Relatie dificila cu sotia.
Buna ziua! Sunt casatorit de 4 ani, iar de atunci si pana acum am avut cu sotia numai stari de tensiune, certuri stari de discomfort.Nu pot sa neg ca nu ar fi fost si perioade momente de intelegere, dar asta s-a întâmplat destul de rar. Cand am cunoscut-o acum 4 ani, dupa aproximativ 3 luni am cerut-o in casatorie.Recunosc ca a fost o perioada destul de scurta, ar mai fi trebuit sa astept ceva timp mai mult.Motivul pt.care m-am casatorit cu ea a fost faptul ca mi-a placut fizic de ea si ( presupuse calitati ale ei pe care le asteptam sa apara sau banuiam ca aceasta le are) Motivele ei au fost, faptul ca sunt bun cu ea, ca ii indeplinesc nevoile, grijile.
In fine, am stat o perioada la ai mei parinti apoi, ne-am mutat cu chirie, pe motiv ca ea nu accepta sa ramana cu socrii.O perioada de 1 an de zile am trait doar dintr-un salariu pt.ca ea nu avea serviciu.Din pacate ea s-a dovedit a fi o fire dificila.Mereu nervoasa, se enerveaza din orice, reproseaza orice lucru marunt, mereu nemultumita.Eu am facut multe compromisuri pt ea, inclusiv faptul de a fii vegan cum e ea, doar o perioada pt.ca apoi am revenit la regimul normal.
In treburile casnice nu se implica mai deloc nu mai vb.de gatit sau macar idei de a face ceva prin casa.Mereu se gandeste ce facem wekeend-ul urmator unde mergem unde ne plimbam etc.Fara nici o treaba cu casa sau persoana mea. Asa era de fapt de la inceput dar eu fiind mai amorezat in perioada aia am interpretat totul in alt mod: ca se schimba, ca mi se pare mie, ca nu ramane situatia asa, etc...Din partea ei nici o vb buna, nici o lauda nimic.Daca se plictiseste in casa ( ca alta activitate nu are decat sa doarma si sa stea pe tableta tv, mai spala câteodată la masina de spalat.) da vina pe mine ca eu nu am nici o idee despre ce sa facem.Si i-am propus: Hai sa gatim ceva, hai sa facem curat hai la cumpărături dupa care ea imi spune: Mereu numai asta sti sa spui altceva nimic, nici o distractie nimic.Totul se rezuma doar la un mic univers limitat pe care il am.De plimbat ne-am tot plimbat dar numai ca ea prefera majoritatea timpului plimbarile.
In tot cazul nu ma simt apreciat, iubit, respectat nimic din toate astea. Nu ave nici o discutie fara ca ea sa creeze o polemica. Incerc sa deschid un subiect iar ea vb.peste minema intrerupefave numai (paranteze)apoi imi dau seama ca de fapt nu m-a ascultat deloc.Nu-mi accepta nici un punct de vedere.
Ce nemultumiri are ea la mine? Sa fiu mai ingrijit(nu ca as fi neingrijit dar exagereaza mult) sa obesrv nevoile ei sa fiu mai atent la ele, sa le observ fara sa-mi zica neaparat.Sa accept dorintele ei, sa fac curat in casa si sa fiu atent cand se strica ceva sa repar, sa fiu afectuos cu ea, sa o iau in brate cand se întoarce de la servici in caz ca ma gaseste acasa, sa o intreb cum se simte sa nu mai sforai noaptea, nu ca ea nu ar avea probleme cu somnul si nici cel mai mic zgomot nu o lasă sa doarma si mereu de cand o cunosc spune ca tot timpul se simpte obosita si ca nu a dormit bine.
Ce vreau eu de la ea? Sa ma respecte, sa ma sune si ea in timpul zilei nu numai eu mereu sa ma intrebe doar. "Ce faci?" Minimul atat macar sa vad minimul intetes pt mine...Sa aprecieze ce fac pt ea prin fapte gesturi, in ultimul rsnd vorbe.Sa nu- mi mai vorbeasca pe un ton ofensator, iritant, jignitor, defaimator, umulitor chiat.Aici de multe ori ii mai raspund cu aceeași moneda si tot ea se supara pt.ca m-am manifestat nervos fata de ea, si sta suparata cateva zile pana ii trece.
Sa va dau cateva exemple de conflicte. Observa dimineata ca nu mai e hartie igienica la baie.Si ma trezeste din somn si imi zice: Chiar nu observi ca nu mai e hartie, esti prost? Nu puteai macar sa-mi spui pana sa intru in baie ca nu mai e? Sau.nu vezi ca nu mai e apa de baut? Nu prea-mi scapa de obicei asemenea lucruri dar se intampla uneori.Ea merge pe ideea daca faci doar 9 lucruri din 10 bune, iar pe ultimul nu l-ai facut,... Nu ai facut nimic.Odata am veni t de la serviciu cu gandul sa ma odihnesc, iar ea imi spune hai sa plimbam in parc.Dupa care i-am spus hai mai tarziu sau maine, dupa care mi-a intors spatele si nu a mai vb cu mine.
A reusit sa ma indeparteze treptat, sa ma faca aproape mereu sa ma simt vinovat din te miri ce.Câteodată chiar ma injura si pe mine si familia mea.Cu socrii daca s-a mai intalnit de doua ori dupa nunta.Chiar nu-i suporta ca de ce maica-ta a spus nu stiu ce vorba ca nu a spalat bine farfuria, ca masa e murdara.Vede (desi nu era nimic murdar)sau gaseste numai pretexte?Eu nu-mi amintesc vreodată sa-i fi spus nici da-te mai incolo.O intreb ceva si se arata deranjata la modul ce rost are sa ma intrebi lucrul asta, nu iti dai seama si singur? Ma face sa ma simt ultimul om.Noroc cu prietenii, familia rudele in jurul carara simt ca ma revigorez de energie.
Pt.mine ar fi cam limpede situatia.Daca de la inceput nu am fost pe gustul ei ca barbat atuci ea nu-mi poate oferi nici afectiune, nici respect nici atentie, nu-i pasa cu nimic de mine. Sau poate ca daca eram pe gustul ei la fel s-ar fi intamplat?!!! Trebuie mereu sa fac efort sa mentin starea de pace in casa.
Si tot ea imi zice ca vrea sa divorteze...O de acord numai ca un divort din cate am auzit te cam poate traumatiza psihic fiind la fel de greu de sup
ortat ca si un deces.Nu as vrea sa raman cu sechele..
Ce-mi recomandati sa fac? Mie mi se pare ca ea a mers pe ideea " De acord sa ma marit cu tine atata timp cat imi satisfaci nevoile mele.Macar atat ca de iubit nu pot sa te iubesc. Deci daca tu vrei sa fii cu mine trebuie sa indeplinestii aceste conditii.".Probabil ca asa a inteles ea de la inceput ca am facut un compromis cum ca unul sa primeasca si altul sa ofere. Personal nu asta am vrut sa fac.
Nu m-am angajat ca un prestator de servicii. Ci am mers pe ideea respectului afectiunii reciproce, a fidelitatii, devotamentului a armoniei in familie.
Deci se mai poate schimba cu ceva situatia? Daca continui ar putea sa- mi apara o depresie ceva sau alte probleme...?
In fine, am stat o perioada la ai mei parinti apoi, ne-am mutat cu chirie, pe motiv ca ea nu accepta sa ramana cu socrii.O perioada de 1 an de zile am trait doar dintr-un salariu pt.ca ea nu avea serviciu.Din pacate ea s-a dovedit a fi o fire dificila.Mereu nervoasa, se enerveaza din orice, reproseaza orice lucru marunt, mereu nemultumita.Eu am facut multe compromisuri pt ea, inclusiv faptul de a fii vegan cum e ea, doar o perioada pt.ca apoi am revenit la regimul normal.
In treburile casnice nu se implica mai deloc nu mai vb.de gatit sau macar idei de a face ceva prin casa.Mereu se gandeste ce facem wekeend-ul urmator unde mergem unde ne plimbam etc.Fara nici o treaba cu casa sau persoana mea. Asa era de fapt de la inceput dar eu fiind mai amorezat in perioada aia am interpretat totul in alt mod: ca se schimba, ca mi se pare mie, ca nu ramane situatia asa, etc...Din partea ei nici o vb buna, nici o lauda nimic.Daca se plictiseste in casa ( ca alta activitate nu are decat sa doarma si sa stea pe tableta tv, mai spala câteodată la masina de spalat.) da vina pe mine ca eu nu am nici o idee despre ce sa facem.Si i-am propus: Hai sa gatim ceva, hai sa facem curat hai la cumpărături dupa care ea imi spune: Mereu numai asta sti sa spui altceva nimic, nici o distractie nimic.Totul se rezuma doar la un mic univers limitat pe care il am.De plimbat ne-am tot plimbat dar numai ca ea prefera majoritatea timpului plimbarile.
In tot cazul nu ma simt apreciat, iubit, respectat nimic din toate astea. Nu ave nici o discutie fara ca ea sa creeze o polemica. Incerc sa deschid un subiect iar ea vb.peste minema intrerupefave numai (paranteze)apoi imi dau seama ca de fapt nu m-a ascultat deloc.Nu-mi accepta nici un punct de vedere.
Ce nemultumiri are ea la mine? Sa fiu mai ingrijit(nu ca as fi neingrijit dar exagereaza mult) sa obesrv nevoile ei sa fiu mai atent la ele, sa le observ fara sa-mi zica neaparat.Sa accept dorintele ei, sa fac curat in casa si sa fiu atent cand se strica ceva sa repar, sa fiu afectuos cu ea, sa o iau in brate cand se întoarce de la servici in caz ca ma gaseste acasa, sa o intreb cum se simte sa nu mai sforai noaptea, nu ca ea nu ar avea probleme cu somnul si nici cel mai mic zgomot nu o lasă sa doarma si mereu de cand o cunosc spune ca tot timpul se simpte obosita si ca nu a dormit bine.
Ce vreau eu de la ea? Sa ma respecte, sa ma sune si ea in timpul zilei nu numai eu mereu sa ma intrebe doar. "Ce faci?" Minimul atat macar sa vad minimul intetes pt mine...Sa aprecieze ce fac pt ea prin fapte gesturi, in ultimul rsnd vorbe.Sa nu- mi mai vorbeasca pe un ton ofensator, iritant, jignitor, defaimator, umulitor chiat.Aici de multe ori ii mai raspund cu aceeași moneda si tot ea se supara pt.ca m-am manifestat nervos fata de ea, si sta suparata cateva zile pana ii trece.
Sa va dau cateva exemple de conflicte. Observa dimineata ca nu mai e hartie igienica la baie.Si ma trezeste din somn si imi zice: Chiar nu observi ca nu mai e hartie, esti prost? Nu puteai macar sa-mi spui pana sa intru in baie ca nu mai e? Sau.nu vezi ca nu mai e apa de baut? Nu prea-mi scapa de obicei asemenea lucruri dar se intampla uneori.Ea merge pe ideea daca faci doar 9 lucruri din 10 bune, iar pe ultimul nu l-ai facut,... Nu ai facut nimic.Odata am veni t de la serviciu cu gandul sa ma odihnesc, iar ea imi spune hai sa plimbam in parc.Dupa care i-am spus hai mai tarziu sau maine, dupa care mi-a intors spatele si nu a mai vb cu mine.
A reusit sa ma indeparteze treptat, sa ma faca aproape mereu sa ma simt vinovat din te miri ce.Câteodată chiar ma injura si pe mine si familia mea.Cu socrii daca s-a mai intalnit de doua ori dupa nunta.Chiar nu-i suporta ca de ce maica-ta a spus nu stiu ce vorba ca nu a spalat bine farfuria, ca masa e murdara.Vede (desi nu era nimic murdar)sau gaseste numai pretexte?Eu nu-mi amintesc vreodată sa-i fi spus nici da-te mai incolo.O intreb ceva si se arata deranjata la modul ce rost are sa ma intrebi lucrul asta, nu iti dai seama si singur? Ma face sa ma simt ultimul om.Noroc cu prietenii, familia rudele in jurul carara simt ca ma revigorez de energie.
Pt.mine ar fi cam limpede situatia.Daca de la inceput nu am fost pe gustul ei ca barbat atuci ea nu-mi poate oferi nici afectiune, nici respect nici atentie, nu-i pasa cu nimic de mine. Sau poate ca daca eram pe gustul ei la fel s-ar fi intamplat?!!! Trebuie mereu sa fac efort sa mentin starea de pace in casa.
Si tot ea imi zice ca vrea sa divorteze...O de acord numai ca un divort din cate am auzit te cam poate traumatiza psihic fiind la fel de greu de sup
ortat ca si un deces.Nu as vrea sa raman cu sechele..
Ce-mi recomandati sa fac? Mie mi se pare ca ea a mers pe ideea " De acord sa ma marit cu tine atata timp cat imi satisfaci nevoile mele.Macar atat ca de iubit nu pot sa te iubesc. Deci daca tu vrei sa fii cu mine trebuie sa indeplinestii aceste conditii.".Probabil ca asa a inteles ea de la inceput ca am facut un compromis cum ca unul sa primeasca si altul sa ofere. Personal nu asta am vrut sa fac.
Nu m-am angajat ca un prestator de servicii. Ci am mers pe ideea respectului afectiunii reciproce, a fidelitatii, devotamentului a armoniei in familie.
Deci se mai poate schimba cu ceva situatia? Daca continui ar putea sa- mi apara o depresie ceva sau alte probleme...?
4 comentarii
Buna ziua,
Aveti deja toate raspunsurile, pare mai greu sa luati decizia. Incheind aceasta relatie cred ca va veti simti mai degraba eliberat decat depresiv. Ce pierdeti? Chin, scandaluri, nemultumire si frustrari? Veti fi mai traumatizat continuand sa stati intr-o astfel de situatie.
Mergeti mai departe si recuperati-va barbatia caci se pare ca ea este la partenera... Ea face toate cele descrise dintr-un sngur motiv: i-ati permis!
Si o recomandare. Dupa divort stati o perioada singur, faceti-va de cap si linistiti-va. Nu intrati in nici o relatie vreo sase luni cel putin. Apoi, fiti atent CU CINE intrati in relatie, cu persoana autentica, reala, vie, din fata dumneavoastra. Fiti atent cum ESTE aceasta persoana nu cum ATI VREA sa fie.
Si stiti ca exista un banc:
...si dintre cea gospodina, cea inteligenta, cea bogata, pe care a ales-o?
..pe cea cu sanii cei mai mari...
Aveti deja toate raspunsurile, pare mai greu sa luati decizia. Incheind aceasta relatie cred ca va veti simti mai degraba eliberat decat depresiv. Ce pierdeti? Chin, scandaluri, nemultumire si frustrari? Veti fi mai traumatizat continuand sa stati intr-o astfel de situatie.
Mergeti mai departe si recuperati-va barbatia caci se pare ca ea este la partenera... Ea face toate cele descrise dintr-un sngur motiv: i-ati permis!
Si o recomandare. Dupa divort stati o perioada singur, faceti-va de cap si linistiti-va. Nu intrati in nici o relatie vreo sase luni cel putin. Apoi, fiti atent CU CINE intrati in relatie, cu persoana autentica, reala, vie, din fata dumneavoastra. Fiti atent cum ESTE aceasta persoana nu cum ATI VREA sa fie.
Si stiti ca exista un banc:
...si dintre cea gospodina, cea inteligenta, cea bogata, pe care a ales-o?
..pe cea cu sanii cei mai mari...
Nici-o căsnicie nu rezistă dacă unul oferă prea mult, iar celălalt prea puțin sau deloc. Sunt situații când cei doi nu prea au nimic în comun și-atunci e mai bine să-și vadă fiecare de drumul lui. Dar pot fi și probleme minore ce pot fi exagerate, pot fi orgolii care fac din căsnicie un teren de luptă.
Din experiența mea de cabinet, am întâlnit și situații în care povestea lui nu semăna de loc cu a ei, fiecare exagera și-l scotea pe celălalt țap ispășitor. De obicei când o relație nu merge, nu înseamnă că numai unul e vinovat. Un terapeut de cuplu v-ar putea ajuta să vedeți fiecare unde greșiți. Pentru că de divorțat puteți divorța oricând, dar neconștientizându-și fiecare greșelile, sunteți sigur că nu le veți repeta în relațiile următoare? Lucrând cu cupluri de peste zece ani, am realizat de multe ori că fiecare îl prezenta la început pe celălalt ca un monstru, iar în realitate lucrurile stăteau altfel. Contează modul de gândire și percepție al fiecăruia, tiparul familial pe care și l-a internalizat, modul de comunicare, atitudinea, etc. Am avut în cabinet cupluri care deja erau în divorț și voiau să demonstreze că vina era în totalitate a celuilalt, iar după evaluarea fiecăruia și a relației au realizat unde greșeau fiecare și au făcut lucrurile să meargă.
Faptul că ne scrieți eu cred că nu vedeți în divorț ultima soluție, pentru că cei deciși să divorțeze nu mai au nevoie de sfatul nimănui.Prin argumentele aduse vreți să convingeți că aveți în totalitate dreptate și să vi se confirme practic faptul că nu aveți altă soluție decât divorțul.
Eu recomand totdeauna mai întâi să se meargă la terapie familială, pentru că orice decizie e bine să fie luată în cunoștință de cauză și gândită în mod rațional.
O relație disfuncțională poate fi reparată numai dacă ambii își doresc și lucrează împreună pentru binele relației.
Din experiența mea de cabinet, am întâlnit și situații în care povestea lui nu semăna de loc cu a ei, fiecare exagera și-l scotea pe celălalt țap ispășitor. De obicei când o relație nu merge, nu înseamnă că numai unul e vinovat. Un terapeut de cuplu v-ar putea ajuta să vedeți fiecare unde greșiți. Pentru că de divorțat puteți divorța oricând, dar neconștientizându-și fiecare greșelile, sunteți sigur că nu le veți repeta în relațiile următoare? Lucrând cu cupluri de peste zece ani, am realizat de multe ori că fiecare îl prezenta la început pe celălalt ca un monstru, iar în realitate lucrurile stăteau altfel. Contează modul de gândire și percepție al fiecăruia, tiparul familial pe care și l-a internalizat, modul de comunicare, atitudinea, etc. Am avut în cabinet cupluri care deja erau în divorț și voiau să demonstreze că vina era în totalitate a celuilalt, iar după evaluarea fiecăruia și a relației au realizat unde greșeau fiecare și au făcut lucrurile să meargă.
Faptul că ne scrieți eu cred că nu vedeți în divorț ultima soluție, pentru că cei deciși să divorțeze nu mai au nevoie de sfatul nimănui.Prin argumentele aduse vreți să convingeți că aveți în totalitate dreptate și să vi se confirme practic faptul că nu aveți altă soluție decât divorțul.
Eu recomand totdeauna mai întâi să se meargă la terapie familială, pentru că orice decizie e bine să fie luată în cunoștință de cauză și gândită în mod rațional.
O relație disfuncțională poate fi reparată numai dacă ambii își doresc și lucrează împreună pentru binele relației.
Daca iti doresti sa mai dai o sansa relatie voastre Nicu, e important sa agreati impreuna niste limite clare in privinta interactiunii in cuplu. Din cate spui, lasi multe de la tine si totusi ea nu e multumita.
In cuplurile putin functionale se intampla adesea ca partenerii sa ‘lase de la ei’ acolo nu e cazul si sa ‘nu lase de la ei’ acolo unde ar fi poate util sa o faca.
Daca va decideti sa apelati la terapia de cuplu poate aflati daca e sau nu e asa in cazul vostru.
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu – Psihosexolog
In cuplurile putin functionale se intampla adesea ca partenerii sa ‘lase de la ei’ acolo nu e cazul si sa ‘nu lase de la ei’ acolo unde ar fi poate util sa o faca.
Daca va decideti sa apelati la terapia de cuplu poate aflati daca e sau nu e asa in cazul vostru.
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu – Psihosexolog
Intr-adevar, se pare ca raspunsurile le aveti, dar va temeti de eventualele consecinte pe care un divort le are in plan emotional. In privinta acestui aspect si a unei eventuale depresii, cred ca deja armonia si echilibrul sunt istorie in relatia dvs, in caz ca au existat vreodata. Percepeti acut compromisurile pe care le faceti, renuntarile la familie, la placerile si nevoile personale, la criteriile si valorile de pana acum, iar asta nu poate sa insemne, nicidecum, ca puteti construi ceva sanatos, functional. Asadar, cum spunea un coleg mai sus, e posibil sa simtiti ca va veti elibera si, mai mult, ca ati actionat in favoarea dvs. Paradoxal, asta v-ar putea imbunatati respectul de sine.
Cu bine !
Cu bine !
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 1Dupa 2 ani de casnicie suntem in pragul divortului
- 1Psihologia copilului in caz de divort
- 8Sotul meu vrea sa divortam
- 2nu stiu ce sa fac... casnicia mea aluneca incet spre un divort
- 5Destramare familie
- 19Sa divortez?
- 7Dereglare psihica a sotiei.
- 9Relatie cu o femeie proaspat divortata
- 2Vreau sa divortez. Cum sa procedez?
- 2Vreau sa divortez
- 6Soția vrea sa divorțăm
Mai multe informații despre: divortul
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: