Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a X-a

Ce faceti? Nimic nou? Eu azi binisor. Dar am o teama ca am terminat cele 10 zile de magnziu si mi-e frica sa nu-mi fie rau fara el.

Buna dimineata,
Vesti prea bune nu am a va da, aseara am fost singura cu baiatul meu si am avut o seara destul de naspa, nu stiu, parca pur si simplu nu ma mai recunosc. Am avut niste ganduri foarte naspa la adresa baietelului meu si foarte putin chef sa ma joc cu el si asta m-a deprimat cumplit. Ma simt o mama de kko din cauza acestor ganduri (sper sa nu incarc pe nimeni dar simt nevoia sa le marturisesc, este vorba de gandul care mi-a trecut prin cap intr-o fractiune de secunda ca mi-ar fi mai usor daca copilul meu nu ar mai fi), ma gandesc ca tot ce fac pentru el e din ipocrizie pentru ca ce mama normala poate gandi asa ceva despre copilul ei. Oscilez intre realizarea faptului ca acesta a fost un gand care nu ma reprezinta si asta e, a venit, a trecut, el nu reprezinta sentimentul meu pentru copilul meu si compulsia de a-mi genera imagini mentale a ceea ce i s-ar putea intampla rau pentru a vedea cum reactionez, daca ma intristeaza (ca sa imi demonstrez ca il iubesc). Deci... varza, ce sa mai. Daca asta nu e TOC, nu stiu ce mai este. Am de gand sa vb serios despre asta si cu psihiatrul si cu terapeuta, ca poate tratamentul nu este cel potrivit, nu stiu.
Mi-e teama ca fiind asa de incalcita in gandurile astea sa nu fac ceva care copilului meu sa ii dauneze, sa nu imi scape din vedere ceva ce ar trebui sa fac pentru el, sa nu simta ceva din sentimentele mele negative.
Deocamdata incerc sa ma concentrez pe ideea ca sunt niste ganduri si vor trece.

M-am bucurat aseara putin (pana au aparut gandurile de mai sus - care Prozac au aparut ca si la tine intr-o seara cand eram singura cu el...) ca sotul meu a reactionat foarte bine la un mesaj pe care i l-am scris eu pe email despre pb mea cu sentimentele pe care le am fata de ei. Mi-a zis ca ar trebui sa ma gandesc ca poate trebuie sa urmez tratamentul toata viata si ca atunci cand am perioade de cadere sa ma gandesc ca vor trece, ca asta e procesul. L-am intrebat daca e pregatit mental sa fie langa o femeie care azi poate sa fie zambitoare si iubitoare si maine rece si trista si mi-a zis ca da, ca nu intelege de ce concep eu macar ca el m-ar lasa, ca asta e numai ceea ce produce mintea mea in legatura cu mine. Chiar mi-a facut bine sa vad ca a inceput sa inteleaga la acest nivel ce se intampla cu mine. Sper sa fie un pas inainte pentru amandoi.

Deocamdata sa vad ce fac cu nenorocirea asta care m-a lovit cu gandurile despre baiat... ma rog, ce sa nu fac ar fi mai bine zis pt ca cel mai benefic ar fi sa LET GO. Nu?

Salutare fetelor,
Ce faceti?
Io cat de cat pe un val mic, sunt inainte de venirea rusilor si parca, parca nu-mi mai e asa rau ca altadata. Da Doamne sa fi trecut de tot!
Am fost si eu aseara un pic asa mai anxioasa dar mi-a trecut. Mare lucru n-am facut acasa, niste paste carbonara si lectiile cu fii-mio, apoi ceva la TV si somnic.
Cand sa ma bag in pat m-a luat o agitatie ciudata, am stat m-am tot agitata in speranta sa dorm si n-ai sa vezi, parca n-aveam stare. Am laut un xanax mic si a adat Domnu de m-am linistit.
O sa-i spun dr despre asta. Sper sa fi fost doar un episod de oboseala.
Azi m-am trezit buimacita,.
Cam atat, voi?

Buna fetelor.
Eu sunt asa si asa. Sunt cam obosita, de doua nopti nu prea am putut dormi bine si cred ca din cauza oboselii sunt si putin trista. Vad totul intunecat.
Aseara am fost foarte vesela, am facut si eu lectii cu fii-mio, m-am mai invartit prin casa, m-am uitat putin si la TV si m-am pus la culcare.
Mai avem putin, Prozac si luam vacanta. Abia astept.

Buna fetelor, Roby, Prozac, ce ma bucur de voi ca sunteti mai bine.

Am scris terapeutei mele si iata ce mi-a spus (va zic si aici ca poate mai foloseste la cineva):
"ai facut bine ca ai intrat in camera la baiat, insa nu cred ca iti foloseste sa te expui la ganduri negative. oricarei perosone ii trec prin minte si ganduri neplacute, ideea este sa le lasi sa treaca, sa nu te agati de ele. probabil ca viata ta era mai simpla inainte sa ai copil, dar la asta se gandeste orice mama din cand in cand (eu cel putin aud chestia asta destul de des si nu i-am dat nici o semnificatie decat ca viata este mai complicata cu copiii). te rog incearca sa nu intri in dialog cu gandurile: mintea functioneaza independent de ce vrem noi, iar gandurile apar si dispar; ideea este sa le privesti ca un observator extern si sa nu intri in vorba cu ele. chiar daca nu iti reuseste lucrul asta 100% de la inceput, te rog scrie-l pe un card si citeste cardul cand esti in situatii similare."

Acum mi-e dor de el si folosesc asta ca sa imi arat mie ca sunt mama buna, ca il iubesc - nu stiu daca e bine, cred ca ar trebui pur si simplu sa let go (deja in ultimele saptamani mi-am intins mintea la maxim). Oricum, m-am mai linistit nitel.
De azi o iau de la inceput cu exercitiile de CBT. Am pe masa card-urile cu fraza de amanare a grijilor "ma voi ingrijora la ora 15:00" si cea pe care mi-a zis sa o scriu azi (in mesajul de mai sus) si in geanta I-pod-ul cu CD-ul pt exercitiul de relaxare pe care am de gand sa il fac zilnic de acum incolo (probabil in toaleta ca nu stiu unde altundeva). Cred ca femeile de serviciu care imi curata biroul zic ca am luat-o razna complet cu atatea card-uri. :)
Ma rog la Dumnezeu sa imi dea putere sa lupt in continuare cu toate armele astea si sper... Ce altceva pot face.

Gagici, ne lovi pe toate gargaunu, ha?

Cata, pai tu stii, mama, ca astea e ganduri de tocaiala! Ce sa faci? Sa-ti spui ca si gandul asta cu copilul face parte din tulburare si ca mama grijulie si iubitoare cum esti, faci oricum tot ce-ti sta in putinta ca lui sa-i fie bine. O sa vezi in cartea lui Penzel cum sunt descrise toate rahaturile astea clar si cum omul are raspunsuri la ce ne macina. Eu am citit cateva capitole si mi-a placut. O sa duc cartea la doctorita si vreau sa fac cu ea un plan pentru mine.
Penzel zice ca oricum terapia ne trebuie adaptata si mie mi-a mai deschis un pic ochii cu ce si cum. Ma inspaimanta ca trebuie sa traiesc cu porcaria asta, dar stiu ca nu va fi asa mereu. Noi macar stim ce avem acum si cam de pe unde sa apucam treaba asta. O mare parte din treaba am facut-o deja.

Prozac, pai mie mi se pare ca ai facut foarte multe aseara!

Cris, iti fac o copie la carte?

Fetelor, vant la pupa si curaj in lupta cu daca si cu parca! Nici eu nu mi-s foarte roz, m-a mai oprit si un politai si mi-a luat doua puncte ca vorbeam la mobil. Uff! Barbatul meu zicdi ca e pe alta planeta, azi pe luna maine pe marte, da or trece ele toate.

Sophie, multumesc de incurajari. Tocmai ce puneam mana sa iti scriu si tie.

Stiti ca io ma macin si ca ma pedepseste Dumnezeu pentru gandurile astea si ma gandeam de multe ori sa le discut cu duhovnicul dar imi era frica pentru ca de multe ori m-am simtit neinteleasa si descurajata. Fac insa seminarul online cu Maica Siluana de la Centrul de Consiliere Ortodoxa Sfintii Mihail si Gavriil de la Iasi si, desi ii scrisesem mesaj mai demult, in timp ce ii scriam azi despre aseara, iata ce mesaj am primit de la dansa:
"Daga mea Catalina, in aceste momente, singura scpare este sa nu crezi gadnurile si sa traiesti starea de rau fizic ca pe o poarta catre alta viziune!Ganduirle iti fac rau. si incearca sa renunti la orice dorinta din ce cu orce pret!Domnul sa e binecuvnteze si sa te lumineze pe Cale.eu am icnredere ca vie alege salntatea!Cu drag si nadejdeMaica"

Si azi mi-a mai scris:
"Fetita mea iubitî, obsesia e o suferinta care conteaza pe colaborarea ta! Cu cat iti e mai teama c atatg se va intampla sa ai gaduri care s ate sperie!E o teapie, logoterapia, care da f bune rezultate inobsesii. ingtreaba pe erapeuta ta si paote cagasiti impreuna solutiaTu, cand vin gandurile, rspira linsitit si spuen daomen Iisusesi s astii ca Dumnezeu cu adevarat nu e un pedepsitor si el ste mai bine ca tien ca nu tu gandestiasta... Curaj!cu drag maica "

Si ultimul mesaj:
"Si sa crezi ca e o tulburare psihica de care te vei vidneca prin psihoterapei si cu rugciune, cu seminar si cu spovedanie si cu ImparatsanieTe iubeste maica"

Dumnezeu lucreaza prin cei de langa noi, clar!

Fata, bine ca ai dat de cineva din biserica care sa nu te judece!
Eu sunt atat de circumspecta ca mi-au facut atat de rau atat dorinta mea de a fi inteleasa cat si neintelegerea oamenilor din biserica. Asa ca ma stradui sa-mi recapat increderea in mine si-n convingerile atat de frumoase pe care le aveam altadata privind tot ceea ce ma inconjoara.

E o draguta maica ta! Indraznesc sa-ti spun ca pe noi ne termina nu lipsa de credinta, ci frica ca nu facem destul. O sa citesti cartea si o sa vezi singurica ca nu e chiar asa de neagra situatia si ca EXISTA tehnici care functioneaza. Eu citeam aseara si plangeam pentru ca imi dau seama ca sunt oameni pe pamantul asta care stiu cu ce se mananca TOC-ul si cum se recupereaza suferinzii. Stiu ca-ti mananca ani din viata, ca dintr-o persoana sociabila devii inchis, ca dintr-un om creativ cum sunt eu (am scris o carte pe care am publicat-o la 19 ani) devii o persoana careia ii e frica sa-si exprime creativitatea, stiu toate astea. Stiu ca cei din jur nu te inteles, ca te stigmatizeaza daca vorbesti si ca te stigmatizezi tu singur si mai mult. Stiu toata suferinta noastra tacuta pe care ne-o exprimam doar aici si la psiholog pentru ca cei din jurul nostru nu stiu cat de cumplit e si nu inteleg ceea ce si pentru noi e atat de bizar. SI SUNT SOLUTII!

Capul sus, sunt solutii pentru toata lumea!

Sophie, acceasi temere o am si eu, sa spun la duhovnic despre aceasta tulburare psihica. Am facut-o si am plecat de acolo in cel mai bun caz fara raspuns. De cel mai rau caz nu va zic aici ca n-aveti nevoie si n-am nici eu. In Maica Siluana am gasit o minte luminata (este absolventa de filozofie sau psihologie din cate stiu eu si sigur recunoaste valorile terapiei bine facute) si o mare iubire pentru oameni si de aceea m-am lipit de ea si imi da sfaturi excelente. Nu intamplator, aceste sfaturi DE FIECARE DATA merg mana in mana cu cele date de terapeuta. Sunt o norocoasa!

Fetelor, am dat cautare pt LOGOTERAPIE si iata ce am gasit ca definire:

Fondata de neuropsihiatrul Viktor Frankl, logoterapia este considerata cea de-a 3-a scoala vieneza de psihoterapie dupa psihanaliza lui Freud si psihologia individuala a lui Adler. Logoterapia este o forma de analiza existentiala care se concentreaza asupra vointei de a obtine un sens.
Principiile de aza ale logoterapiei sunt dupa cum urmeaza:
- vointa are un sens in toate situatiile, chiar si cele mai mizere
- principala noastra motivatie pentru a trai este vointa noastra de a gasi un sens in viata
- avem libertatea de a gasi un sens in ceea ce facem si ceea ce traim, sau cel putin in pozitia pe care o adoptam cand ne confruntam cu o situatie de suferinta.
Exista sapte principii de baza care, conform logoterapiei pot fi aplicate in viata:
- exprimarea libertatii de a ne alege atitudinea, libertate cre nu ne poate fi rapita
- exprimarea vointei in gasirea unui sens
- gasirea sensului in momentele vietii
- a nu actiona importiva ta insuti
- a te privi de la o anumita distanta
- a-ti schimba focalizarea atentiei
- a te extinde mai departe de tine insuti
Utilizarea cuvantului "spirit" in logoterapie nu are conotatii spirituale sau religioase, ci se refera la vointa fiintei umane. Ceea ce conteaza este a gasi un sens, nu a-l gasi pe Dumnezeu, in acord cu teoria logoterapiei. Bariera in gasirea sensului poate fi hedonismul si materialismul.

Cata, fata draga, mie mi se pare tare complicata treaba asta cu vointa de a obtine un sens, mai ales ca una din senzatiile pe care le am adesea este ca eu nam nici un sens sau ca nimic din jur nu are sens. Dar cred ca asta tine de anxietatea TOC-ului, a obsesiei... eu, ca o obsesiva simpatica ce sunt, ma intreb si de ce ma intreb anumite lucruri sau ma gandesc la ce sa ma gandesc si de ce sa ma gandesc... si atunci lucrurile nu mai au sens.
Drept pt care exercitiile de cbt sunt foooarte bine venite!

Sophie, cred ca se intersecteaza cu CBT-ul in urmatoarele:
- a nu actiona importiva ta insuti
- a te privi de la o anumita distanta
- a-ti schimba focalizarea atentiei

Da, ai dreptate, pare destul de complicata. O sa o intreb pe terapeuta de ea

Cata, ma bucur enorm pentru tine ca incet, incet iesi la lumina. Ma rog la Dumnezeu sa te tina cat mai sus acolo si la randul tau sa ajuti si pe altii:)
Este extraordinar lucrul acesta cu Maica, am ramas fara cuvinte..nici nu stiu ce sa-ti spun:)

Personal, cred ca orice om e unic si important e sa gasim pentru fiecare dintre noi tipul de terapie care sa ne scoata din starile chinuitoare. Pina la urma nu conteaza ce alege fiecare, important este sa-i mearga, sa ajute la randul lui persoanele in suferinta cu un sfat sau o mica speranta si sa mearga mai departe vazandu-si de viata lui.

Sophie, cartile din afara sunt bune si abiaa stept sa o citesc si eu.
Va spoun drept, prima carte am primit-o in 2003 prin primavara cand eram intr-o stare jalnica si vazand ca sunt mii de cazuri de obsesii cu violenta, asa cum am si eu, am citit-o plangand. De fapt, n-am citit-o am savurat-o.
E drept ca tehnicile respective erau mult prea dure pentru mine si unele nu le-am putut aplica de teama, dar mi-au dat o speranta, aceea ca se poate si ca nu sunt singura in aceasta suferinta.
Nici nu stiti cat conteaza...
Roby, da luam vacanta o saptamana si ne mai deconectam nitel:)) Tu esti mai bine un pic?
Azi am fost cu treaba pina peste cap si acu ma duc la stomatolog.
Va las pe val si sper sa va gasesc tot pe val, da?

Buna,
Sophie, ce bine ca mai e valabila oferta ta! Normal ca mai vreau cartea! Dar ai idee cum se poate trimite cumva ramburs ?(sa-ti platesc macar copia si transportul). Nu te grabi, chiar nu vreau sa te incurc cu ceva!
Eu azi cam anxioasa, se apropie si menstruatia si cred ca e si de asta.
Voiam la un moment dat sa va intreb despre anumite aspecte ale vietii voastre, daca tot e sa avem un subiect; de exemplu: va influenteaza TOC viata sexuala?
mie, da. Eu nu stau cu logodnicul meu, si daca se intampla sa avem si noi si loc si timp, se poate sa nu am eu stare din cauza TOC-ului. Cateodata o fac asa, cu speranta ca o sa ma simt mai bine si cu TOC-ul apoi; cateodata functioneaza, dar cateodata simt ca a fost totul fortat, ca am facut-o doar ca o obligatie cumva.

Tocmai am observat ca subiectul cu Maica nu se potriveste cu al meu, scuze...atunci sa-l lasam pe al meu pentru weekend... :)

anca ciontu

Si eu sufar de peste 6 ani de OCD. Am facut diverse tratamente si chiar si psihoterapie. La inceput am avut o singura obsesie. Apoi au fost mai multe, chiar multe si am av ut si compulsi. Mi-am pierdut de 2 ori serviciul din aceasta cauza si am trecut prin niste etape greu de suportat. Mi-as dori un copil mult de tot dar mi-e frica sa incerc. Datorita acestei boli tot ce mi-am dorit in viata am realizat mult, mult mai greu decat un om obisnuit.
Dupa multe experiente, tratamente( unele fara nici un rezultat) acum fac tratament cu seroxat de circa 2 ani. Pot spune ca ma simt binisor ( nu mai am ganduri sau rituluri) dar uneori cate o depresie isi face aparitia. Uneori ma simt deznadajduita. Doctorii spun mereu aceleasi lucruri si uneori nici nu ma mai cred ca nu ma simt bine. cele mai frecvente in ultimul timp sunt stari de neliniste si nervozitate. M-am saturat de doctori si medicamente si acum, momentan nici nu am posibilitati financiare sa incerc pe la alti doctori. Am fost internat de urgenta de 2 ori in spital. Nu vreau sa-mi plang de mila pentru ca multumesc lui Dumnezeu ca nu am o boala incurabila, ca nu este o boala mortala dar este extrem de greu. Nu mai sunt acelasi om vesel, plin de viata si sunt foarte pesimista. Asta este eu sper sa evolueze si medicina si sper sa fie mai bine. Eu nu am de gand sa renunt la visele mele. daca doriti sa discutam si poate mai schimbam pareri eu ma numesc anca -. Va multumesc.

Cris, nu exista un "subiect cu Maica", ceea ce propui e foarte valid si important. Sexul amestecat cu pb noastra este o pb mare, am mai discutat noi. Mi-a zis mie "luminata" aia de psiholoaga care m-a tinut in kkt atatia ani (scuzati franceza), o fraza: "femeia f..e cu creierul". Cum atunci crezi tu ca se poate sa nu ne influenteze?
Asta vara nu cred ca m-am vazut cu sotul vreun pic cand imi era rau, rau. Acum, mai tarash, mai grapish, depinde mult si de starea mea, foarte mult, de ce e cu copilul etc. Dar na, dupa aproape 17 ani impreuna ce sa mai vreau acuma sa fie ca la inceput... :))
Hai fetele mai cu vechime, ziceti si voi.

Prozac, da, ai dreptate, fiecare este unic si trebuie sa ne gasim calea noastra. Nu va entuziasmati prea tare de mine, eu sper sa nu va induc in eroare cu starea mea. Stiu bine ca momentul este moment si conteaza prezentul, in viitor nu stiu ce va fi. Deocamdata incerc sa savurez nitica liniste. Peste 5 minute mai vb. :) Dar speranta este mereu prezenta si macar ma bucur ca am gasit o cale si sfatuitori buni.
SLAVA DOMNULUI SI MAICII DOMNULUI!!

Draga Anca, ai ajuns unde trebuie. Noi aici cultivam speranta si nu renuntam la visele noastre, intocmai ca tine. Te felicit pentru ca ai fost atat de jos si totusi iata, nu renunti. Ne dai curaj.
Mai zi-ne despre tine. De ce ai fost internata? Acum lucrezi? Ai facut psiho-terapie? Esti multumita de relatia cu medicul psihiatru?

Buna Anca,

Anca, bun venit printre noi. Dupa cum vezi, suntem ca si tine, cu obsesii si anxietate. Bine faci ca nu-ti pierzi speranta. Eu iau Prozac, dar nu-mi merge prea bine si fac CBT, adica terapie cognitiv comportamentala. M-a ajutat mult, dar mai am sizile de panica. E greu, dar si eu trag sperante ca lucrurile se vor schimba.

Cris, uite adresa mea de mail: -. Scrie-mi si gasim o varianta. Nu-ti fa griji pentru bani! Cea mai mare multumire a mea ar fi sa ne gasim intr-o buna zi si sa ne spunem: mama, ce fericite suntem!

Prozac, fac ce pot sa ti-o trimit si tie.

Cata, te pup si pe tine.. eu plec ca sunt racita rau si cum se leaga starile astea de raceala si de anxietate, sunt cam naspa. Ma duc sa-mi pun un termomentru si sa iau ceva pastile.

Sophie ai grija de tine!!!! Baga Coldrex.

Cris, baga-te la discutia cu sexu'. Acu' te dai lovita? :)

Sophie, cartea i-o trimit io lu Prozac, am vb deja cu ea, stai fara grija.

Anca, hai cu detalii.

Pai eu am zis cu sexu' cand am propus subiectu'...oricum concluzia era ca da: TOC-ul imi influenteaza viata sexuala.

Salutare fetelor,
Am citit ce ati mai facut ce ati mai zis zilele astea. Vad ca, per ansamblu, ati tinut o bine. Bun venit Anca, ai nimerit cum nu se poate mai bine. Vei fi indrumata cum nu se poate mai bine de fete. Mie mi au ridicat moralul de fiecare data. Eu mai mult cu beneficiile, dar mai subtirel cu sustinerea. da ma fac eu bine si va consiliez pe toate frumusel, frumusel. - bat campii, da nu se stie, caci simtii niscai vant in vele si am prins curaj. incerc sa preiau controlul asupra vietii mele. si parca e mai bine. Mi am procurat o carte de terapie cognitiva f faina si acum ma destelenesc. Parca e mai bine cu gandurile netente si cele atente. Imi pun frumusel gandurile si toate temerile pe hartie si vad ca nu io nimic de ele. Si formulez cu atentie altele benefice. Ei nu i mare filosofie, parca te simti mai usoara. Cred ca important e sa nu te simti influentata de gandurile care iti zboara prin cap, sa le accepti si pe cele mai tampitele.- ce mamica lor, trebuie sa traiasca si ele, daca nu parazitandu ne, atunci cum.
Fetelor azi cred cu tarie ca vom invinge. Dusmanul nue chiar atat de nedgru, ci ar putea sa ne fie chiar prieten

Simoten, spune-ne si noua ce carte...ca e voie, nu faci reclama!!:)

Buna dimineata,
Va scriu in aceasta dimineata despre o "descoperire" pe care am facut-o azi dimineata. Stiu ca nu am descoperit America, am discutat deseori la terapie despre aceste scheme, despre "gandurile din spatele gandurilor". Totusi, descoperirea schemei la care m-am gandit de dimineata m-a mai linistit intr-atat incat sa incep ziua mai bine, sa fiu mai optimista in ceea ce ma priveste.
M-am trezit destul de anxioasa (la 4 dimineata). Asta dupa ce aseara m-am batut iar destul de mult cu fel de fel de ganduri obsesive pe care desi incercam sa le privesc detasat nu puteam pentru ca, bineinteles, ma loveau unde ma durea mai tare. Am fost de asemenea extrem de anxioasa acasa (ma dezobisnuisem de asta, speram sa nu mi se mai intample).
Azi dimineata m-am gasit gandindu-ma ca ma voi simti mai bine la serviciu sau in afara casei oricum si m-am simtit foarte vinovata pentru asta si deci anxioasa. Am inceput sa ma gandesc de ce ma simt asa.
Am realizat ca exista schema de gandire care este urmatoarea:
"ma simt bine cand sunt plecata de acasa"
deci
"nu ma simt bine alaturi de copil"
deci
"nu am sentimentele pe care o mama le are in mod normal pentru fiul ei - in ideea ca o mama ar vrea sa fie tot timpul cu fiul / fiica ei"
deci
"nu sunt o mama buna" (astfel confirmandu-mi o credinta fundamentala negativa).
Astfel nu reusesc sa am liniste cand plec pentru ca schemele mele de gandire ma conduc la aceeasi concluzie care ma doare - ca nu sunt o mama buna.

DAR

Odata ajunsa acasa, sau pe masura ce ma apropii, incep sa devin din nou anxioasa si m-am gandit si la asta, la schema din spatele acestei anxietati.
"voi ajunge acasa si ma voi simti iar rau"
deci
"nu voi putea sa fiu zambitoare si vesela alaturi de copilul meu, nu voi putea sa particip cu tot sufletul la ceea ce fac cu el, voi avea iar ganduri groaznice despre el"
deci
"nu sunt o mama buna" - confirmarea aceleiasi scheme.

Este un cerc, cum o dau tot nu ies bine. Nu prea stiu cum sa ies din cercul asta, recunosc. I-am scris si terapeutei. Oricum cred ca un pas inainte este ca l-am recunoscut.

Mai mult decat atat. Cand reusesc sa demontez aceste scheme si sa inteleg de unde imi pornesc anxietatile, apare schema
"la un moment dat nu vei mai reusi sa rezisti acestei batalii continue"
deci
"nu vei mai putea sa iti indeplinesti indatoririle acasa sau la serviciu"
deci
"vei deveni o povara pentru ceilalti"
deci
"vei esua"

Ma intorc mereu la schema esecului. Ma gandesc ca poate solutia sunt feed-back-urile pozitive pe care sa mi le dau si va rog sa ma credeti ca imediat ce ma simt putin pozitiva asta incerc sa fac. Nu sunt inca destul de puternice aceste feed-back-uri incat sa anuleze schemele astea atat de batute in cuie in capul meu.

Hai ca v-am luat cu filozofia de dimineata. Dar mi-era ca uit daca nu pun pe hartie.

Simo, ma bucur ca te simt mai pozitiva. Da, zi-ne de carte.

Hai fetele! Capul sus si la raport!!!

Salutare fetelor. Acum ma simt mai putin pe val, asa mai pe la mijlocelelul lui, dar voi vede ce mai aduce ziua de azi. Cris, cartea se cheama : Bucura- te de ceea ce ai.Cum sa ti controlezi sentimentele si sa ti modelezi gandurilede Timoty Miller. Am gasit o la biblioteca.
Alta carte faina pe care am descoperit- o este: Terapie cu ingeri. Imi plac cartile de spiritualitate, intr-o perioada cartile astea fiind un refugiu pt mine. Am facut si cursuri de Reiky si multe altele. dar se pare ca tot in impas am ramas. Oricum, Terapie cu ingeri este o carticica draguta si mi a intarit credinta ca suntem susstinuti de divinitata, mai mult decat am crede.
Ma bucur Cata pt descoperirile tale. Nu i asa ca te simti un pic mai stapana pe tine? Si eu am depistat niste ganduri interesante, daca pot zice asa, in spatele altor ganduri si ma panicam ca vai ce pot gandi de ex. ca nu am chef de munca, ca mie greu sa ma trezesc etc. in fine...
O zi buna!

Salutare fetelor,
Un sfarsit de saptamana cat mai placut si multa, multa liniste:))

Ce pot sa va spun fetelor ? De atatea ori mi-am spus povestea incat uneori nu ma mai simt in stare. Am 33 de ani si sunt casatorita cu un om exceptional, Daca el n-ar fi existat in viata mea si daca nu i-as fi avut pe parintii mei nu stiu ce se alegea de mine. Am avut obsesii inca din liceu si au devenit insuportabile pe la sfarsitul adolescentei, nu m-am gandit mult timp ca este o boala si nu puteam sa-mi explic mie insumi ce se intampla cu mine. Nu am spus nimanui nimik pana cand intreg organismul meu a cedat si nu am mai putut ascunde ceea ce se intampla cu mine. Mi se pare uimitor ca unele dintre voi va descurcati numai cu psihoterapie, am incercat si eu dar nu a avut nici un efect. Cand ma gandesc la un tratament prin psihoterapie, in special la ceva bun un psiholog care intradevar sa te ajute, gandul ma duce la bani multi, timp mult si lupta multa din partea fiecaruia. E un tratament indelungat si pararea mea este ca oricand poti sa decazi. Eu am luptat cu boala, fara nici un fel de ajutor foarte mult timp, poate prea mult si ea a castigat, atat de tare m-a coplesti incat uneori sunt convinsa ca nu mai am nici un pic de vointa. Poate sunteti curioase ce obsesii am avut ? Am avut fel si fel de obsesii, multe unele chiar nu mi le mai amintesc. Prima mea obsesie si cea mai lunga a fost "singur". Ajunsesem sa nu pot rosti acest cuvant.
Tot ce era legat de singur ma inebunea. Ritualurile erau verbale, in capul meu si incepeau de dimineata si ma lasau impace cand adormeam. Apoi cel mai recent care a inceput acum vreo 2 ani : eram obsedata ca ia foc cladirea in care lucram drept urmare au aparut si compulsile si de cand ajungeam la servici si pana plecam vreificam de nenumarate ori toate cosurile de gunoi din companie de frica sa nu fi aruncat cineva sau chiar eu ( desi constientizam ca eu nu aruncam niciodata o tigara in cos de gunoi) o tigara aprinsa in cosul de gunoi. A fost mai mult ca o tortura, se intampla aproape zilnic sa-l intorc pe sotul meu la mine la munca sa mai verific odata. Bineinteles ca parcurs am trecut pe la mai multi psihiatrii, unii nu mi-au dat tratament corespunzator. Unul dintre ei mi-a dat zyprexa ( nu pot sa-mi dau seama de ce a facut asta, nu e pentru aceasta boala desi prin combinatie cu alte medicamente la unii pacineti am auzit ca merge) la mine singurul lucru care se intampla era sa ma ingras, considerabil. Apoi am fost internata 2 saptamani am incercat prozac( nu mi s-a potrivit ) apoi seroxatul care se pare ca merge binisor. Nu mai am ganduri dar nu mai sunt aceiasi nu sunt vesela, nu ma bucur la fel ca ceilati din jur, sunt foarte pesimista, trec usor de la o stare la alta si cam odata pe an sau in functie de evenimentele din viata mea intru in depresie. Probabil ca luna viitoare ma voi duce din nou la doctorita mea. Sa vedem ce mai spune. Sunt tare curioasa.

va las.

Anca, ce fel de terapie ai facut? Era cognitiv comportamentala? Eu te-as sfatui acum ca zici ca esti nitel mai binisor, sa incerci acest tip de terapie. Cauta pe net asociatia si suna un psiholog. Poate nu ai dat de terapia potrivita.
Oricum eu te felicit pentru cum ai rezistat. Bravo tie. Ca nu esti vesela si mai stiu eu cum... asta este, asa esti tu, cum vrei sa fii prin cate treci? E foarte greu sa stai cu zambetul pe buze cu fel de fel de alea in cap. De aia o admir eu pe mama Prozac. :)) Ca e o veselica desi si ea se confrunta si s-a confruntat cu multe.
Ia spune-mi acum de ce esti trista? Ce te intristeaza?