Relatie toxica sau nu? Nu mai inteleg nimic.

Buna! Numele meu este Daria am varsta de 18 ani iar iubitul meu are 22 de ani. Noi ne am mutat impreuna din primele 3 luni de relatie de cand aveam doar 17 ani. amandoi am avut aceasta initiativa plus ca mama suferea de tulburare afectiv bipolara si incepeam sa simt ca innebunesc langa ea asa ca am zis sa ma mut cu el ca e mai bine sa ii dau creierului o mica pauza. Insa totul a luat o intorsatura neplacuta. El mi a promis ca daca ma voi muta cu el vom fi ca o familie se va duce la munca ma va ajuts la curatenie si asa mai departe si eu va dati seama ca am pus botul ca eram mica. Cum m-am mutat cu el am inceput sa ii vad adevarata fata. Nu s-a angajat, nu ma ajuta la nimic ba mai mult se comporta de parca nu ma mai suporta iesea toata ziua afara cu prietenii de dimineata pana seara iar eu daca voiam sa ma culc pentru ca era tarziu tot eu eram aia nesimtita ca nu stau cu el. In fine pana la urma m-am mutat inapoi la mine acasa cam dupa vreo 3 luni de suportat pt ca nu mai puteam sa stau asa cu el si nici nu voia sa discute cu mine. El si a dat seama ca a gresit ne-am impacat ne am mutat inapoi impreuna si chiar pare ca ii pare rau pt ce a facut sta cu mine iese afara cu mine ba mai mult daca vrea sa iasa cu vreun prieten ma roaga frumos sa nu ma supar pe el. Acum au intervenit alte probleme. Avem un an junatate de relatie si el cam de la 6 luni de relatie a inceput sa cam dea in mine. De obicei totul porneste de la o discutie in contradictoriu in care el se enerveaza si isi iese din fire si imi da o palma sau ma trage de par sau ma trage de maini si eu pt ca ma simt umilita ca imi face asta dau si eu in el sau il zgarii l-am zgariat pana la sange dar si el m-a invenit odata mi a dat o palma asa tare ca am lesinat si mai mereu ma aduce la niste crize de nervi de lesin ca nu mai suport ca nu ma asculta deloc si nu face nimic. Absolut nimic nu face!!!!! El sufera de sindromul tourette si este vizibil ca are tulburari de personalitate si de comportament si de ex ma rog de el de atata timp sa mergem la psihiatrie el tot zice ca da ca mergem si o zice doar asa dupa mai si se face ca a uitat. El zice ca e bolnav cu nervii si de aceea uneori cedeaza nervos si imi mai arunca cate o palma dar eu nu prea il cred eu zic ca mai mult se scuza ca se simte prost ca eu am vazut cum vb cu mama lui si ea tipa la el si da in el si el nu face nimic se uita la ea dar daca incep doar sa tip la el mai sa imi arunce o mare bataie incepe sa ma ameninte ca daca mai tip la el da in mine el mereu tipa la mine si ma injura si ma critica si daca ii raspund cu aceeasi moneda asa ajungem sa ne batem. Plus ca discutiile noastre pornesc si din cauza faptului ca nu munceste eu am inteles ca are un sindrom dar are maini si picioare nu inteleg dc nu se duce la munca zici ca-i handicapat doamne iarta-ma. Eu ma intretin din pensia tatalui meu de urmas ca el a murit e 30 de milioane dar nu ne ajung nici macar sa mancam dar el pare sa inteleaga dar nu vrea sa accepte realitatea. Mereu l am sfatuit sa mergem la psiholog ca sa se poata tine de munca ca el se tot plange ca din cauza ca e bolnav nu poate sa munceasca dar nu vrea sa mearga nicaieri. A muncit cred ca maxim doua saptamani pana nu a mai rezistat ca el nu poate sa doarma odata nu a dormit deloc si uite asa si-a pierdut si locul asta de munca si asa si le-a pierdut pe toate. Ideea e ca eu ma simt foarte vinovata pt tot. Inclusiv ca da in mine si ca il zgarii... Ma gandesc ca poate daca as fi mai buna cu el nu ar mai da in mine sau poate exagerez eu prea mult dar nu cred ca exagerwz cu nimic cand fac crize de nervi ca e normal sa nu mai suporti pe cineva care efectiv sta degeaba. La munca nu merge la psiholog nu merge si nici macar la curatenie nu ma ajuta. Noi stam in ap de 3 camere si mi e greu sa fac curat singura si mai mereu e dezordine ca nici el nu e macar ordonat si dupa tot el imi spune ca sunt o putoare sau o jegoasa ca uite in ce jeg stau si asa mai departe. Nu mi se pare corect sa ma critice in halul asta macar de ar fi facut ceva dar pe langa ca sta toata ziua in fata calculatorului mai si comenteaza. Daca ma enervez si ii zic ca e un lenes ca nu munceste zici ca l injur de mama incepe sa mi zica ca si eu sunt o putoare ordinara ca vai draga nu fac curat. Eu am incercat sa vb cu el de o gramada de ori dar el zici ca are 12 ani nu 22 orice ii zic e bine putin timp dupa zici ca a trecut prin el. Parca vb cu peretele. Simt ca el ma trage in jos si nu numai pe mine ne trage pe amandoi in jos dar nu pot sa inteleg de ce e asa delasator zici ca nu vrea nimic de la viata asta il vezi cum zace pe canapea toata ziua de zici ca isi asteapta moartea. Ce ma sfatuiti sa fac? Mentionez ca nu m a inselat niciodata din pct asta de vedere e f loial. Singura problema e ca e f schimbator si manios si irascibil eu inteleg ca este de la boala dar ma repet de ce nu vrea sa ma asculte pe mine sa aiba si el o viata sa fie om? Din cauza bolii nu a putut sa isi termine scoala are doar opt clase si ma rog de el de zici ca i icoana sa inceapa si el clasa a 9a hai ca asta e deja culmea nu vrea sa inceapa scoala si practic va urma cursuri la fara frecventa adica nu se duce deloc si i-o mai si platesc eu. Ce poate vrea mai mult? Cum il mai pot motiva? Ce sa ii mai zic? Care ar putea fi problema cu el? Sunt disperata dupa sfaturi

Nu e un om cu care sa faceti o familie si sa se poarte ca si un tata responsabil. Reorientati-va!
Da. Este o relatie toxica din care trebuie sa iesiti!