sunt geloasa

sunt casatorita de 4 ani, avem o fetita de 3 ani. eu am 28 de ani si sotul meu 30, sunt foarte geloasa, l-am prins de cateva ori ca ma mintit si nu pot sa mai am incredere in el, sotul meu munceste pana seara si cand vine acasa nu are chef de vorba, se rasteste la mine din orice, nu merge niciunde cu mine si fetita noastra.in wekend stau acasa, in schim el se duce la pescuit spune ca dupa o saptamana de lucru are nevoie sa se recreeze. nu stiu ce sa mai cred, dar am ajuns cu nervi la pamant.va rog dati-mi un sfat.multumesc

Nicoleta..nu stiu ce sa zic, dar daca a disparut increderea dintre voi.greu o mai recapeti.Iar faptul ca el te-a mintit si mai ales ca se poarta asa cu tn si fetita voastra...e un mare semn de intrebare.Ai discutat cu el problema asta?

Da am discutat cu el, si el zice ca este prea obosit, ca sta toata ziua pe drum si nu mai are chef de plimbari. Eu cred ca sunt prea cicalitoare, poate are dreptate cand spune ca este obosit si eu nu il inteleg. Poate gresesc si nu il inteleg, nu stiu cum sa procedez.zice ca sunt plina de frustari, stau si ma gandesc poate are dreptate, da r oare de ce am devenit asa ?

incearca sa ii dovedesti contrariul!!ia fa si tu ce face el si vezi daca ii convine!cand el merge la pescuit, du-te si tu pe undeva!!daca stai si suferi in fata lui vei pierde teren!!!un pic de indiferenta din partea ta s-ar putea sa il puna pe ganduri si sa-si indrepte comportamentul fata de voi!!mult succes

multumesc pentru sfat, dar ce fac cu fetita/ el stie ca nu ma pot duce niciunde pentru ca stau cu cea mica.asa ca trebuie sa stau in casa.

Nicoleta...eu inteleg ca e prea obosit de tine, dar nu are niciun drept sa fie obosit pt copil!Si eu si altii lucram si santem obositi dar copilul e sfant!De multe ori vin impreuna la 19 si ma ia de la munca si mergem impreuna cu copilul la plimbare(desi sant si eu obosita).Poate(intr-adevar)ai si tu vina ta, dar atitudinea fata de copil nu mi se pare corecta.Esti absolut sigura ca nu are alta relatie..?Si corect mi s-ar parea sa av acorde si voua o parte din timpul lui.E obosit o zi, doua, trei, dar...el e obosit de voi tot timpul???Nu mi se pare normal...

stii vb aia:daca vrei cu adevarat poti!!mergi cu fetita!!sau lasa fetita cu mama ta!!sau joaca teatru cand vine el acasa, de genul sa pari foarte fericita, asculta melodii de dragoste, machiaza-te, aranjeaza-te, trimite-ti mesaje singura daca nu ai o prietena cu care sa vb prin mesaje exagerat de mult mai ales cand vine el acasa, adica sa faci special sa vada el ca trimiti mesaje si apoi sterge-le, si fii "fericita" ca le-ai citit etc!!eu asa am procedat si mi-a iesit ;)) mi-am impus si sa fiu indiferenta cu el si acum deja nu mai imi pasa de nimic, doar de copilul meu pt ca m-am obisnuit cu indiferenta pe care i-am oferit-o si s-a intors roata ;)) si jur ca nu am facut nimic gresit niciodata!!nici prin gand nu mi-a trecut!!dar in el a intrat teama ca ar putea sa ma piarda si s-a schimbat in bine!!sunt multe modalitati, dar acum depinde si de sotul tau, de caracterul lui ca poate in cazul tau nu da rezultate...exista si posibilitatea unei consilieri fam.dar trebuie sa vreti amandoi!!succes!!

Multumesc fetelor, cred ca aviti dreptate, dar imi este foarte greu sa fiu indiferenta, am sa incerc sa vedem cum merge. Dar ce fac cand vine acasa imi cere de mancare si pe urma imi zice sa il las in pace ca il stresez.

nu ii mai face de mancare si cu asta basta!!sau fa mancare dar sa isi puna singur!!trateaza-l si tu pe el la fel cum te trateaza el pe tine!!pai da ce inseamna asta?daca tot il stresezi sa isi faca singur mancare ca doar nu esti angajata lui!!

buna, multumesc pt sfaturi, da rezultate, dar cateodata nu ma pot controla si izbucnesc si o luam de la inceput.cred ca este si vina mea, daca eu nu ia-si striga atatea el nu ar zice nimic.

nicoleta cu putina tactica ai sa reusesti!!cu timpul te vei obisnui si iti va fi foarte usor!!daca da rezultate atunci esti pe drumul cel bun ;)) pai stii care este lovitura decisiva?cea in care tu nu ii mai strigi nimic si te faci ca nu iti pasa ce face si unde se duce!!nu trebuie sa ii arati ca esti geloasa sau ca te deranjeaza ceva si o sa vezi cum se schimba daca iti duci planul pana la capat!!fii indiferenta cu el!!mult succes!!

multumesc jaqulinne pentru sfat, intradevar da semne ca il interesez si acum ma suna el pe mine si ma intreaba unde sut.

pai esti pe drumul cel bun inseamna!!ce sa iti zic..continua cu asta, mentine-te pe pozitie si nu ceda nicicum pt ca in momentul in care va sti sigur ca esti sub "papucul" lui o sa inceapa iar u figurile!!unii barbati trebuiesc un pic dresati ca altfel isi iau nasul la purtare ;)) succes in continuare si sa mai ma tii si pe mine la curent!!

buna, nu stiu daca subiectul mai este la acutalitate. si eu am o problema de gelozie si nu stiu cum sa o rezolv... sunt casatorita de 1 an dar ne cunoastem de 4, acum snt insarcinata, intre mine si sotul meu avem o mica diferenta de varsta, si asta face ca el sa aiba destul de multe relatii anterioare cu care a tinut mereu conxiunea, la inceput nu m-au deranjat tare, si am vrut sa ii dau "spatiu" dar la scurt timp mi-am dat seama ca nu e benefic relatiei, ba chiar incepuse intr-un fel sa ma compare cu "ex-urile" lui, incepusem sa ma simt un pic "fara valoare" in comparatie cu celelalte, tin sa mentionez ca legaturile le avea telefonic si nu se ascundea de mine, ne-am certat in repetate randuri din aceasta cauza si mereu iesea la suprafata "demonstrandu-mi" ca sunt exagerat de geloasa si incepusem sa ma simt chiar nebuna, incepusem sa ma dezapreciez si sa am mai putina incredere in mine, oricum la un moment dat, la un an de la relatia noastra am inceput eu sa vorbesc cu ele si cu toatala "prietenie" cum spunea el, am ajuns sa ne despartim pentru 6 luni, am plecat dincasa unde locuiam impreuna si am plecat departe de el, intr-o vacanta fara intoarcere in strainatate la parintii mei, nu am vorbit o perioada si de cate ori incerca sa ma abordeze, mereu l-am evitat si i-am spus sa nu ma caute, dar oricum il iubeam si inca mult, ma cauta in fiecare zi, timp de 6 luni, la un moment dat m-am trezit cu el unde eram eu, era tot slab, distrus, plans, cerandu-si iertare si ne-am impacat, a mers bine o perioada a schimbat numerele de telefon, mi-a promis ca nu se mai intampla. ne-am casatorit, si de cate ori deschidea subiectul de fostele poate din obisnuinta l-am intrerupt mereu, crezand ca asa il ajut, numai ca la un moment dat mi-a venit cu telefonul (numar nou) si cu mesaj de prietenie de la o fosta de-a lui, i-a raspuns de fata cu mine si i-a spus ca este fericit si casatorit, si oricum iar a inceput calvarul de mesaje "de prietenie" in care eu nu cred chiar in trecut vrand sa ii stau aproape, vazand ca pentru el era important am aceptat sa iesim la cina in oras cu o fosta si dupa ce am ajuns acasa i-a trimis mesaj fosta ca ar fii vrut sa se vada singuri, si mi-e frica acum ca o luam iar de la capat, azi un msg, maine un id de mess, dupa un telefon... si nu mai iesim... o fii felul lui de a fii asa? daca e asa din protectie pentru mine si pentru sanatatea mea mintala imi convine sa ne lasam ca mi-a fost foarte greu in acea perioada, sau poate chiar exagerez eu pentru ca am ramas cu frica? mai lipseste putin si bebe o sa vina pe lume. ce sa fac???? daca ma puteti ajuta cu un sfat va multumesc din suflet. tin sa mentionez ca el este foarte atent cu mine si nu imi lipseste nimic, nici comunicare, nici afect, si este foarte implicat in ceea ce fac eu si eu in ceea ce face el, atata tot. fostele lui ma fac sa innebunesc si ma gandesc cu groaza...

Aducerea "fostilor" in actualitate, intotdeauna va crea un moment stanjenitor. Niciun barbat nu va accepta sau nu se va simti confortabil stand la masa cu un fost iubit al sotiei si nicio femeie nu se va simti in largul ei alaturi de o fosta iubita a sotului. FARA NICIO EXCEPTIE! Creierul uman nu este "programat" sa accepte asa ceva, pur si simplu NU SE POATE! Daca stau bine si ma gandesc, nici la animale nu e prea diferit - stiti foarte bine vestitele lupte pentru castigarea femelei, luptele pentru alungarea fostului lider etc.
Asadar, draga geoxdani, ai toata dreptatea sa treci prin starile pe care le descrii, desi ele sunt amplificate acum si de sarcina. Vreau insa sa te anunt, daca nu sti deja ca, o data cu nasterea copilului iti va fi de o mie de ori mai greu - un simplu gand (care in mod cert va aparea cand bebe va face o criza de plans, iar tu, singura in casa, nestiind ce sa-i mai faci) la o eventuala legatura in sotul tau si fostele, poate face mult rau tie si copilului si, implicit sotului/familiei.
Trebuie sa mai vorbesti cu sotul tau si sa-i spui (inca o data) ce te deranjeaza, iar el daca vrea cu adevarat sa-ti faca pe plac, asa cum spui, va renunta - nimic si nimeni n-ar trebui sa primeze in fata familiei. Poate nu va renunta dintr-o data, dar incet-incet (acum depinde si de tine cata rabdare mai ai), o data cu implicarea (imperios necesara) in cresterea copilului, nu va mai avea nici timp si nici chef de fostele.
Intre timp tu, trebuie sa-ti ocupi gandurile cu planuri pentru viitorul vostru in trei...si atat. Nu stiu cat mai este pana se naste bebe, dar te poti ocupa de mici pregatiri : sa incepi sa cumperi(daca nu esti superstitioasa), mergeti impreuna la cumparaturi, amenajati-i camera (impreuna), cautati nume, nasi etc; filmati burtica, miscarile ei (noi asa am facut)...sunt foarte multe de facut inainte si, mai ales, dupa nasterea lui bebe. Conditia este ca si el sa fie implicat in asta 100%.
Multa bafta si nastere usoara!

'iar el daca vrea cu adevarat sa-ti faca pe plac, asa cum spui, va renunta' - va renunta pe naiba. Eu ma plang ca-s prea multi barbati prosti pe lume dar nu inteleg, femeile ce scuza au sa fie la fel de credule.

nicoleta800,
In caz ca-ti vrei barbatul inapoi trebuie sa devii posesiva, proprietara cumva. 'jaquelinne', spune-i in PM cum e cu de-astea in caz ca mai treci pe-aici.