Schizofrenie atipica?

Bine v-am gasit! Am sa va expun problemele cu care ma confrunt:
-de un an m-am izolat complet de tot ce inseamna prieteni(aveam doar 2-3 oricum);
-prezint anxietate generalizata, nu ma pot prezenta la intalniri unde sunt multe persoane, la cumparaturi ma duc fara probleme, dar nu imi place sa vorbesc doar cand e necesar, cu alte cuvinte nu imi place sa vorbesc in public;
-prezint afect plat, si asta de mult timp, inca din perioada adolescentei, am sa va dau un exemplu(cand mama mea a murit nu imi venea sa plang deloc si mi se parea ciudat rau, parca nu imi pasa);
-de mic copil am fost tipul "cuminte", poate prea cuminte consider eu;
-in decursul unei zile pot pendula foarte repede intre stari depresie-normalitate-stare maniacala;
-halucinatiile am dar sunt mai mult fragmente, preponderent pe latura vizuala, mi se pare ca vad lucruri ciudate cu coada ochiului si cateodata mi se pare ca obiectele la care ma uit se misca incet sau se distorsioneaza usor;
-manifest si grandomanie, nu suport sa fiu contrariat, ma enervez foarte rau instant de sunt in stare sa sar si la bataie, chiar daca acele lucruri sunt puerile;
-si pe strada daca cineva face o gluma proasta despre mine tare ma tem unde se poate ajunge, pentru ca sunt foarte impulsiv(intelegeti unde bat, mai ales daca am la mine si un 'obiect magic alb care se deschide');
-de aceea caut sa evit mediile sociale cat mai mult, pentru ca interpretez orice gest ca este intors impotriva mea, un fel de sindrom paranoic;
-eu de fel sunt foarte analitic si atent la detalii, pot sa citesc persoanele foarte usor si nu pot fi pacalit foarte usor, pentru ca eu in mintea mea poate imi fac sute de scenarii, deci sunt pregatit pentru orice;
-noaptea am impresia ca este cineva in camera mea pe fotoliu si ma urmareste;
-cred ca sufar si de OCD - verific un lucru de multe ori(daca am oprit apa la chiuveta, aragazul etc...);
-prietena nu am avut, am aproape 30 ani;
-in general sunt in control pe persoana mea(doar in cazurile de mai sus sunt periculos), nu iau nici un fel de medicament;
-am avut internare acum 3 ani pe fondul unei tentative de suicid, diagnosticul atunci fiind de episod depresiv sever cu elemente psihotice, insa eu nu am spus tot poate doar 20-30% si de asta mi s-a pus acest diagnostic;
Am facut un test pe site-ul psihiatrice.ro si a reiesit 'tulburare schizo-afectiva sindrom maniacal'(am raspuns onest la toate intrebarile de acolo)
Eu as merge pe o faza prodromala a unei schizofrenii. Am citit foarte mult si la concluzia asta am ajuns.
Am citit si Scala Gafs si m-as situa la handicap accentuat(ma pot ingriji dar in nici un caz nu pot munci).
Cam astea sunt problemele cu care ma confrunt, nu ma duc la psiholog pentru ca daca spun tot cred ca ma ia de acolo cu politia si ma duc direct in spital si nu vreau asta, chiar daca eu sunt lucid.
Orice sfat este binevenit!

Care sunt persoanele de care se tem psihologii si psihiatrii?

Va raspund tot eu: Persoanele care ii pot citi ca pe o carte deschisa, in speta persoanele cu tendinte antisociale, foarte inteligenti si predictivi in tot ceea ce fac, adevarati maestri ai artei detaliului si analiticului.

De ce se tem?

Simplu: Pentru ca nu pot fi pacaliti de nimeni si nimic, nu-i pot convinge sa accepte dopajul legal impus de ei(antidepresive, antipsihotice etc..), droguri care oricum distrug organismul intr-o maniera ireversibila pe termen lung(obezitate, afectiuni renale, hepatice, afectiuni cardiace, atacuri de panica, insomnie, dependenta, si lista mai poate continua).
Aceste droguri legale sunt menite sa trateze efectul dar nu si cauza. In schizofrenie este imposibil sa tratezi cauza, poate doar in cazuri rarisime dispare dar niciodata complet. Pentru ca schizofrenia are o puternica componenta genetica care este prezenta inca de la nastere, asteptand in stare latenta momentul oportun pentru declansare.

Cum mi-am dat seama singur ca am schizofrenie?
Pentru ca schizofrenia nu are un singur simptom, ci reprezinta un cumul complex de simptome. Reprezinta cancerul bolilor psihice, dupa unii, sau boala cu o mie de fete.
Cand am inceput procedura de cautare a bolii psihice de care as putea suferi am pornit de la tulburare bipolara, insa in scurt timp mi-am dat seama ca nu asta este afectiunea de care sufar, pentru ca tulburarea bipolara nu are perioade de ciclicitate a starilor atat de mare in decursul unei zile, poate doar in cazuri rare. Si, in plus, nu ai afectul plat(eu il am in proportie de 95% plat:)) sau ganduri bizare despre lume. Dupa tulburare bipolara am crezut ca as avea borderline, insa mi-am dat seama ca nu are sens nici ce se zice despre borderline in cazul meu.In tulburarea borderline trasatura principala este o teama excesiva legata de abandonul real sau imaginar, deci persoana borderline are o teama de abandon si devine oarecum dependenta de alte persoane pana la un anumit punct cand vrea sa puna capat relatiei ca apoi sa vrea sa revina iar. Evident nu este cazul la mine pentru ca eu ma simt foarte bine singur, nu suport intruziuni sociale(ma enerveaza la culme).

Eu sunt sigur in proportie de 99, 99% ca as avea cel putin o tulburare din spectrul schizofren si cel mult o schizofrenie. Ma situez in momentul de fata sa zicem pe la 60-70% dintr-o schizofrenie.

Am zis sa va mai povestesc cate ceva daca tot nu raspunde nimeni la subiectul meu!
Eu va astept in continuare!

Si nu ai fost niciodata la un psihiatru sa iti puna un diagnostic real si sa faci tratament?
Te descurci cu starile astea?
Cum te-ai simtit mai bine? Cu tratament atunci de la spital sau fara tratament?

Clara, la psihiatru am fost doar atunci cand am fost internat dupa acel episod suicidar. Asta s-a intamplat acum 3 ani. De atunci nu lucrez pentru ca mi-e imposibil, nu suport critica, relatiile sociale apropiate, stresul etc...Dupa cum am zis mai sus pot avea izbucniri de nervi din nimicuri, deci pot fi foarte periculos.

Referitor la a doua intrebare raspunsul este ca momentan ma descurc destul de bine in mediul de acasa, dar nu si in societate unde sunt multe persoane. Cand am zile mai bune ma pot duce sa fac cumparaturi fara probleme, chiar daca e lume, dar nu vreau sa fiu intrebat nimic sau bagat in seama decat strictul necesar(cand achit la casa). Conduc si masina fara probleme, noaptea e mai problematic ca mi se pare ca imi apar umbre in fata farurilor, dar de obicei evit sa conduc noaptea. Ziua pot sa zic ca pot conduce cam 95% din cum conduce o persoana normala, iti vine sa crezi sau nu ma ajuta atentia mea excesiva la detalii(ma asigur de 2-3 ori cand trec o intersectie, sunt cu ochii in oglinzi, atent la semne etc..). Am permis de 4 ani jumate si nu am nici un accident la activ.

Sincer, fara tratament pentru ca tratamentul imi inducea o stare letargica, ma durea fierea si faptul asta ma enerva la culme, aveam si tahicardie+ ca am luat si 3-4 kilograme in 2 luni si eu nu suport sa ma ingras. Adica dupa ce ca sunt bolnav psihic acum sa ma imbolnavesc si fizic... Mentionez ca nu fumez si alcool beau foarte rar. Tin mult la fizicul meu.

Ai dreptate, tratamentul deranjeaza vocile pe care le auzi sau imaginile virtuale si ar fi pacat ! :)

Ai putea sa mergi la un psihiatru particular sa te evalueze si sa afli macar diagnosticul. Nu ai fi inregistrat nicaieri cu boala.

Ai perfecta dreptate Clara! De ceva timp vreau sa ma duc, dar problema este ca trebuie sa maschez(ascund anumite lucruri) pentru ca altfel ma poate considera extrem de periculos, intelegi unde bat.

Trebuie candva sa fac acest pas ca sa am macar o indemnizatie de handicap, ca de muncit nu pot munci.

Revin cu un diagnostic de la un psihiatru: Tulburare schizo-afectiva tip mixt.

Tratament: Abilify 10mg +Convulex 500mg.

O sa-l incerc sa vad daca da rezultate favorabile!

Sanatate tuturor!

Sanatate multa!