tulburare obsesiv-compulsiva

Buna ziua, sunt psiholog clinician cu atestat de libera practica de un an, practic independent, ca multi dintre noi, dar lucrez cu CM la o firma din alt domeniu. Avem o colega pe care, datorita profesiei mele, am diagnosticat-o prezumtiv, ca avand tb obsesiv-compulsiva cu accente narcisice, am anuntat seful direct dar...Daca este evaluata corespunzator, sigur se vor gasi si alte tb, se manifesta vadit, colegele o tin de nebuna si o ignora, Va rog, daca nu aici trebuia sa intru, unde ma pot adresa, vreau sa stiu, trebuie sa fac un memoriu, referat, ceva, catre conducere, sa stiu ca au fost instiintati. Nu pot sa nu fac nimic, ca profesionist care pentru asta s=a pregatit.Consider ca am datoria de a face ceva in sensul asta. Multumesc, astept raspuns, Ps. Cristina Cristea

Ce anume vreti sa faceti? Ce demers?

Adica, o considerati pericol social? Ce responsabilitati are persoana respectiva?

Un fel de luare aminte, poate fi pericol social, de fapt este, sunt persoane stresate de aceasta angajata fiindca efectiv hartuie la greu persoana pe care o ia in colimator, si consider ca este si spre binele ei, ca persoana. Se vede cu ochiul liber ca are probleme, bate cu piciorul in podea din senin, se spala cu spirt de cateva ori pe zi, noteaza cand vin celelalte angajate, si-a pus un teanc de cutii in fata si se uita pe ascuns, cand crede ca nu e vazuta, vorbeste singura, e permanent nemultumita, face crize de nervi cand alta angajata primeste vreo lauda de la superiori, considerand ca doar ea ar trebui sa primeasca..lista poate continua. Daca eram o simpla angajata a firmei, imi vedeam de treaba mea dar... ca psiholog, chiar nu pot sa ignor.Ar trebui s-o fac?! Nu stiu cum sa fac si daca imi revine-desi eu cred ca imi revine intr-o oarecare masura- acest drept, anume de a trage un semnal de alarma. Nu vreau sa strig in gura mare ca e o persoana cu anumite tulburari, dar...Pe scurt, ce ati face dumneavoastra, in locul meu? Multumesc!
Are sarcini de operare calculator, nu are post de superior.

@ cryssi

Trebuie sa o luati separat pe ea in cabinet si sa ii explicati ca exista tratament pentru boala ei si ca trebuie sa mearga la un psihiatru.
Daca urmeaza tratament lucrurile vor fi ok.

Nu cred ca e normal sa o dea cineva afara doar pentru ca e bolnava.
Sunt persoane cu toc care lucreaza si sunt foarte bine pregatite profesional.

Ii spuneti ca vi s-au adus la cunostinta niste lucruri.
In general sefii ar trebui sa faca acest lucru cu ea si sa o trimita in concediu medical sa faca tratament.

parere:
1.DACA isi rezolva la timp si bine sarcinile de serviciu, care ar fii problema?
2. SIGUR deranjeaza colegele ca, desi sunt laudate ea VEDE si cred ca vede bine cum si cand vin si pleaca!
Nu cred ca are o problema EA, cred ca v-ati unit cu toate din aceasta cauza si ea se simte marginalizata.
Se spune ca rudele ti le da Dumnezeu, prieteni iti alegi, insa colegii de serviciu ar trebui sa fie lasati "in pace".
3.Jobul ei probabil ca- NU prevede sa stea 8 ore doar cu ochii-n calculator, probabil si sigur colegele mai ies la o
tigara, discutii etc. si ea pt ca DOAR munceste, se manifesta cum crede: chiar SI acel batut din picior denota ca,
nu-i multumita de ce nu fac colegele si TOT ele-s apreciate, "ridicate-n slavi" de superiori.trebuie gandit bine-asta..
4. Faptul ca se spala pe maini cu spirt e chiar indicat, avand in vedere ca tastatura are multi microbi: noua la serviciu
ne impuneau acest lucru, inclusiv curatirea tastaturii. E ok -asta.
5. CE pericol social poate fii un operator calculator cand munceste, isi vede de treaba si probabil nemultumita de com
portamentul celor din jur?!?.niciunul!!!
propunere:
Daca esti psiholog-felicitari- tocmai ar trebui sa le "analizezi" comportamentul SI celorlalte colege-probabil sunteti prietene si... cu atat mai mult.
NU ar trebui sa te ingrijorezi pt ea, cu atat mai mult sa inaintezi o "petitie" -inteleg- conducerii, atata timp cat-ma repet- isi face treaba.Acolo ziceai ca NU profesezi ca psiholog, deci NU asta trebuie sa faci la ACEL loc de munca.
Scuze- a fost o parere.
O seara faina-ti doresc!
cele bune,

Eu pun asa problema: o persoana, indiferent daca e sau nu bolnava, dar CREEAZA PROBLEME ALTORA si le face viata amara celor cu care lucreaza, trebuie nu numai avertizata, dar si obligata sa-si schimbe comportamentul!

Daca e bolnava de TOC, sa ia medicamente, ca astea o fac functionala (parca asa se sustine pe-aici mereu), daca nu e bolnava psihic, atunci sa se reeduce.

Nu e nimeni obligat sa suporte problemele si obsesiile nerezolvate ale cuiva.

Cryssi, incearca sa discuti mai intai cu ea, fara sa stie nimeni.

Desigur, nu e cel mai bun coleg de serviciu...
Dar, eficienta/productiva este?
Adica respecta cerinte specifice fisei postului?
Isi indeplineste sarcinile de serviciu?
Are mustrari de la sefii directi?
I s-a facut o evaluare din punct de vedere profesional si daca da, ce rezultate a obtinut?

Daca raspunsul este Da la cele de mai sus, atunci lasati femeia in pace si va sugerez un consult psihiatric dvs.

In caz contrar, daca Nu este raspunul la intrebarile de mai sus, atunci conducerea ar trebui sa va trimita la o evaluare medicala pe toti, repet pe toti (ceea ce implica cheltuieli foarte mari daca e o firma mica) pentru ca altfel ar risca sa fie dati in judecata pentru discriminare. Atunci probabil s-ar putea descoperi o eventuala tulburare.

Al treilea sfat ar fi sa schimbati locul de munca.

Al patrulea, imi apartine, sa ma fereasca Dumnezeu sa am de-a face cu un psiholog ca dumneata!

Mda...traim in Romania si ne meritam soarta. Ma bucur ca ati gasit inca un loc unde sa va varsati frustrarile, se pare ca nu impartasim aceeasi profesie, eu am scris aici, dorind raspuns in cunostiinta de cauza. Daca e sa ma iau dupa ilustrele pareri de mai sus- un politist sau un medic ar trebui sa intervina doar in timpul orelor de program si doar in spatiile amenajate, asa si un psiholog-care chiar vrea sa-si faca meseria- trebuie sa analizeze doar persoanele care ii intra in cabinet. Imi cer scuze ca imi pasa, ca am dat dovada de exces de zel. Sa ma pun cu spatele la perete, sa puteti arunca cu pietre?Jignirile nu m-au atins, am pregatire in acest sens-nu ma mir ca nu stiti-. Ceva din interiorul vostru, o nemultumire, un vis nerealizat, un plan esuat, v-au facut sa ma luati pe mine drept tinta. Ok, trageti cu toata munitia, macar sa aveti vreun castig.
ps-cum ramane cu jignirile si mesajele ofensatoare care nu sunt permise, conform regulamentului???
Regret ca am crezut ca voi gasi ceva pe aici!

Stimabila doamna,

Ati pus din start gresit problema, ati spus ca doriti sa faceti memoriu catre conducere, nu ati mentionat o clipita ca doriti s-o ajutati.

Fiind vorba de o persona, prezumtiv bolnava, ce raspuns ati dori sa aflati in conditiile in care aici sunt suferinzi de TOC.
Ca ati adus vorba de TOC, stiti cata suferinta extrema, implica aceasta tulburare?

Si noi avem servicii si nu facem viata amara colegilor de munca chit ca imi sterg calculatorul cu spirt zilnic, (nu am vazut un coleg ca il deranjeaza), avem responsabilitati, avem familii samd.

Prin demersul dvs este foarte posibil ca colega sa fie data afara si impovarat sistemul de asigurari sociale cu inca un somer!

Poate colega dvs este cu adevarat bolnava, nimeni nu constesta acest lucru, insa modalitatea propusa spre solutionare este una extrem de neprofesionista, nedemna de statutul de psiholog.

Nu are rost sa va suparati degeaba. Daca va recititi prima postare, avand in vedere efortul zilnic al unui suferind de a-si castiga demn o paine, probabil veti intelege.

Desi ma hotarasem sa nu mai postez..nu am mentionat intentia de a ajuta, crezand ca se va intelege din natura profesiei, am insistat ca nu pot sa intorc capul in alta parte.am mentionat ca nu doresc sa strig in gura mare ca are probleme, tocmai fiindca nu ii doresc demisia...si nu-nu-si indeplineste sarcinile de serviciu cu profesionalism, sa terorizezi zilnic un grup de oameni care sunt acolo tot pentru painea cea de toate zilele si care au aceleasi drepturi ca tine, nu inseamna ca esti profesionist. Nu am mentionat ca ii doresc, prin demersul meu, un rau. De fapt, tocmai de aceea, am intrat aici dupa sfaturi.Am vrut doar sa o ajut, empatia e caracteristica profesiei de psiholog. Am deja un alt loc de munca, lucrez cu copii cu dizabilitati.ei au cu adevarat nevoie de ajutor...
, , Si noi avem servicii si nu facem viata amara colegilor de munca chit ca imi sterg calculatorul cu spirt zilnic, (nu am vazut un coleg ca il deranjeaza), '-recititi asta-nu am spus ca ma deranjeaza, ci doar ca e un simptom...faceam o descriere.
In rest..no coment!!!
Spor in viata!

Cryssi,

NU, nu e normal ca un bolnav psihic sa-i terorizeze pe altii!

Daca accepta ajutor, foarte bine, sa i-l dam cu toata intelegerea si compasiunea, cat de mult se poate.
Dar daca nu accepta (treaba lui in ce forma vede tratamentul), atunci e o mare problema!

In definitiv, viata trebuie traita frumos si lejer, de ce as permite eu unuia sa refuleze in capul meu mizeriile din trecutul lui, doar pentru ca nu doreste sa se trateze sau o face prost, simptomele ramanand aceleasi ?

Nu e rusine sa fii bolnav este rusine sa nu te tratezi, deci e un gest de bun simt sa atragi atentia unui bolnav sa mearga la medic ! In alte tari pt simptome psihotice evidente vin si te iau pe sus cei de la ambulanta iar tratamentul este obligatoriu pana la stabilizare !

Uneori insa tratamentul medicamentos nu e suficient si atunci mai trebuie ajutat cu terapii alternative, de exemplu "ceai de cozi de matura" sau chiar din matura intreaga !

Chiar esti psiholog, in sensul ca ai dreptul de libera practica? Inteleg ca esti, ai fost psihologul unei firme? Pai se invata la 'scoala' caile legale prin care se actioneaza. Nu o spun cu rautate, dar fara sa stii lucrurile astea esti doar o simpla angajata care intocmeste niste dosare de caz.
N-ai facut practica langa un psiholog, nu ai un fel de 'mentor'?
Si cum sa spui in public parerea ta??? Pai asta e o grava incalcare a deontologiei, nu este numai o problema de morala!
Chemi, ai obligatia si dreptul de o chema la evaluare, vorbesti cu ea si abia in urma unor discutii directe, vezi ce poate tine de patologic. Si abia apoi iei masurile legale benefice pentru ea, colectivitate etc, , , ,

Fiti mai ingaduitoare doamnelor ! D-na psiholog traieste socul intalnirii cu persoane cu simptome psihotice, psihologii se asteapta ca toata lumea sa sufere doar de nevroze si sa se confeseze lor ! Psihoticii nu frecventeaza psihologii si cabinetele psihologice din simplul motiv ca ei nu se cred bolnavi, acesta fiind chiar prima caracteristica a bolii spre deosebire de nevrotici unde poate intervini doar rusinea sau nesiguranta, altfel deschiderea este foarte mare din partea lor !

Din cele descrise de d-na psiholog, dupa parerea mea, pt d-na in cauza nu exista nici o sansa sa se lase 'evaluata' de o colega de serviciu !

Stevens draga, apreciez altruismul tau! Eu am trecut un pic peste el, dintr-un singur motiv, acela ca ea este deja un PROFESIONIST, iar deciziile/indeciziile ei au INTOTDEAUNA consecinte!
Cum adica e socata ca dat peste un caz, cu simptome psihotice, cum spui tu?? Inseamna ca n-a facut practica nici cat pisica mea. Iar angajatii sunt obligati sa coopereze cu psihologul unitatii, nu pot spune ca n-au chef sau sunt ocupati. Exista o intreaga metodologie pe care dansa trebuia s-o stie, ca doar si din asta a dat examene.
Mie imi pare sincer rau ca trece prin starea asta de frustrare, dar este inacceptabil.
Tu cum te-ai simti sa mergi la medic, sa te taie si apoi el sa intrebe in sala de asteptare: stie careva ce cauter folosesc pentru x, unde este de fapt apendicele?! De asta face ani de zile rezidentiat, sa fie indrumat pentru ORICE situatie.
Inchei cu rautatea: pai daca asta e caz complicat, daca ii vine una mitomana, ce face? Si daca numai dnei psiholog ii pare ca angajata aia are probleme? Sunt multe persoane pedante care nu ajung sa fie totusi compulsive sau agresive. Nu asa se face diagnoza. Si daca nu mai lucreaza acolo, ce motiv are sa doreasca "reclamarea" mai departe?

Buna dimineata!
V-am citit si recitit pe toti.Multumesc ca asa, mai invat si eu-multe.

cryssi
Raman, ca multi dintre cei ce-au scris la parerea ca,
nu ai procedat corect NICI macar intreband in stanga si dreapta- chiar si aici pe forum,
NU ai profesat in acea firma ca psiholog, asadar erai UN ANGAJAT si
daca era ceva de 'vazut'-sigur conducerea s-ar fii sesizat-demult.
intrebare:
nestiind DACA e sau nu bolnava,
de unde ai dedus ca are TOC?!?
scz.esti cumva si medic???

de ce ai 'anuntat seful direct?!?'
cumva el NU are ochi?

o zi buna-tuturor!-

In primul rand trebuie vazuta, conform normelor de medicina muncii, ca de psihologia muncii nu exista din pacate, de un medic psihiatru(mentionez ca exista si legislatie pentru efectuarea examenului psihologic periodic, este cazul aici?).Angajatorul de obicei completeaza o lista de riscuri si medicul si psihologul stabilesc care din acestea ar recomanda un examen medical sau altul.Poate fi o boala legata de profesie, daca statisticile sustin asta, mai rar o boala profesionala, sunt una sau doua in medicina muncii.Probabil, dupa ce va fi vazuta de un psihiatru, la recomandarea medicului de medicina muncii, la semnalizarea Dumneavoastra, va primi un calificativ care poate fi apt, inapt, sau apt condtionat, poate cu schimbarea locului de munca pe o anumita perioada(omeneste, as opina sa nu se ajunga la solutia negasirii unui loc de munca corespunzator, cu corolarul de concediere individuala).As zice ca ar merge si ceva consiliere psihologica cu cartile pe fata.Nu in ultimul rand, toate dg sunt secret profesional, cu exceptia concluziei de medicina muncii, adica a fisei de aptitudini, singura pe care o poate vedea angajatorul.Eu zic sa mai asteptati, pentru ca recent, in programele nationale de sanatate, exista un program de sanatate mentala care se va ocupa si de psihologia muncii, cu prevenirea depresiei, a suicidului, destigmatizare etc.E un teren dificil aici, persoana respectiva trebuie analizata cu discretie si delicatete si in nici un caz in defavoarea sa.Din pacate, psihologia muncii, care este cea mai importanta in relatiile de munca, nu prea are baze legislative, dar poate ca in fisa postului Dumneavoastra intra si consilirea persoanei, cu respectarea secretului profesional.In fine, stiti ce relatii de munca au adus-o aici?Stiind ce inseamna o tulburare obsesiv-compulsiva, consider ca sub indrumarea Dumneavoastra, persoana respetiva poate ajunge la constientizarea bolii si la normalizarea relatiilor de munca in cadrul echipei profesionale de munca.

Buna, de ceva timp(cam 6-7 luni) am inceput sa am anumite stari/ganduri deranjante. Sunt legate de lucruri banale si despre care imi dau seama ca sunt penibile( inchisul tuturor robinetelor din casa foarte bine, verific sa fie usa incuiata de 4, 5 ori, verific ca lumina sa fie stinsa in toate camerele etc.) Chiar si cand sunt cu prietenii sau familia am aceleasi obiceiuri si nu mi le pot explica.Momentan nu imi ocupa foarte mult timp, poate doar 15-20 de minute (apar in special seara sau cand urmeaza sa plec de acasa), dar sunt chinuitoare si simt ca ma apasa. Din cate am citit, ar fi vorba despre aceasta boala(tulburare obsesiv-compulsiva). Si inainte eram putin atent peste masura(aveam grija ca toate lucrurile sa fie exact la locul lor etc), dar nu intr-o masura anormala, nu intervenea anxietatea. E posibil ca aceste ganduri sa fie rezultatul stresului si sa le pot combate de unul singur sau cu ajutorul familiei fara sa apelez la medicamente sau doctor? Se merita macar sa incerc sau ar fi mai bine sa merg direct la medic?

Poate fi vorba si de o tulburare de personalitate anancasta, psihastenica, obsesiv-compulsica cum i se mai zice in clasificarile diverse.Ebine de mers la medic, dar e vorba aici si de cum s-a format personalitatea, iar ritualurile acelea incearca sa inlature o anxietate, deci ar merge si ceva psihoterapie.Mai bine mergeti acuma la medic, cat nu se amplifica anxietatea si nu apar si alte manifestari obsesiv-compulsive.

@ dragos_simplu7

Incearca sa mergi la un duhovnic si sa te spovedesti intai. Cineva scria nu demult pe acest Forum ca prin spovedanie deasa si prin reintoarcerea in sanul Bisericii i-au trecut astfel din ganduri pina aproape de disparitia totala si fara medicamente.
Daca optezi pentru tratament, trebuie sa iei trimitere de la medicul de familie si sa te prezinti la un medic psihiatru.
Multa pace si liniste sufleteasca iti doresc.