Tulburari schizoide - apatia

Buna. Timp de doi ani am trecut printr-o depresie din care, in cele din urma, am scapat, dar am ramas cu niste probleme de ordin emotional si chiar intelectual in sensul ca:
- mi-am pierdut tot interesul pentru aproape orice fel de activitate;
- gasesc toate subiectele de conversatie plictisitoare; rade omul in fata mea si nu simt nimic. Trebuie sa ma prefac ca rad si ma enerveaza, nu faptul ca trebuie sa ma prefac, ci ca nu mai simt.
- ma concentrez foarte greu, deci am ajuns sa retin cu mare dificultate ceea ce citesc. Inainte nu era cazul, fiind primul din clasa din a I-a pana in a IV-a si din a VI-a pana in a VIII-a.
- cand citesc am impresia ca retin, dar peste o ora ma chinui sa-mi amintesc despre ce am citit.
- simt ca gandurile mele sunt superficiale... nu ma simt ancorat in realitate, in prezent... gandesc ca prin vis. Inainte de depresie as putea spune ca era exact opusul, adica gandurile erau atat de intense incat uneori ma retrageam cu totul in ele, insa nu in sensul patologic. Pur si simplu aveam o gandire mult mai activa.
- am ramas cu o gandire greoaie, ma chinui sa gasesc idei, imi simt vocabularul redus. Inainte aveam cele mai frumoase compuneri din clasa. Acum parca m-am prostit.
- nu mai am aproape niciun fel de emotie puternica. De ani de zile n-am mai simtit "fluturi in stomac" sau furie.
- nu suport contactul indelungat cu oamenii; nici cu familia.
- am un timbru monoton, mimica redusa.
- nu ma motiveaza foarte multe
- nu am probleme cu vointa
- nu am energie (fizica, intelectuala)

Pe scurt, mi-am pierdut motivatia negasind prea multe lucruri interesante, traiesc permanent o stare de apatie ucigatoare, gandesc greoi invartindu-ma in jurul aceluias gand destul timp, ma concentrez si memorez cu dificultate, am probleme in relatiile cu ceilalti din cauza apatiei. Tulburarile schizoide se trateaza? Ca banuiesc ca despre asta e vorba. Apatic (daca e sa facem referire la una dintre tipologiile extinse ale scolii franco-olandeze) nu am cum sa fiu. Cand eram mic eram vesel, energic, dezinvolt, vorbaret (acum prefer tacerea), [b] ma atasam cu usurinta de persoane[/b] (daca venea o ruda in vizita la noi si statea peste noapte, a doua zi cand pleca plangeam; atat de mult ma atasam de oameni). Aveam multi prieteni. Si vreau sa fie ca inainte. Adica ma chinui sa socializez, sa ma implic, sa simt, chiar daca fortat negasindu-mi motivatia, dar parca deja e prea greu si prea obositor. Vreau, dar imi lipseste ceva. Cum sa arda focul fara lemne? Vreau sa ma duc si la psihiatru si o sa ma duc. Dar macar exista vreun medicament pentru apatia asta? Risperidona a ajutat pe cineva? Ca de psihoterapie nu cred ca am nevoie din moment ce stiu ce trebuie sa fac, stiu cum trebuie sa reactionez intr-o situatie, atata doar ca [b]nu SIMT[/b].

Chiar trebuie sa rezolv problema asta. Macar cea cu memoratul. Anul asta am bacul. Am luat si iau piracetam si parca e mai bine. Dar nu asa cum stiu ca trebuie sa fie in cazul meu. Multumesc.

Salut!

Ce parere ai despre mesajele mele de paginile 4 si 5, linkul de mai jos

http://forum.romedic.ro/prod/schizofrenie_011724.html/5

Vezi si topicurile deschise de mine.

Sanatate!