, pana la urma e normal ce face, vede ca nu pricepem si spera ca vom pricepe, il inteleg. In convingerea lui are dreptate. De aia se duce pe mai multe topicuri si zice.
Si e si normal ca se vine cu argumente contra si tot asa poti scrie mai mult, uneori nu ajung 2 cuvinte sa aduci contraargumente.

Sa vezi la medicina de ex cand exista un caz si se comenteaza adica "discutii", se discuta cel putin 2-3 pagini despre.
De ex cand s-a facut operatia de insulinom la o femeie care avea tumora pancreatica secretoare de insulina in exces.
Studiu de caz, nu erau 2 randuri, ca oamenii aia aveau ce spune.

Alteori cand discuta ei medicii chestii de ale lor, se contrazic, dar discuta si nu 3 secunde. Daca vad ca nu ai ce zice, te zboara din comunitatea lor si te considera cum te considera zicand ca ai facut facultatea si rezisdentiatul pe pile.

Cine nu are ce spune dar unde e de spus si analizat, nu prea are ce cauta pe la discutii serioase. Sa se duca la aria Fun care e pe orice forum, acolo se glumeste, face panarama, etc.
Nu uita ca pe anumite subiecte se scriu carti intregi, si totusi sunt citite.

Multumesc pentru complimente :D

As mentiona ca ce scriu pe aici nu sunt neaparat ideile mele ci reprezinta argumente vechi, folosite de cand lumea si pamantul de tabara psihiatrilor critici. Au existat mereu psihiatrii, avocati, jurnalisti, pacienti, etc. care nu sunt pe statele de plata ale companiilor farmaceutice si nici adepti ai bioreductionismului nu sunt. In ziua de azi, ei sunt grupati in special in jurul proiectului madinamerica.

La fel ca in politica, e bine sa asculti si ce are de zis opozitia, nu doar ce are de zis puterea in oficiosul de partid. Opozitia asta in ziua de azi nu e formata din freudieni, din non-atei sau din oameni pro-psihologie asa cum isi imagineaza unii. Majoritatea covarsitoare e reprezentata de oameni care militeaza pentru medicina bazata pe dovezi + cativa freudieni, non-atei sau pro-psihologie.

In anii 90, a existat un curent mare in medicina numit revolutia medicinei bazate pe dovezi. 20.000 de medici fara legaturi financiare cu companii farmaceutice s-au organizat in institutul Cochrane. Din pacate, aceasta revolutie a esuat. Nu au reusit sa schimbe legislatia privind aprobarea drogurilor. Tot ce au reusit a fost creearea unei librarii pe care nu o citeste nimeni. Apoi, s-au corupt si ei. Astazi, 50% din cei care fac parte din Cochrane au legaturi cu companii farmaceutice iar calitatea reviewurilor a scazut semnificativ. Este un conflict de interese evident. E ca si cum un procuror ar fi pe statele de plata la 20 de grupari infractionale, sub pretextul ca le ofera "consultanta juridica", apoi tot el ii ancheteaza.

Este o batalie greu de castigat de opozitie in conditiile in care din vazare de droguri se castiga bani, din ne-vanzare de droguri nu se castiga. Nu prea e nimeni incentivizat sa faca parte din opozitie. Tabara anti-pharma nu are buget de lobby in politica, nu are buget de marketing in presa, nu are concedii gratuite si contracte de consultanta de oferit psihiatrilor, nu are practic nimic de oferit pe partea financiara. Nu controleaza nici propaganda din scoli iar un psihiatru care nu da droguri ca pe bomboane nu mai face 150ron/luna/pe viata pentru o semnatura data pe o hartie. Nu e nimeni incentivizat pe partea de anti-drog. La fel ca la drogurile ilegale, razboiul impotriva drogurilor legale a fost castigat tot de catre droguri...

Personal tot din categoria asta de medicina bazata pe dovezi fac si eu parte. Nu sunt vre-un puritan anti-drog, din contra, le-am incercat pe toate la viata mea. Problema e ca aceste droguri psihiatrice stau catastrofal in studii si sunt, cel putin momentan, niste droguri mizerabile folosite doar de oameni ai strazii si puscariasi care nu au acces la altceva. Trist e ca si alea ilegale tot prost stau in studii. Pur si simplu nu avem droguri psihotrope bune momentan. Daca am avea, as fi cel mai pro de pe pamant, la fel cum sunt pro medicamente bune, care bat placebo de il rup. Exista si medicamente minune pe lumea asta, si reversaluri medicale criminale, droguri/medicamente care inrautatesc sever situatia.