Tulburare obsesiv-compulsiva - partea a II-a

Cata ma bucur enorm pentru tine ca esti mai bine si ma bucur ca ti-a dat Dumnezeu in cale un dr bun si..rabdator. De-ai stii cat de mult conteaza!!!!
Sambata m-am simtit execelent, ieri putina anxietate dar nu cu obsesii ceea ce e foarte bine.
Stau oarecum cu frica in san caci e foarte posibil ca Prozacul meu sa nu-si mai faca efectul si sa trebuiasca schimbat. Ma tot gandesc la fevarin caci vad ca voua va da rezultate rapide !!!
Insa...trebuie sa-mi spun ofu, dr meu nu are rabdare sa ma asculte, dar, deloc si vineri a fost dezastru, m-am certat cu el, dar urat de tot si ma gandesc foarte serios sa il schimb pentru ca dupa cum mi-a vorbit...nu se merita sa ii mai calc cabinetul.
Despre ce a fost vorba...
A emis ipoteza ca s-ar putea ca Prozacul sa nu mai mearga, dupa 5 ani de tratament.
Il sunasem cu doua saptamani in urma sa-i spun ca nu imi e bine si sunt foarte anxioasa. Atunci la telefon mi-a spus ca imi schimba cu fevarin.
Acum sa revin la discutia din cabinet..
In cabinet imi zice ca imi da altceva si ca n-ar fi rau sa imi adauge si un pic de antipsihotic. Eu ii spun ca nu vreau sa iau pentru am luat o data in trecut si mi-a fost foarte rau ca am ajuns la urgenta. Si ii zic ca imi merge foarte bine cu Klonopin.
Ei si sare ca ars ca o sa ajung o toxicomana, ca el nu-mi recomanda klonopin ca este un med parsiv si da dependenta.
Nici aici nu ma lasa sa termin si ii spun ca iau numai de max doua trei ori pe luna si doza foarte mica 0.5mg la nevoie.
Si ii zic, daca tot OCD este boala cronica ce importanta are, de ce nu mi-l da daca eu ma simt bine.
Eu nu-l iau sa ma simt high, doamne fereste nu, il iau, repet, la nevoie, pentru ca imi linistete afurisita de anxietate!
Atunci a explodat si mi-a spus "doamna, o sa ajungeti rau!!!"
Asa tare m-am suparat ca am pufnit in plans, eram si cu sotu care a avut instinctul sa o taiem de la el din cabinet.
Nu i-am vorbit urat, nu am tipat, el a fost cel care a tipat la mine, spre surprinderea mea si a lui barbatu meu.
Si plangand i-am spus ca eu am fost un mort viu, ca timp de 3 ani cat am fost pusa pe tratament sub-dozat sau total gresit, nu m-am putut bucura de zambetul inocent al copilului meu si pentru asta am toate motivele din lume sa urasc medicii incompetenti.
Discutia s-a terminat intr-un mod destul de stanjenitor, mi-a marit prozacul si sa astept o spatamana sa vad cum merge, daca nu..probabil il voi schimba cu alt antidepresiv.
Acum ziceti si voi, sa mai merg sau nu la el?

prozac, CAT DE RAU IMI PARE! Doamne, mi se pare oribil sincer, pai daca el care este cel care ar trebui primul sa inteleaga prin ce treci face asa... ce pretentie sa mai ai la altii. Offff Doamne ! Te inteleg perfect ca nu mai vrei sa mergi la el.
Sa stii ca si eu m-am lovit de dilema asta, ca nu am vrut sa plec de la o psiholoaga care spunea ca nu am absolut nimic si nu imi trebuie nici un medicament ba ca daca iau imi va fi si mai rau si o sa devin si dependenta si mai rau mi-a facut, ani de zile. Dar nu plecam de la ea ca imi stia istoria.
Draga mea, eu zic sa mai mergi o data. Poate omul a avut o zi proasta. (desi tot inadmisibil mi se pare ce a facut). Eu as mai merge o data (tot cu sotul, daca asa te simti mai in siguranta - ce binecuvantare ca te intelege si te sprijina) si spune-i ca ultima discutie te-a descurajat si ca simti ca relatia voastra are de suferit. Daca face tot la fel, gata, pa si gasesti altul (usor de zis, greu de facut, stiu). Dar macar ai incercat... zic eu.
Acuma stii cum e, la sfaturi se pricep toti, ce traiesti numai tu stii.
Cand ai zis de copilasul tau mi s-a rupt sufletul in mine pentru ca si eu simt acelasi lucru. Si m-am rugat 7 ani sa il am ca de asta cred ca nu m-a lasat Dumnezeu sa iau Zoloft (am facut 7 ani tratamente de fertilitate, inseminari, internari, hormoni etc...). Acuma mi-a dat minunea pe care mi-a dat-o si io nu ma pot bucura de ea asa ca te inteleg cum nu iti poti da seama ce drama traiesti cand zici asta. nu stiu cum sa fac, daca vrei iti pot da adresa de mess sau mail, zi-mi unde si cum sa nu fie chiar public si mai vb.
hai, incearca sa te linistesti un pic cu medicul lasa pe voia lui Dumnezeu (la teorie sunt betoanca... la practica vai mama mea... si io tot cu frica in san ca si tine ca nu isi fac efectul medicamentele...)
hai mai scrie

cata, adresa mea de mess ti-o dau pe privat
astept cu bucurie sa ma contactezi!!!
pupic si o zi usoara!

prozac vezi ca ti-am dat invite pe mess.
io am azi o zi cam agitata. anxietate toata ziua. de ieri iau fevarin 100. poate e de la asta. dar de trezit m-am trezit mai bine adica nu mai eram asa agitata si pot lucra si ma gandesc cu bucurie la copilul meu. astea zic io ca sunt semne bune si in continuu imi spun ca anxietatea este de la marirea dozei (asa a fost si la inceput cand abia am inceput sa iau fevarin). mergem inainte cu Dumnezeu.

cata, o s-ati dau accept peste cam o ora; eu acum sunt la un alt calculator si aici n-am mess:((
contracareaza anxietatea produsa de faverin cu anxioliticul ce ti l-a prescris medicul, evident fara a depasi doza!
bafta multa si vorbim desigur:)

da prozac, asa fac, iti dai seama. nu depasesc absolut nimic, mai bine ma inchid in baie si suport.
am xanax 0, 5 dimineata, 0, 25 la pranz si 0, 5 seara. daca dorm aproape toata noaptea (de la 22 pana pe la 4 jumate adica... tot e ceva), mananc cat de cat si pot sa lucrez, eu zic ca e bine, sper sa fie si mai bine adica starile astea de anxietate sa se amelioreze.
pe mine ma ia mai tare cand tre sa ma duc acasa. ziceti si voi, tot omu abia asteapta sa plece de la munca sa se duca acasa la copil si sot numa io parca sunt tampita la cap, acu ma apuca... off
prozac sorry ca am iesit de pe mess asa repede, la munca e balamuc

stai linistita ca avem tot timpul din lume sa vorbim si sa ne sustinem reciproc:)
starile de anxietate se vor ameliora si zic eu ca ai nimerit pe maini bune!
asa era si la mine, venitul acasa de la munca era un chin, mai ales cand trebuia sa stau cu micutul singura.
insa tot "shpilul" acestei boli asta e-expunerea; adica sa stai cat de mult timp poti cu copilul; eu iti zic din proprie experienta mi-a iesit de cateva ori bune, alteori nu mi-a iesit si a trebuit sa iau si o doza de rivotril pentru a alunga anxietatea. n-am luat mult, 0.75 mg dar am luat si in special seara, caci una din obsesiile tampite era ca "daca vine seara imi pot pierde controlul si se poate intampla vreo nenorocire.."
niciodata nu s-a intamplat nimic si stiu 100% ca nu o sa se intample, dar...boala e mult mai parsiva decat toata ratiunea mea.
la sfaturi ma pricep lol
ideea e sa nu fortezi niciodata nimic...
eu asa m-am "format" in timp.
una din fobiile mele era si este umblatul cu cutitele de bucatarie.
un om "normal" le utilizeaza fara nici-o problema, ei io le evitam pe cat puteam mai ales pe cele mari si ascutite (nu le-am gasit niciodata utilitatea) caci le consideram un potential pericol.
aveam gandul de genu" daca imi pierd mintile pentru o secunda si nu-mi dau seama ce fac si comit vreo nenorocire?!", evident ca gandu asta ma termina si ca atare..in sertar cu cutitele.
ei, culmea e ca aveam si am si zile mai bune cand le foloseam fara nici-o problema si sper sa se intample asta cat mai des cu putinta:)))
hai ca m-am intins, deci toata treaba e cu anxietatea asta sa nu fortezi nimic si sa iti spui de fiecare data "e okei, m-am invatat cu starea asta, e doar anxietatea tampita care nu-mi da pace!"
ei vedea dupa ce fevarinu incepe sa-si faca treaba ca atunci gandurile parazitare nu mai au atata putere, ba mai mult vor deveni doar o amintire!
hai va pup
moama cat am scris si ce-am scris, daca citeste careva zice ca a dat liber la Spitalu 9:))
desigur glumesc...sper ca si altii sa invete de la mine ca TOC e o boala ingrozitoare, dar se poate trai OK cu ea;)

prozac, sper ca azi sa avem mult mai mult noroc pe mess sa mai vorbim.
daca am incaput pe maini bune asta numai Dumnezeu m-a ajutat ca vad si pe la voi ce loterie este. tu ce ai decis cu medicul ala al tau?
sa stii ca fara sa imi zica nimeni asa am gandit si eu, sa stau cat mai mult cu Matei indiferent de ce gandesc/simt. la varsta lui (un an si 7 luni), joaca e cea mai importanta si ma prefaceam cat puteam de mult ca ma joc, cat puteam. stau putin cu el pe zi ca na, lucrez pana la 18 deci in weekend stateam dar in weekend-uri ma simteam cel mai rau... ca na, atuncea stateam cat mai mult acasa si trebuia sa fiu "super mama" si "super nevasta" si cica sa ma mai si relaxez iar eu nu puteam nici una cu ce aveam prin creier.
acuma a inceput balamucul la munca, nu stiu daca este de la fevarin (iau 100 acum) dar ultimele doua dupa-amieze au fost super super. Slava lui Dumnezeu si Maicii Domnului!
Rfl - nu mai zici nimic?? Esti ok? Adnana? Sharque?

si eu sper sa vb dar dupa ora 14; acum sunt la alt computer si n-am mess. stau si ma gandesc si ma tot razgandesc ce sa fac sa schimb tratamentul sau nu, sunt mereu anxioasa dar nu am acele ganduri suparatoare dar nici ok nu sunt. am frica aia tembele in stomac:((
ei nu vreau sa va descurajez, ca io de obicei mi-s optimista dar de data asta am nevoie de suportul vostru :))
o sa fac cum mi-ai zis tu, merg la dr meu si daca va fi cooperant voi ramane la el daca nu pa si la gara, altul.
singura teama pe care o am sunt insomniile de la inceputul tratamentului cu noul antidepresiv si nu stiu daca dr imi va da ceva sa le contracareze. acum dorm bine fara sa oai nimic.
voi ce ziceti?

prozac imi pare rau ca tot nu iti este bine. starile astea sunt destul de obositoare. eu azi am o zi mai deprimata asa... sper sa fie doar o impresie si dupa-amiaza sa fie mai buna. sunt si obosita si cand sunt obosita imi este greu sa ma motivez... incerc sa ma gandesc cu placere la mersul acasa si la planurile de dupa-amiaza ca voi fi cu Matei si la ce avem de facut - poate ma intalnesc si cu niste prietene.
acu sunt amarata ca sotul meu are pb de sanatate si va dati seama ca sa ne loveasca pe amandoi ceva in acelasi timp nu e prea usor cu un copil mic.
prozac, ieri pe mess te intrebam, dar nu cred ca ai apucat sa vezi, cum ai trait atata timp cu gandurile astea fara sa spui la nimeni? cum de nu ai dat in depresie, cum te calmai? ca parca ziceai ca 2 ani n-ai zis la nimeni...

prozaca mea draga ieri iti scrisesem un ditai mesajul dar nu il mai vad... de fapt vad ca nu prea mai scrie nimeni decat noi. sa dea Domnul toata lumea sa fie asa de bine sa nu mai aiba chef sa scrie.
din pacate eu nu sunt bine... adica nu asa bine cum am fost luni, marti. nu stiu, poate si oboseala (programul meu incepe cu trezire la 5 jumate si plecat la munca la 6 si si acolo destul de solicitant si venit la 6 unde iau repede copilul si ies cu el afara pana pe la 9 si pana pe la 10 fara un sfert ii fac ritualul de seara si apoi bag xanaxul si adorm bustean pana la 5 jumate - in toata ziua luptand cu toate starile ce imi vin).
Sunt in a 3 a zi de Fevarin 100 si acum vad ca au mai revenit starile depresive si anxioase chiar si niste ganduri (ca nu imi iubesc sotul sau copilul cum trebuie, ca nu isi face efectul tratamentul, ca daca o iau razna iar, ca daca nu mai pot munci etc...). Nu au aceeasi intensitate dar exista. Dimineata sunt ffff obosita si azi m-am trezit iar cu starea aia de anxietate nenorocita.
Sper din tot sufletul ca e doar inceputul tratamentului cu doza marita de Fevarin... si sa treaca in cateva zile... Help! Ca ma descurajez repede...

Cata, stai linistita esti doar la inceput de tratament nu are cum sa-ti dispara peste noapte. Si inca o veste buna, statistic s-a descoperit ca daca simptomele se inrautatesc la inceputul tratamentului este un semn bun ca acesta va merge foarte bine. Eu cred ca esti pe drumul cel bun.
Ti-am spus cum sa tratezi aceste ganduri, sunt doar ganduri, ele nu reflecta realitatea sau sentimentele unei persoane.
Ia-o altfel, speri si te gandesti, iti imaginezi ca, castigi la Loto, sansele sa se intample lucrul asta sunt infime si totusi, daca observi sunt milioane de oameni care isi imagineaza si joaca obsesiv in speranta ca acest gand se va materializa.
Cam asta se intampla in TOC nostru, avem impresia ca gadul =actiunea sau emotii sau ce vrei tu. In realitate nu este asa.
Invata sa traiesti in incertitudine-asta te va invata un psiholog bun!

Am facut si eu o ghidusie, am scos de astazi Buspar si pentru ca azi noapte n-am dormit mai deloc din cauza anxietatii am luat o jumatate de rivotril. Ma simt bine acum, chiar am ras cu pofta, n-am obsesii deloc si abia imi astept fiul diseara:))
Hai capu sus ca va fi bine!

prozaca mea draga, multumesc de incurajari. acu tre sa fug din birou dar revin si mai palavragim

buna doamnelor,
cata ai rabdare cu fevarinul. In cateva zile isi va arata efectul sigur. Crede-ma pentru ca eu am trecut prin asta. Abia dupa 2 saptamani am inceput sa ma simt aproape normal. Deci, inca o data, nu dezarma. Starile de dimineata sunt absolut similare cu ce simteam eu. Ma trezeam foarte indispus si cu capul plin de prostii. O sa treaca si asta. Incearca sa te relaxezi cat de mult se poate. Ocupa-te la munca de lucrurile cu adevarat importante, restul lasa-le pentru altii sau lasa-le pe alta data.
Totul o sa revina la normal. Ai doar putina rabdare.

Buna Prozac, buna tuturor.aseara am avut un usor atac de panica si din nou gandurile rele au navalit pesta mine.am incercat sa mi distrag atentia citind dar frica m a cuprins din nou.m am refugiat in bratele logodnicului meu cand a venit acasa si intr un tarziu mi a spus ca l disper cu luatul in brate si cu lacrimile mele.ce sa fac parca eu as vrea sa fiu asa?i am spus ca sa saturat de mine si ca nu am nevoie de mila lui, dar mi a spus ca gandesc mult si nu stiu ce spun si ca i e somn.m am apucat de plans si l am acuzat pe Dumnezeu de boala mea, de pierderea tatalui meu care a fost singurul sprijin real din viata mea.am adormit asa neputincioasa.ma gandesc ca daca as fi stiut inainte de a ramane insarcinata de boala asta toc care o am m as fi dus repede sa ma tratez..dar mi e groaza sa ma gandesc ca as putea lua tratament in timpul sarcinii mi e frica sa nu afecteze copilul.fiecare zi e la fel cu temeri cu frica...

adnana, nu merita sa te chinui asa, zau nu merita!
du-te mama la dr, la unu specializat pe tulburari anxioase (psiholog), programeaza-te si te va ajuta enorm!
crede-ma, TE VEI SIMTI MAI BINE!
te va invata tehnici corecte de relaxare, de distragere a gandurilor fata de gandurile anxiogene; eventual iti va da ceva anxiolitic usor. eu am luat la sfatul medicului diazepam, nu aveam TOC atunci, mi-a fost recomandat pentru a evita contractiile uterine ca dr meu era la ski si io voiam sa nasc numa cu el!
nu sta in casa cuprinsa de panica, ajuta-te!!!
hai...vreau sa imi vii aci cu vesti bune, okei?

rfl multumesc de incurajari. desi am intarziat de dimineata la munca, azi e o zi ff buna. pana acum ma simt aproape 100% normala, chiar mi-e o foame de lup (de lupa :) ). Bine, totul se datoreaza in parte si discutiei de o ora pe care am avut-o aseara cu sotul si a faptului ca am comunicat mult mai bine si pare ca ma intelege mai bine acum.
Adnana si mie la fel imi spunea sotul. Depinde desigur de la barbat la barbat, ce sa iti zic dar eu majoritatea starilor de anxietate le am acasa pentru ca stiu ca e copilul care are nevoie de mine si sotul care nu prea ma intelegea, acum vad ca s-a mai dat pe brazda. Desigur, el tot se asteapta ca de pe o zi pe alta sa imi treaca complet tot si nu il conving inca ca nu e asa.
Sustin 200% ce zice prozac. Mergi la dr!!!!!!! Chiar medicul la care am mers eu mi-a zis ca trateaza femei gravide, fara medicatie. Deci se poate. MERGI.
Va pup si fug la munca!

Ce mai faceti fratilor? Rfl cum esti? Adnana? Prozaca mea draga cu tine mai ma mess-uiesc si aflai azi ca esti bine, bravo.

Io. am inceput saptamana cu o zi mai deprimata asa. "Gandul zilei" este ca nu imi iubesc copilul - pentru ca de exemplu nu ma bucur de el asa cum face/zice sotul meu sau pentru ca sunt momente cand atunci cand ma gandesc la copilul meu si la ce voi face cu el cand ajung acasa (imbracat, iesit afara la nisip, alergat dupa el etc) nu ma simt plina de bucurie asa cum zic alte mamici. Nu stiu. mi-e tare rusine pentru ce simt, s-o datora starii mele depresive... inainte de aceasta stare niciodata nu gandeam asa despre el, decat avea MARI griji sa nu se imbolnaveasca, sa nu pateasca ceva. Aproape nu ma mai puteam gandi la altceva.
Cred ca faptul ca nu mai am asa de tare gandurile astea obsesive de grija m-au facut sa ma simt ciudat si sa cred ca nu il mai iubesc... nu stiu ce sa zic...Eu nu sunt genul asa sa ma entuziasmez la fiecare chestie pe care o face (cum fac unele mamici care cad late, cel putin aparent) si nu stiu ce sa zic, si asta ma face sa ma gandesc ca poate nu il iubesc asa cum ar trebui.

In alta ordine de idei, ma puse ala cu coada sa intru pe net azi sa mai citesc pe niste site-uri... offfff, am gasit fel de fel de mesaje despre dependenta de anti-depresive (eu credeam ca nu exista... )si alte povesti ingrozitoare despre efecte secundare, internari si altele.
Uneori cred ca sunt de-a dreptul dobitoaca.

cata, nu te mai culpabiliza atata!
e normal sa te informezi despre boala ta, dar tre sa fi foarte atenta ce anume citesti si sa nu-ti insusesti simptomatologia altora sau sa cazi in disperare. fiecare dintre noi suntem unici si reactionam unic la tratament. daca ti-a mers bine cu fevarin la inceput, continua si ai rabdare sa-si faca treaba.
asta e treaba cu antidepresivele astea isi fac greu treaba, dar cand incep sa mearga...e de minune!
din pacate, din zeci de experiente citite, dar si din experienta mea dupa intreruperea tratam, entului recaderile sunt destul de frecvente.
cei din afara recomanda medicatie life-long sau CBT (terapie cognitiv-coportamentala). unora le merge cu cbt, atii trebuie sa adauge si o doza de antidepresiv, depinde de fiecare dar si de gradul de severitate al bolii.
cam atat
iti doresc o sapatamana din ce in ce mai buna:))
astept vesti de la ceilalti!

pt prozac,
buna la toti,

sunt persoana noua aici pe forum.
de 5 ani, am tulburare obsesiv compusiva, de 2 ani in urma, s-a declanshat tulburare vegetativa ( de 2 ani tot sufar, simptome: s-a inceput cu temperatura 38, si medicii cautau infectie, apoi slabiciuini pina la pierderea cunostintei, apoi migrene, dureri in ochi, senzatie de obiect strain in ochi, amorteli, blocare de picioare, mers ca prin strachini, ace tot corpul, tremurici, fierbinteala si raceala in cap, insomnie, visuri, ganduri nebune, care veneau in cap si bateam in lemn, etc)
tratament medicamentos, deja m-am saturat, am impresia ca sunt aici pt experiment, daca luam prozac si nu ajuta, trecem la fluoxotina, appoi la xanax, apoi amitriptilin, etc.

acuma astept sa vina rindul pt terpapia cognitiv comportamentala.
spuneti-mi va rog, cit de eficace este, caci peste tot scrie ca ajuta, dar eu nu mai cred in nimic.
am vazut medici in Rep Mold, Ro, Ru si UK.

parintii mei sunt medici, am rude multe si prieteni medici, care s-au saturat de telefoanele mele.
toata ziua stau pe sait si dau intrebari la specialisti, parca se lecuieste, dar deja am pe al 5 an, si situatia e aceasi.
va multumesc.

marushka, nici nu imi vine sa iti urez bine ai venit. pacat ca ai venit pe aici si cu ce descrii ce sa mai zic... imi pare rau si Dumnezeu sa te ajute sa iti revii. nu am inteles, locuiesti in Romania? ai un medic la care mergi mereu?
nu prea stiu ce sa zic, prozac are mai multa experienta decat mine dar ea acuma e nitel plecata si nu stiu daca are acces la calc. daca zici ca parintii sunt medici, poate te ajuta ei...
si eu am auzit lucruri bune de terapia cc.
Doamne ajuta!

in ceea ce ma priveste ieri am fost la dr pentru evaluarea tratamentului. el nu crede ca am OCD ci ca am depresie cu niste elemente obsesive. omul zice ca el considera ca tratamentul a inceput propriu zis abia acum o saptamana jumate cand am inceput sa iau 100 de Fevarin si ca tre sa am rabdare. m-am bucurat ca a fost si sotul pe acolo sa auda si el.
mi-a zis ca e naspa ca ritmul meu de viata este f alert pt ca asta nu prea ma ajuta, ma oboseste dar eu zic ca ar fi fost mai nasol daca stateam intinsa in pat si ma gandeam la prin ce trec, nu?
oricum, ca sa mananc tre sa merg la munca, tre sa imi cresc copilul asa ca... si sa vreau nu pot sa las nimic.
sotul a intrebat daca stressul e cauza si dr i-a explicat ca desi este un factor, nu este cauza, asta fiind una genetica, si ne-a vorbit si de vulnerabilitatea pe care o poate avea copilul. adica sa fim atenti. nu e neaparat ereditara dar... sa fim atenti.
in orice caz, deocamdata continui tratamentul cu 100 de Fevarin la pranz, si cu Xanax 1, 25 in 3 prize, dim, pranz si seara si a zis ca sa vedem in urmatoarele 3 saptamani, daca ma simt mai bine poate incepem sa scoatem din Xanax sa nu depasim 6 saptamani desi omul m-a linistit ca daca il ascult totul v-a fi ok.
cand va considera el de cuviinta fac si terapia cc si mai vedem.
oricum, trebuie multa multa rabdare si "one day at a time".
sanatate tuturor!

cata77,
mersi mult

cata77,
sunt din Rep Moldova, dar locuiesc In Marea Britanie.

cunosc si vorbesc 3 limbi fluent, si deaceea toata ziua stau si vorbesc cu medici prin email, din Rusia, iata pe voi v-am gasit ieri si merg la medic aici in UK.

cititnd o sumedenie de istorioare + primind tratament in spitalul de neurologie MD, am rams foarte perplexa de faptul ca :
1. o boala non-organica iti poate crea simptome organice, reale.
2. o fire cum sunt eu, caci cine ma cunoaste, imi zice ca eu merg prin perete, prin foc, - am putut asa usor sa fiu schimbata si sa devin foarte foarte fricoasa. mama, medic, imi zice ca mi-e frica sa traiesc.
deobicei toate istorioarele se intimpla la oameni foarte fricosi si timizi, sau care au trecut prin stres in familie de mici copii; deci eu nu am avut asta.
la fel, cind am stat in spital, auzeam: ca m-a bate sotul, m-am certat cu soacra, etc. la fel eu nu am asa ceva, de unde au aparut aceste simptome si aceasta boala salbatica.

aici in UK este rind foarte mare, cu sistemul lor tampit de medicina, medicul de familie s-a saturat de mine, caci eu nu sunt o tzaranka proasta sa mi treaca viata toata, cu asta. eu vreau sa ma lecuiesc.
aici pt CBT-cognitive behavioral treatment, e rind de un an, si iata astept. la medic privat o sedinta de pshoterapie costa 270£/ora.

vorbind cu medici din Ru mi s-a spus ca am nevoie de pshoterapie 1 an, ca sa vad rezultat, asa ca e foarte costisitor.
vreau doar sa stiu daca e eficace acest tratament.
dupa cum am spus, am primit 2 ani incontinuu tratament medicamentos si degeaba; ultima cutie de pastile a fost distonocalm, care am aruncat-o in gunoi.

problema e, ca in MD sau Ru e mai ieftin sa treci 1 an de psihoterapie, dar eu am familie aici in Marea Britanie.

astept sa vina prozac,
dar oricum mersi la toti.

vad, aici pe forum ca in Ro nu aveti psihologi buni.
i.e. ce folos ca eu am mers la cei mai top medici de peste tot, oricum medicul nu este Dumnezeu, cum zice mama mea, si nu depinde de ei.
am mers la cel mai bun specialist din MD, cel mai puternic vegetatist- Dr. Moldovanu, care merge des in Ru la simpozioane si a scris carti, apoi am mers la Dr. Nacu, medic renumit psihiatru MD;
aici in UK am vazut 3 medici de familie foarte foarte dotati.
si ce folos.mi-au prescris antidepresante, le luam 3 luni, parca pe alaturea, si ei singuri imi ziceau: pai, daca nu-ti ajuta, da sa le schimbam, le-am zis: eu nu sunt experiment pt voi!

acuma planuiesc sa merg la Moscova, unde o sa pot consulta un medic renumit, docent in Psihiatrie.

momentan stau pe acopunctura si ceaiuri chineze, dar nu sunt ceaiuri dar otrava, si tot nimic nu ajuta.

cind o sa ma fac bine, Domnul stie, dar nu ma dau!!!
si nici nu vreau sa aud: stii, draga, am incercat toate posibile cu tine, deprinde-te. what the f.ck is that?
eu sa ma deprind??? NEVER!!!!

pt prozac,

uite, am stat toata ziua si am citit comentariile tale din alte subiecte la tema data, si desi nu te cunosc inca, dar as vrea foarte mult sa te CONTRAZIC, daca se poate.

aceasta tulburare se vindeca 100%, deci si medicii confirma asta, ultimul mesaj venit din Ru pot sa ti-l "paste aici" dar noi, oamenii toti suntem diferiti, la unul merge un tratament la altul nu. deci depinde foarte mult cum este ales tratamentul adecvat.
la fel, daca citesti in enciclopedii medicale despre boala asta parshiva, se spune la fel ca se lecuieste 100%.

acuma, eu cu medicamente nu am putut sa ma vindec, poate deaceea ca mama mea (medic de familie, GP), intervenea de fiecare data in tratamentul meu medicamentos, eu am primit amitriptilina 1 luna, sunt oameni care stau pe amitriptilina 1 an, iar altii stau pe pastile mult mai tari decit amitriptilina.
mama se teme de dependenta.

eu citesc si am citit foarte mult despre asa, plus discut cu medicii in 3 locuri (Ru, MD, Ro, UK)
la moment citesc cartea de Bruce H "the Biology of Belief", unde se spune ca nici o boala nu se transmite genetic, doar tre sa schimbam anturajul!!!

acuma, eu cunosc in carne si oase 3 persoane care au fost afectate de depresie, sau de TOC foarte grav, deci macar ca eu ma chinui 5 ani, dar...touch the wood. n-am avut inca galucinatii, n-am vrut sa ma sinucid, etc.
aceste 3 persoane au avut simptome mult mai proieminente decit la mine, si ele sau lecuit pot zice 200 %
este un batrin de 70 ani MD
o doamna de 40 ani MD, locuieste in UK
si un domn de 60 ani englez.

deci eu, iti spun pe oameni care exista acuma, si care au avut mai rele ca noi, si s-au "cleared for good"
plus aici este statistica care arata ca CBT -terapia asta care eu vreau s-o incep la fel te lecuieste pe viata de aceasta tampita anomalie.

eu, insa nu o sa ma dau batuta, daca nu-mi ajuta, merg iar la GP si o sa-i fac capul machuka, dar sa-mi dee alt specialist.
nu o sa las sa persiste aceste simptome toata viata!

astept sa revii din vacanta.

prozac, priveste, gasseste pe cineva sa-ti traduca...


Тема:
может ли это перейти в шизофрению?

Вопрос:
у меня уже 5 лет как есть навязчиваемые мысли.
страхи постоянно и стресс. разные сны по-ночам.

мысли всегда приследуют меня. про лейкоз, про смерть. тревога...
2 года назад от этого случилось вегетативная дисфункция. Получила медикаменты, + сеансы психотерапии. Состояние тоже самое.


2 вопроса:

может ли это перейти в шизофрению?

это во-бще лечится, только честно, или я всю жизни буду думать, будут судороги, мигренни, глаза колят, игли везде, немеют руки, лицо, и самое страшное: мысли и страх про лейкоз и рак крови, смерть.


Ответ: raspunde medic - psihiatru...
Вероятнее речь идет о смешанном тревожном и депрессивном расстройстве. Это пограничное психическое состояние. Оно лечится, если лечить правильно. Обратиться необходимо очно, к врачу психиатру-психотерапевту. Лечение комплексное: медикаментозная терапия и психотерапия. Мгновенного результата ждать не стоит, иногда лечение затягивается на год-два.

В шизофрению не переходит.

pt dorulezz...

nu stiu daca mai este pe aici,

in fine, comentariul ei in ceea ce priveste la Iisus.
draga, dorulezz,

astea again sunt niste ganduri, tu doar la mintea ta treaza nu te gandesti asa de Dumnezeu...
daca mergi la Preot sa te spovedesti(eu am fost), ei spun ca asteaa sunt ispite, si ca multi credinciosi cind incep a cunoaste Numele Domnului au aceasta.
eu am o prietena buna in Chisinau, care merge la Biserica in toat simbata si duminica, are 30 ani, nu are TOC sau depresie, e normala sa zicem asa, si ea avea asa ginduri in subconstient: de fiecare data cand se ruga, ii veneau ganduri precum scuipa in icoana, desgur Domane fereste.la fel multi preoti evlaviosi trec peste asta, biserica lamureste acest fenomen, ca se incepe lupta cu diavolul.

pt prozac,

Doamne, ce ganduri similare cu ale mele, Maika Domnului din cer, mai sunt asa oameni ca mine,.
am vorbit cu un psiholog aici in UK si la un UNI de Medicina, UK s-a facut o anketa, citi studenti si-au incipuit ca ei omoara pe cineva... si au aparut cifre mari %%% studenti ce nu sunt afectati de TOC sau alte depresii, au avut asta in capul lor sanatos.

acuma, la noi care e problema: noi ne afundam in aceste ginduri, si ne temem sa nu devina realitate.

Slava Domnului ca nimic nu se intimpla, ca am si eu asta.

pt prozac din nou.

prozac, ai spus ca ai ascuns 1.5 ani obsesiile tale. sa stii chiar daca mergeai la medic, asa e sistema in UK si MD, Ru medicii la inceput cauta boala organica, si toti psihiatrii spun ca tre sa treaca un an minimum ca ei sa te ia sub tutela lor. asta e regula, daca se ajunge la concluzia ca e mental, atunci se apuca de tine.

deci oricum trece in cronica, sa zicem asa, ceea ce nu ebine.

tu ai ascuns. eu sunt foarte foarte deschisa de firea mea, mama stie toate secretele mele, pina la urma si cele ce tin de sex. si alte prietene de ale mele bune.

eu, am trambitzat la toti ce ma doare, si pe mine m-au luat deodata, dar oricum a trecut timp, caci asta e regula. se cauta intii boala organica, dai analize de sange, asa eu am facut, am mers la centrul de virusologie, etc, n-0au gasit nika, hai la endokrinolog, caci uneori hormonii isi fac de cap, si mi-au luat toate substantele chimice sa vada daca nu am insuficienta de Mg, Ca, K, etc. apoi sunt analize pe care le asteapta 3 saptamini, si dai din nou.

plus la toate aste alaptam copil, si medicul din UK, mi-a zis opreste alaptatul si treci pe fluoxotina imediat, nici nu vroiam sal aud, i-am zis ca-i prost cu totul ca eu nu am depresie.
apoi am parasit UK, caci maika-mea murea auzinduma ca am temperat, si ca ei nu mi fac nimic, am mers acasa.
deoarece aplaptam am inceput sa primesc tratament homeopatic (care a fost 0) si ierburi, ceai acopunctura. pina cind la o prietena in ospetie, mama ei este moasha si m-a apucat un tremurici nebun, si ea mi-a zis: stop, fata mea, lasa totul opreste alaptatul si treci la preparate puternice.

plus ca bateam in lemn, sotul ma vedea, si-mi spunea, du-te la medi, ca asta nu e normal, ignoara gandurile, dar eu nu l-am asculatat am crezut ca vor trece asa, dar ce s-a primit, s-a excitat prea tare sistemul nervos, si acuma dez-excita-l, Doamne!
ce pacat ca nu am ascultat sotul, poate gandurile si ritualurile demult nu mai erau, dar asa acuma am simptome zi de zi, de 2 ani, caci s-a erupt sistemul vegetativ periferic.azi migrena, maine ma apasa pe ochi, ca nu pot merge la volan, poimiine imi moaie picioarele ca cred ca cad jos, etc.

Doamne ce suferinta, cite o data zic: nu mai bine oare o alta boala care ai baut pastila si ulcerul s-a vindecat, Doamne iarta-ma.

prozac,

ma intorc din nou, la toate comentariile tale.

sa stii ca aici in UK medicii psihiatri lecuiesc asta doar cu CBT, ei in genere evita tratamentul medicamentos in orice boala, i.e. chiar sa luam antibioticele, acasa mama mea, daca un antibiotic nu merge iti da altul, etc, (scoala ruseasca), aici e strict, daca te-au pus pe penicilina si nu-ti ajuta, basta. nu-ti mai da cit pururea alt anntibiotik.

medicii UK sunt foarte reluctant fata de pastile.
uite, eu, am mers ultima data la GP si i-am zis ca am migrene nebune, ca nu ma pot scula din pat, stii ce mi-a dat? Paracetamol. hai, spune si tu, nu m-a luat amitriptilin, prozac, si fluoxotina, xanax-ul, si o sa ma ia un simplu paracetamol,

ei se tem ca de foc de reactii adverse si de faptul ca-ti afecteaza altceva.

ei au date statistice, unde arata chiar ca CBT este mai eficace decit antedepresantele, chiar uneori mai cu succes.

asa ca eu sper in CBT foarte mult, de altfel ma mira faptul foarte tare ca tu spui ca nu se lecuieste 100%, cind stiu persoane care s-au lecuit definitiv : au lecuit un stres cu alt stres. si a iesit din depresie, schimbindu-si anturajul.a venit in alta tzara. dar era la hotar cu moartea. s-a urcat pe geam sa sara in jos.si cineva a oprit-o.


sa stii, ca eu, nu ma dau, si imi pun sperante foarte mari in CBT, caci citind pagini intregi, teoria e ca iti schimba gandirea.

pastile medicii din UK nu se repad sa-ti dee, si eu pot procura orice pastile din Ru, Ro, sau Md, dar fara folos, nu mai vreau sa fiu experiment.gata, ajunge...

astept cu nerabdare sa revii, si sa comentezi la cele scrise.

salutare tuturor,
voi fi pe fuga caci sunt foarte obosita dupa drum, Romania asta cu drumurile ei!!!
Imi pare rau ca s-a marit gashca, preferam sa ne cunoastem pe alte site-uri...mai optimiste.
Cata, sper ca esti ok. Poti sa-mi scrii aici si asta intr-un fel iti va face si tie bine pen ca va fi ca un jurnal si vei observa si evolutia starii tale de sanatate.
Marushca, tu ai fost diagnosticata cu OCD?
Cate tratamente ai urmat si de ce nu au mers?
De ce nu ai facut pana acum CBT?
Scuza-mi turul de intrebari, insa m-am pierdut printre randurile tale si poate-s si prea obosita si nu inteleg?!
Ai spus ca ti s-a dat fluoxetina, prozac si ca l-ai intrerupt dupa o saptamana, de ce? Ce n-a mers?
Eu nu-s medic, sunt doar un pacient amarat al sistemului sanitar de doi bani din Romania, dar am citit si carti si pe internet si de acolo am tras urmatoarea concluzie: OCD nu se vindeca, dar se amelioreaza in proportie de peste 80% ceea ce inseamna ca poti duce o viata foarte aproape de normalitate cu medicatie antidepresiva si/sau CBT.
Mai mult decat atat, unele persoane raspunde foarte bine la CBT si isi remit simtomatologia pana la procentul amintit, altele nu raspund la CBT si prefera medicatia. Totul este doar statistic, nu-i nimic batut in cuie.
Pe de alta parte, exista un procent destul de mic in care simptomatologia se remite fara nici-un fel de tratament (si eu am avut norocul de a intalni o astfel de persoana), dar asta se intampla foarte rar!
Ce sa-ti spun, ca sunt altii si mai nefericiti ca noi care sunt chimio-rezistenti si nu raspund la tratament si pentru ei sunt solutii chirurgicale dar cu efecte ireversibile si uneori handicapante:((
Este o boala parsiva, stim cu totii cu diferite stadii de severitate.
Ma duc sa ma bag la somn, astept sa-mi scrieti cum sunteti voi, eu voi citi maine seara.
Sa fiti iubiti!