Cum as putea sa o ajut ?

Situația pe care o descrii este, din păcate, una serioasă și complexă, care are impact atât emoțional, cât și practic asupra vieții tale. Din detaliile oferite, comportamentul soției tale sugerează tulburări de reglare emoțională severe, care pot fi corelate cu o problemă psihiatrică activă — mai ales în contextul în care simptomele s-au agravat după oprirea tratamentului psihiatric.

Voi structura răspunsul în pași clari, pentru a putea acționa rațional și în siguranță:

1. Evaluarea comportamentului actual

Comportamentele descrise – izbucniri, impulsivitate, agresivitate verbală și fizică, manipulare emoțională (amenințări, vinovățire, dramatizare), nevoia constantă de atenție și control, alternanța între perioade de calm și furie intensă – pot fi întâlnite în:
- Tulburarea de personalitate borderline,
- Tulburarea afectivă bipolară (episod mixt sau maniacal),
- sau o tulburare de control al impulsurilor / tulburare de personalitate histrionică ori narcisică.

Este imposibil de pus un diagnostic fără o evaluare directă, însă schimbarea bruscă a comportamentului după oprirea medicației sugerează o decompensare psihiatrică. În astfel de cazuri, revenirea sub supraveghere medicală este esențială.

2. Siguranța ta (și a familiei)

Comportamentele violente (inclusiv aruncarea obiectelor, amenințările, agresivitatea fizică) nu trebuie tolerate sau ignorate. Într-un moment de pierdere a controlului, pot apărea vătămări grave.

Recomandări imediate:
- Dacă apare violență fizică, nu încerca să o calmezi activ – retrage-te într-un loc sigur și evită confruntarea.
- Dacă amenințările devin periculoase sau implică auto-vătămare ori violență asupra altora, sună imediat la 112.
- Evită să rămâi blocat în ciclul de „calmare – izbucnire – vinovățire” care devine un model toxic de relație.

3. Intervenția medicală

Este foarte important ca soția ta să revină la medicul psihiatru.
Poți aborda discuția fără acuze, cu empatie, de exemplu:

> „Am observat că de când ai întrerupt tratamentul, par să fie mai multe momente în care te simți stresată sau te enervezi repede. Cred că ar fi bine să vorbești din nou cu medicul, ca să te simți mai bine.”

Dacă refuză, poți solicita sfat medical pentru tine, explicând situația unui psihiatru sau psiholog clinician – aceștia îți pot oferi strategii concrete pentru gestionarea situației și pentru a stimula o revenire la tratament.

4. Limite și protecție emoțională

Trebuie să stabilești limite clare:
- Nu răspunde la amenințări („divorț”, „e vina ta”) cu justificări.
- Nu ceda la șantaj emoțional sau financiar.
- Poți spune calm:
> „Îmi pare rău că te simți așa, dar nu voi discuta cât timp ridici tonul.”
> sau
> „Nu pot lua o decizie importantă sub presiune. Vom vorbi mai târziu.”

Menținerea calmului și consecvenței este dificilă, dar vitală pentru a nu perpetua ciclul abuziv.

5. Sprijin profesional pentru tine

Chiar dacă ea refuză ajutorul, tu poți merge la un psiholog clinician.
Scopul nu este să „rezolvi” problema în locul ei, ci:
- să înveți cum să răspunzi adecvat la izbucnirile ei,
- să-ți protejezi sănătatea mentală,
- și să decizi, în timp, ce limite ești dispus să accepți.

-

6. Aspecte legale și familiale

Dacă violența fizică persistă, este important să:
- documentezi incidentele (mesaje, poze, înregistrări, dacă este legal în România în contextul respectiv),
- discuți cu un avocat despre opțiuni legale de protecție,
- și, dacă este cazul, să soliciți un ordin de protecție temporar.

7. Concluzie

Ceea ce descrii nu este un conflict conjugal obișnuit, ci un episod de decompensare psihiatrică cu potențial de abuz emoțional și fizic.
Soluția reală nu este „să o liniștești” sau „să o convingi”, ci să fie reevaluată de medicul psihiatru și să reia tratamentul potrivit.
În paralel, tu ai nevoie de sprijin emoțional și psihologic pentru a nu te epuiza într-un mediu tensionat.