Vreau sa ma angajez. Am schizofrenie

Bună dimineața!
M-am hotărât sa ma angajez. Pentru asta, vreau sa apelez la fundația Estuar, care să mă ajute sa-mi găsesc un loc de muncă în orașul meu. Deci, prima întrebare: fundația Estuar reușește sa găsească locuri de muncă și pentru cei care nu sunt din cele patru orașe unde își au ei sediul, adică București, Cluj, Ploiești și Giurgiu? Sau o sa sun degeaba?
As vrea sa muncesc într-un birou, part-time, la un computer sau laptop. Ca și competențe, am așa:ECDl(pachetul Microsoft Office), atestat la engleză, știu doua limbi străine la un nivel mediu(engleză și franceză) și puțină turcă citit, înțeles si ascultat(cum am învățat din telenovele), scriu și mă exprim corect, am o pasiune pentru căutarea de informații, cercetare și cunoaștere, sunt pasionată de sănătate mintală, psihologie, boli mintale(mai ales pdihoze) dar și de medicina, în general, și, mai ales, sunt responsabilă si mă consider o fire analitică, organizând și analizând toate informatiil

O, fir-ar, nu mi s-a postat tot mesajul! Cum sa fac sa-l șterg pe cel existent? :((((

Rog administratorul sa-mi ștearga subiectul, nu mi s-a postat tot mesajul!!!! Și m-am supărat!!!Nu înțeleg de ce nu lăsați un buton prin care subiectele pot fi șterse dacă utilizatorul vrea.

Mulțumesc mult de susținere, doamna psiholog! :) Luni voi suna la Estuar și voi vedea ce-mi vor spune. Sper sa fie bine și sa îmi dea o soluție, sau, dacă nu, ma voi interesa si-mi voi găsi un job potrivit, până la urmă. Știu că trebuie documente care sa-mi ateste cunoștințele, le am deja pregătite, faza cu limba turcă era doar un mic bonus pe care l-am însușit de când eram adolescenta, uitandu-ma la seriale :))).
Gradul de handicap pe care l-am primit acum 5 ani, și care s-a menținut același, e gradul 2, accentuat. Acum patru ani, nu prea mi-au ieșit bine testele cognitive făcute la psihologul spitalului, dar eram și obosită și nu prea am avut motivație, de atunci trecând foarte mult timp. Eu, în toti acești ani, i-am făcut la fratele meu toate temele și proiectele pentru școală, iar, dacă cursurile s-au ținut și online, a fost cu atât mai bine cu cât el a reușit sa ajungă până-n clasa a 12-a cu medii foarte bune, iar anul ăsta beneficiază și de bursa. Cum e a 12-a, s-a pus pe treaba și se descurcă singur, de aceea nu mai e necesar sa-l ajut eu, motiv pentru care mă și plictisesc atât de tare, neavând o ocupație. Treburi casnice nu-mi place sa fac, cel puțin asa s-a întâmplat după tratament.
Eu sper sa fie bine și sa pot rezolva ceva. Lipsa de ocupație îmi va agrava boala și mă voi trezi cu o depresie urâtă și nevindecabila, așa cum mi-a spus o rezidenta care s-a ocupat de mine acum mulți ani.
Sigur, va voi ține la curent cu tot! Mulțumesc încă o dată de sprijin! :D

Nati, si daca nu s-a postat mesajul, mai dadeai unul si completai. Nu e normal sa stearga fiecare subiectul cand vrea, ca ar iesi haos pe forum, doar moderatorii trebuie sa poata sterge.
Si daca nu s-a postat tot, in 15 minute poti edita mesajul, nu e problema, deci puteai sa-l modifici.

Dar ma mir cum de nu ai ocupatie, eu de ex cand sunt mai bine nu am timp sa ma plictisesc acasa, filme, documentare, jocuri, grafica pe calculator, programare, mai ma documentez de una si alta, mai ascult muzica, mai vin prietenii pe la mine, nici n-as mai avea timp sa ma mai duc si la lucru sincer sa-ti zic.
Mai fac un rebus, un sudoku, o problema la matematica, la fizica.
Dar daca tu vrei sa lucrezi, este foarte bine.

@Costy2008

Și eu aveam ceva ocupație pana de curând, când reacțiile adverse ale Xeplionului m-au terminat. Anhedonia severă, lipsa de motivație și de inițiativa m-au făcut sa nu-mi mai placă nimic din ce-mi plăcea înainte, sa nu mai găsesc bucurie și plăcere în nimic. În primii doi ani de tratament, m-am tot uitat la filme. Cred ca am văzut în jur de 150 de filme+miniserii inspirate din carti clasice și o telenovelă de 50 de episoade. M-am gândit, la vremea aceea, sa-mi fac abonament la Netflix, dar a dispărut pasiunea și motivația de a viziona filme, așa că nu mi-am mai făcut și acolo s-a terminat treaba cu arta cinematografică.
Apoi, începând din a doua jumătate a lui 2018 și pana anul acesta, în ianuarie, principala mea pasiune și ocupație a fost muzica, ascultam muzica multe ore pe zi, deoarece devenisem dependenta de ea din 2013, primul meu an de liceu. De lună asta, din păcate, din cauza anhedoniei severe provocate de tratament, mi-am dat seama ca muzica ma plictisește și nu mai sunt atrasă deloc de ea, nemaifăcând diferența dintre muzica care-mi place și cea care nu, eu având personalitatea destructurata de la boală(adica sunt lipsita de personalitate), pe lângă anhedonie și aplatizare afectivă. Toate astea mi-au ieșit inclusiv la testele psihologice.
În ceilalți ani, eu vara eram cel mai bine, ma ocupam de animale și gospodărie și aveam o dispoziție mult mai bună decât în celelalte perioade ale anului, deoarece vara se reglează secreția de serotonina și de aceea aveam mai multa motivație sa fac una și alta. Însă, cum venea toamna, cum energia mea scădea și începeau simptomele depresive, având recaderi lungi și urâte, mai ales la finalul anului trecut când, din cauza depresiei și a gândurilor sinucigașe, a unei stări generale foarte proaste dpdv psihic și fizic, am fost nevoita sa cresc doza de Xeplion la 150 mg de la 100. Cei care mă cunoașteți mai bine știți ca nici în ceilalți ani nu am fost ok și am tot avut recaderi și episoade psihotice;îmi pare rău că nu am crescut mai devreme doza și m-am chinuit cu boala ani de zile.
De pictat, am avut perioade câteva zile în care pictam, dar apoi ma lasă, la fel si cu problemele la mate, fizica și chimie. De exemplu, după ce am ieșit din spital, în 2017, m-am pus sa fac probleme la toate cele trei materii enumerate anterior. Mama s-a bucurat și i-a spus rezidentei care s-a ocupat de mine la Cluj, iar aceasta i-a răspuns ca doar câteva zile va dura totul, însă nu a vrut sa spună de ce, pentru că era în anii de rezidențiat și probabil nu avea voie. Așa s-a și întâmplat:trei zile a durat totul. Medicul meu curant mi-a explicat ca acest proces are loc din cauza fluctuațiilor de dopamina din cortexul prefrontral și eu cred ca are dreptate, după cum am studiat problema. Am mai avut eu astfel de perioade si-n anii care au urmat. La fel, m-a ținut totul doar un timp limitat, eu nefiind constanta niciodată. De când iau doza de 150 mg, lucrurile s-au mai ameliorat și acum sunt mai hotărâtă.
Faptul ca pe fratele meu l-am ajutat la teme timp de 3 ani, dar eu nu am avut niciodată motivația sa învăț pentru mine și sa-mi dau bac-ul, deși poate ca eram în stare, se datorează unor procese diferite ale creierului sau poate unor tipuri diferite de neuroni. Sunt doua chestii diferite:motivația de a te ajuta pe tine și motivația de a-i ajuta pe ceilalți. De aceea vreau sa ma angajez:1. Nu am o ocupație acasa;2. Dacă e sa fac un lucru pentru altcineva, mai ales dacă e o persoana străină, îl fac. Și acasă, dacă-mi da cineva o sarcina pe care pot sa o fac, o duc la bun sfârșit fara probleme, îmi trebuie doar un stimul foarte puternic, un imbold tare.
La mine sunt multe chestii de finețe, totul în creierul și viata mea fiind controlat de modul meu de gândire. Problema e ca nu-mi dau seama, de cele mai multe ori, dacă mi se schimba modul de gândire spontan, de la boală, sau pentru ca vreau eu. Mereu înainte sa fac câte-o recadere mi se schimba modul de gândire la 180 de grade. Cred ca mentalitatea noastră e influențată de concentrațiile hormonale din organism. De exemplu, eu când am glicemia mare, îmi apar imagini în minte cu prăjituri și parcă le simt gustul în gură.
Ma consider un caz complex, de aceea mi-am asezat tot istoricul psihiatric într-o carte scrisa de mine la calculator, pe care am printat-o. Se întinde pe 6 ani, adică de la debutul bolii și până-n 2019. Ce s-a mai întâmplat de atunci știți unii dintre voi. Anul asta, urmează sa ma internez, în toamnă, și le voi da la medicii mei cartea sa mi-o citească, poate-mi mai lucrează la tratament dacă nu voi fi bine până atunci, deocamdată sa vad ce-mi spun cei de la Estuar.

Si daca te angajezi cu ce rezolvi problema ? In mod normal trebuie sa faci cumva sa-ti urce motivatia si bucuria sa te bucuri tu de viata si de chestii, ca asa degeaba muncesti mecanic ptr altul, si tu ? Tu ce ai la afacerea asta bun ?
Poti sa si muncesti, dar dupa ce rezolvi problema anhedoniei si restul zic eu.

Ca daca ai anhedonie si te plictisesc chestii, te plictiseste orice, faptul ca faci ceva ptr altul, nu te bucura, iar scopul e sa te bucuri tu de viata.

Da, Costy, așa e. Ar trebui sa rezolv prima dată anhedonia, dar am citit ca pentru acest simptom nu există tratament, așa că m-am resemnat și caut ceva cu care sa-mi ocup timpul asa cum zici tu, mecanic. Eu de când tot le explic părinților ce se întâmplă cu mine și ei îmi zic ca nu mă înțeleg. Într-un fel, nu vreau nici alte tratamente pentru că mi-e frică de reacțiile adverse, am experimentat pe pielea mea reacții adverse grave de la antipsihotice, iar eu nu pot lua pastile ca am gastrita sau ulcer și vomit orice, plus ca, mai nou, am probleme și cu ficatul. Deci, în afară de Rispolept(de care am luat un an), Xeplion și Abilify Maintena eventual, alte soluții pentru mine nu există, cam astea sunt cele cu mai puține reacții adverse și în forma injectabila. Astea trei se dau și la copiii cu psihoze, tocmai pentru ca ei au organismul și creierul mai sensibil. Nu-i poți da unui copil cu schizofrenie Solian sau Seroquel sau Olanzapina, care îngrașă ca dracu', îți dai seama ce se alege de el după câțiva ani de tratament. Eu eram de 18 ani și doua luni când am început tratamentul și nu uit niciodată criza pe care am făcut-o în spital de la Rispolept soluție. Eram constipata complet, nu mersesem la toaletă de doua săptămâni, ficatul meu a fost asaltat dintr-o data de medicamente foarte puternice, stomacul, bolnav de gastrita, la fel(deși luam 2 pastile de Omeran pe zi), și am făcut o criza de la toate trei de numa' numa':dureri de cap insuportabile, dureri abdominale la fel, vărsături, stare generala de rău acut...m-au pus în perfuzii în noaptea aia. Nu mi-a trecut durerea de cap decât peste doua zile, progresiv. De la sperietura de atunci, m-am certat cu medicul care se ocupa de mine și am făcut o criza de nervi. Pac, o pastila de Convulex pe lângă Rispolept soluție și Nitrazepam, de la care am văzut în ceață săptămâni întregi, până mi l-au scos, ca altfel îmi afecta vederea.
Constipația a rămas mereu de atunci. Anul asta fac 6 ani de constipație cronică. Am hemoroizi interni si externi, plus ca sunt dependenta de laxative, care mi-au afectat colecistul și ficatul, acum o săptămână am făcut o criza+febra mare și frisoane. De la Xeplion am galactoree, îmi curge o secreție lactata din sâni, plus simptomele negative pe care le-am expus mai sus.
Si gândește-te, Costy, ca e vorba de antipsihotice ușoare, d-apoi sa iau unele mai tari, cum ar fi? M-am gândit la Abilify, dar pe simptome pozitive ar fi prea slab pentru mine, asa a zis medicul. Și Xeplionul îl simt slab câteodată, dar n-am ce face, continui viata asa. De la Rispolept Consta am făcut depresie, eram foarte rău, vedeam totul în negru și numai la sinucidere ma gândeam.
Deci da, prefer sa lupt cu câte resurse am, decât sa mai trec prin câte am trecut.

Eu am inteles dar totusi ce te motiveaza sa mergi mai departe fara placere deloc ?! Adica ce te tine sus ? Ca eu de ex fara placere imi pierd dorinta de a mai trai, ca fara placere, sufar, si de ce sa traiesc sa sa sufar ?
Deci ceva bun ai tu de la viata cred eu, nu ?

In mod normal ar trebui sa lupti cat poti ca sa iei viata inapoi, daca stai asa si preferi asa, inseamna ca inca nu e deajuns de nasol, si e si normal ca nu este, ca doar de aia ai o motivatie sa mergi mai departe cumva.

Parintii nu au cum sa te inteleaga daca nu au trecut prin asta, plus ca vad ca vrei sa lucri si altele, deci cumva pare putina contradictie, ca un om care chiar e f nasol, nu-i mai arde de absolut nimic.

Crede-ma ca am o anhedonie foarte severă, dacă nu as avea, mi-as găsi ceva ce-mi place și as face zilnic lucrul ăla, ceva de genul exemplelor pe care mi le-ai dat tu. Eu am de multi ani anhedonia asta, doar ca m-am străduit și am răzbit prin toți anii ăștia. Nu degeaba am avut gânduri sinucigașe. Inclusiv medicului meu i-am spus ca o sa beau un pumn de medicamente la un moment dat. Dar bineînțeles ca nu am făcut-o. Știu că tu gândești diferit, pentru că ești ateu, și nu ai cum sa ma înțelegi, dar eu sunt credincioasă și am fost crescuta în dragoste de Dumnezeu de mica, de bunica și mama mea. Sunt ortodoxă si eu știu ca sinuciderea e un păcat pe care nimeni nu ar trebui sa-l facă. Eu îl urmez pe Hristos și pe martiri, care și-au dus crucea și suferința, indiferent de cât de mare și grea a fost ea. Eu nu sunt de acord cu tine, ca în momentul în care ai o suferință incurabila, trebuie să renunți la viață, chiar dacă e vorba de schizofrenie. Eu niciodată nu voi judeca sau blama o persoana care alege sa se sinucidă. Unii chiar nu mai pot suporta greul în viața. Însă stiu ca noi, cei credincioși, vedem lucrurile altfel si răbdam în tăcere, până când Dumnezeu hotărăște ca e destul și ne ia viața. Eu am citit odată pe net cazul unei fete care avea și schizofrenie, și cancer în faza terminală, dar nu s-a sinucis, și-a așteptat sfârșitul cuminte într-un centru de îngrijiri paleative.Am avut o mătușa care a murit de cancer acum 9 ani. A suferit 6 ani, dar și ea era foarte credincioasă. Am în sat o vecină care are cancer de vreo 7-8 ani. Merge la biserică, iar când iese la drum sa vorbească cu vecinii râde cu poftă de sună tot drumul.
Deci da, Costy, se poate sa găsești lumina chiar si în cele mai întunecate priveliști, pentru ca Dumnezeu mereu le întinde o mână de ajutor celor aflați în nevoie dacă ei au credința.
Știu că pare paradoxal, și chiar e, dar Xeplionul are un efect antidepresiv foarte bun, chiar dacă da anhedonie severă. Așa e în cazul meu, iar eu mereu am fost la doua extreme:veselie exagerată sau tristețe exagerată(labilitate afectiva), dar întotdeauna puternică, curajoasă, ambițioasă și invincibila. Azi e duminica și am ascultat la biserică Fericirile:, , Fericiți cei ce plâng, ca aceia se vor mângâia".
Fericirea nu vine gratis, ea trebuie sa fie o răsplată a unei munci asidue și de lunga durată, în cazul meu, a suferinței.
Nu te speria ca sunt eu contradictorie. Pe psihologice îmi scrie așa: trăiri afective contradictorii, instabilitate psiho-afectiva, tendința spre limita, situație de extrem, tendința spre depresie și agresivitate verbală, personalitate destructurata, pe fondul tulburării psihice, gândire dezorganizata, idealista. Stii de când sunt psihologicele
astea? De când eram eu de 10 și 12 ani, vârstele la care trebuia sa încep tratamentul, eu l-am început abia la 18(și scrie mult mai mult pe ele decât am scris eu aici).
În plus, nu schizofrenia se traduce ca, , suflet scindat", , , personalitate fragmentata"?
Doamna mea doctor a zis ca aceste paradoxuri, contradicții, de care tu zici, se întâlnesc și la oamenii normali, doar ca sunt aproape nesemnificative. Eu am citit cărți de beletristica(vechi, de prin secolele 17-18) în care am găsit acest tip de comportament și gândire.

P.S.: Mă angajez și pentru a-mi îmbunătăți starea psihică, ca munca face bine oricui are boli de astea și poate, dar și pentru a face un ban, ca nu-mi ajunge pensia de boală la cât de scumpa e lumea, iar tata nu ne da niciun ban mie și mamei, ea având salar mic, în timp ce el e un avar, strange totul pentru el. ;)

Și cu asta sper ca te-am lămurit.

Am sunat la Asociația Estuar, dar nu mi-au răspuns. Am sunat de 3 ori, la intervale diferite de timp, dar mereu mi-a răspuns robotul. Am trimis și mail și am primit mesaj ca nu s-a trimis, deoarece adresa nu mai este disponibilă sau nu există.
Eu la sediul din Cluj am sunat, ca e mai aproape de județul meu(nu sunt din Cluj), dar cred ca s-a desființat. Era vorba de acum 5 ani ca se va închide, pentru că nu sunt fonduri, deci cred ca asa e, s-o fi închis între timp. As suna la cel din București, dar nu știu dacă ar avea rost. M-am gândit mai bine și nu cred ca voi putea munci. Sunt foarte obosită în ultimul timp, obosesc la cel mai mic efort. Astăzi m-am trezit de dimineața și am făcut câteva teste de Cambridge nivel B2 la engleză, de pe net, deoarece m-am gândit ca, dacă tot ma voi angaja, sa recapitulez niște engleză. Am făcut câteva, atât dimineața, cât și la amiază, dar tare m-am obosit și mi-a pierit repede cheful, deși la cele mai ușoare m-am descurcat foarte bine, la astea mai grele așa și așa, fifty-fifty.
Am vorbit și cu mama și mi-a explicat ca mai bine ar fi sa nu ma angajez, deoarece starea mea psihică nu-mi permite, în domeniile în care vreau eu sa lucrez fiind multe pretenții și cerințe, plus ca e nevoie de multa atenție, energie și responsabilitate, chiar dacă e part-time. Pe de altă parte, s-ar putea sa-mi taie o mare parte din pensie sau chiar toată dacă ma voi apuca de lucru, și, dupa ce nu voi mai fi în stare sa lucrez, de la oboseală și simptome, o sa rămân fără nimic, nici cu serviciu, dar nici cu pensie.
Cred ca are dreptate.

M-am gândit ca la primăvară, când va dispărea zăpada și va fi mai bine situația cu Covidul, să caut un centru de zi la mine în județ, unde se fac ateliere de creație și altele asemenea.
Va mulțumesc, oricum, tuturor, pentru sprijin și pentru sfaturi! Poate va veni o zi când mă voi pune pe picioare și atunci voi fi în stare sa-mi îndeplinesc măcar o parte din visul de a duce o viață relativ normală!
Îmi pare rău că statul nu aloca fonduri mai multe pentru centre și asociații cum e/a fost Estuar, deoarece și noi, bolnavii de schizofrenie, suntem tot oameni care merită o soarta mai calitativa și mai multa empatie din partea celor din jur.
Mie mi-ar fi plăcut mult sa lucrez, însă circumstanțele de față nu-mi permit mai mult decât pot duce.
Va urez multă sănătate tuturor și o viață cât mai liniștită și frumoasa! :)

Am inteles, esti religioasa, acuma e clar motivul ptr care mergi mai departe si daca nu ai pic de placere, foarte bine daca asa consideri, eram doar curios.
Mie inca mi-e putin bine, si asta ma mai tine, altfel nu as sta asa, ca nu am de ce sa sufar in totalitate, daca dzeu intindea o mana, nu m-as mai fi imbolnavit din start.
Pai cand cineva are o boala incurabila care chinuie si nu e vindecabila si nici ameliorabila cu tratament (e vb de orice boala aici) si care fura viata complet, are dreptul democratic sa aleaga daca sa mai sufere sau sa nu sufere, nu trebuie condamnata acea persoana. Ca asta e democratie, sa lasi omului dreptul de a alege. Daca alege sa sufere mai departe, foarte bine, daca nu, iarasi bine, aia e, ii respectam punctul de vedere.
Unii considera ca nu au de ce sa sufere aiurea ca apoi tot in pamant sa se duca, mai bine reduc acea suferinta.

Auzisem si eu ca anhedonia nu are tratament, insa nu mereu e asa, uneori se mai duce cu anumite tratamente.
Dar nu inteleg "e bun antidepresiv desi da anhedonie", pai cu anhedonie nu simti nici un fel de placere, si atunci cum e ?! Cam asta pare contradictoriu, ca antidepresiv efect inseamna cand urca tonusul, cand ai chef de aia si aia, te bucuri de aia si aia.
Faptul ca te angajezi e foarte bine, insa eram curios cum gandeai.

Mama ta greseste partial, este foarte bine sa te angajezi si vezi intai cum te descurci, poate merge f bine si o sa-ti faca bine.
Dar cu pensia are dreptate !!! Ca daca te joci asa, doamne fereste sa nu ramai dupa aia si fara bani si fara sa poti lucra, sa ai mare grija.

Chestia asta "puternică, curajoasă, ambițioasă și invincibila", nu e tipic depresiei, atat timp cat ai calitatile astea nu prea ai depresie, dar cine stie, poate ai si asa, nu stiu. Depresia anuleaza aceste chestii in general.

Nu la toti munca le face bine, depinde de caz, de boala, nu poti generaliza, de ex mie cand mi-e naspa, imi face bine sa stau in pat si sa dorm, sau cel mult sa ma uit la TV la ceva ce-mi place si atat, daca fac altceva, ma oboseste mai tare, ma irita, fie munca, fie altele.
Chiar si plimbarile de multe ori ma irita, imi agaraveaza starea, nu poti zice "activitatile cutare fac bine oricui are bolile astea".

Înțeleg, Costy, și sunt de acord cu tine în tot ceea ce spui. Eu nu mă simt depresiva de la Xeplion. Dar de la boală chiar eram și de la Rispolept. Cu Rispolept aveam anhedonie și mai mate, dar am reușit sa merg la școală un an întreg, am făcut teme și proiecte. Mai rău am fost după ce am trecut pe Xeplion și am terminat liceul.Nu mai aveam o activitate(ex.:mersul la școală), nu mai eram în colectiv, nu mă mai trezeam dimineața la 6 sa merg la școală (făceam naveta cu autobuzul)...deci pe mine lipsa de activitate m-a afectat, la fel si faptul ca nu am mai ieșit în societate, deși eu nu-s prea sociabilă, iar pe foștii colegi de liceu îi urăsc.
Rispoleptul, deși dădea depresie, ma făcea mai rezistenta la stres, avea un efect calmant și anxiolitic foarte bun.
Dacă era sa iau Xeplion în clasa a 12-a, nu cred ca terminam cu bine liceul ca după Rispolept, deoarece clacam, probabil, de la oboseală.
Acuma, ai dreptate tu, nu toți suntem la fel. Pe mine lipsa de ocupație mă afectează, chiar dacă nu fac activitățile cu placere, ci mai mult ca trebuie făcute.
Și eu, când sunt melancolica si depresiva, stau în pat, cu fața către perete. În trecut, ascultam și muzica tristă sau piese despre sinucidere, acum nu.
Știi cum e, când ai activitate mai uiți de gândurile rele.
Da, ai dreptate cu pensia.

M-am gândit azi ca, in momentul în care nu voi mai putea rezista din cauza anhedoniei și a lipsei de chef și de motivație, sa trec din nou pe Rispolept Consta și sa încerc un antidepresiv mai ușor, în combinație cu injecția respectiva. Medicii mei spun ca nu-i voie sa iei antidepresive în schizofrenie, ca se agravează boala și dai în episod, însă cred ca, în situații extreme, se dau și de alea, nu ai ce face. Nu m-am internat de 4 ani și în județul meu sunt în evidență la alt medic, care nu-i asa de priceput ca aia din Cluj la care ma tratez eu. Din Cluj mi s-a dat Xeplion, la fel si Rispolept.
O sa ma internez în toamna pentru pensie și vad ce-mi vor spune. Pana atunci, răbdare, răbdare și iar răbdare...:)).

Când eram pe Rispolept, puteam bea oricâte medicamente ca nu vomitam. Injecția aia mi-a blocat receptorii din creier care au legătură cu secreția de acid gastric din stomac. Luam 9 pastile de suplimente alimentare pe zi și tot nu vomitam. Un an întreg am luat, până ce-am intrat pe Xeplion. După Xeplion, nu a mai fost aceeași treabă. Am luat niște probiotice pentru constipație și două luni am vomitat zilnic, și de câte trei ori pe zi. Seamănă paliperidona cu risperidona, dar acționează diferit.
La medicul din județul meu ii pot spune ca am anhedonie, ca-mi zice ca va trece. Tot asa zice de vreo 3 ani încoace :))). A vrut el sa-mi dea antidepresive, dar nu l-am lăsat, cel puțin, cât sunt pe Xeplion, nu voi putea lua.
Vedem ce ne pregătește soarta...

Mda, eu cand fac ceva doar ca trebuie facut si nu simti ca doresc sa fac, ma irita si imi face mai rau, dar cum ai zis si tu, fiecare cum e in felul lui.
Nu stiu daca nu se da si antidepresive cu antipsihotice, doar nu lasi omu depresiv in prostie, altfel la ce bun trat de schizo ?! Ca sa sufere continuu ? Nu ar avea sens. Poate se dau si antidepresive ca sa fie omu bine totusi, sa aiba viata.
Pai mai grav decat sa nu aiba omu viata, ce e ? Nu stiu medicii tau cum gandesc, dar aia e, o fi si ca ei, nu stiu ce sa zic.

Poate daca cu Xeplion iei un antidepresiv, o fi mai bine, de unde stii ca nu ?

Dar eu tot nu pricep ceva si vreau sa-mi explici daca vrei "Xeplion e un antidepresiv bun chiar daca da anhedonie", pai anhedonia e un simptom urat al depresiei, daca ai anhedonie severa nu are cum sa aiba afect antidepresiv.
Sau la ce te referi ?

Eu ma refer la faptul ca după Xeplion pot râde, pot zâmbi, nu sunt tristă, bine acuma, nu râd pana fac pe mine, dar doar cat sa ma simt mai bine. După Rispolept nici expresie la fața nu aveam, nu zâmbeam deloc, de la boală nici atât, plângeam zilnic.
Deci la asta ma refer, la faptul ca zâmbesc și rad când trebuie, nu stau ca o piatră, sa nu schițez nicio expresie.

Eu mai am momente și când rad și vorbesc singura, pentru ca-mi imaginez chestii. Emisfera dreaptă a creierului se ocupă de imaginație si emoții, cea stânga de comunicare, deci îți dai seama ca felul în care comunica cele doua emisfere e unul psihotic la mine. Vorbitul singur, în absența halucinațiilor, se numește solilocvie. Eu vorbesc singura pentru că port conversații imaginare cu oameni reali pe care-i transpun în scenariile mele imaginare. Dar am și prieteni imaginari, ca si copiii mici :)).
De cand iau doza de 150 mg, s-a mai ameliorat treaba asta. Pe cea de 100, nu ma puteam oprii din ras și vorbeam până mi se usca gâtul. Alternau episoadele de depresie cu cele de veselie exagerată si imaginație haotică. Ce să zic înainte de tratament, groaznic...:))dar mie imi plăcea, îmi dădea totul o stare de bine, chiar dacă eram psihotica și nebună când îmi imaginam.

Pai daca razi inseamna ca nu ai anhedonie totala, inseamna ca te bucuri de chestii, ca altfel n-ai rade, te bucuri de o situatie ceva, in anhedonie nici nu razi ca nu ai cum, de aia ma miram eu, deci tu n-ai anhedonie totala totusi.

Daca iti placea sa vb singura aia e, multi vb singuri fara psihoza, vorbesc pur si simplu ei cu ei insisi.
Si instalatoru meu vb singur si zicea "pai vb, ca, caloriferu ala nu ma contrazice la o adica".
Inseamna ca tu ai si tulb bipolara de ai veselie exagerata cu depresii, asta nu e doar schizo.

Eu știam ca se numește labilitate afectivă (veselie exagerată vs depresie), dar da, poate ca am și tulburare bipolara pe lângă schizofrenie, am mai auzit de astfel de cazuri. Eu am un spectru foarte larg de simptome, care nu prea coincid intre ele:psihoza, depresie, anxietate, simptome negative, schimbări de gândire și dispoziție, probleme cu personalitatea si comportamentul, care sunt dezorganizate etc.
Acuma noi ne cunoaștem doar așa, de pe forum, dar părinții mei ma consideră un caz foarte grav, având in vedere că stau zilnic cu mine-n casă. Și medicul meu la fel. Știu că par lucida și normală, însă, în aparență, toți suntem. :)
Bine, Costy, hai ca m-am cam abătut de la subiect cum fac eu mereu. Îți mulțumesc de sfaturi, lămuriri și de faptul ca ai avut răbdare cu mine sa povestim atât. Esti o persoana foarte de treabă! Sa ai o noapte liniștită și multă sănătate îți doresc! Și sa nu-ti pierzi speranța!

Nu conteaza ca te-ai abatut de la subiect, e f interesant ce ai povestit, interesant cazul tau, pe mine ma pasioneaza astea si imi place sa aud cazuri povestite, sunt convins ca esti un caz grav, de aia mama ta ti-a zis sa stai cuminte cu angajarea, ca simti tu pe moment ca poti ca aia si ailalta, dar nu se stie in timp daca poti fi stabila la locul de munca si daca chiar vei putea lucra mereu, ca la munca nu e ca acasa sa faci ce vrei in functie de stare si de toane.
Te cunoaste din moment ce ti-a zis asta, ii e frica ca pierzi pensia, barim aia e stabila si o iei mereu.
Cat e pensia ? Adica lunar cat iei total ptr boala ? Adica pensia plus handicap sau ce o fi.

Pensia de boală e 1000 de lei, ca s-a mărit de luna asta cu 10%. Indemnizația de handicap era 375, dar cred ca si aia s-a mărit, azi îmi intra banii pe card si-ti spun exact.
Deci e ok, cam cât un salar minim pe economie. Dacă tata ne-ar da un ban, am trăi mult mai bine, dar își tine salariul pentru el si-l strânge, astfel ca mama trebuie sa se descurce cu noi trei cum poate, adică ea, eu și fratele meu. Stam într-o curte cu bunica, și ea are pensie, dar e mică, mai mică ca a mea. Mama are salar minim pe economie. Nu-i asa de ușor cu trei-patru persoane.
Eu oricum nu dau banii pe chestii aiurea, ma mulțumesc si cu putin.

Da, sa-mi zici te rog daca vrei totalul cat ai primit in cont. Pai e bine 1375 lei sa ai lunar asigurati.
O avea si tatal tau nevoile lui, nu stiu ce sa zic, o strange si el ptr zile negre, ca trebe sa ai ceva bani deoparte, ai nevoie de o internare, de un medic, de o lucrare la dantura care e extrem de scumpa, se mai strica ceva in casa.

Dar ar trebui sa va mai ajute si el totusi.

Mi-au intrat banii. Tot 375 de lei am primit. Doar pensia de boală s-a mărit. Numai indemnizația de handicap îmi intra pe card, pe cealaltă mi-o aduce poștașul.
Tu primești pensie dacă ai depresie? Sau doar cei cu schizofrenie și tulburare bipolara primesc?

375 deci handicapul, si 1000 zici ca pensia de boala, nu ? Sau s-a marit ?
Eu nu iau pensie, mi se pare ca doar cei cu TAB si schizo iau.

Da, 375 handicapul și 1000 de lei pensia de boală. S-a mărit doar pensia de boală cu 10%, înainte era 900 de lei.

Au spus la televizor, la știri, despre pensii la începutul anului. Eu știu și de acolo.

Pai e o suma buna 1375, foarte bine ca o iei, eu zic sa te mai gandesti cu munca, sa nu-ti pierzi pensia, aaa ce fericit as fi eu sa am pensia ta si sa stau acasa, haha, dar na, fiecare cum vede treaba.
Daca ai fi sigura ca faci fata la munca mereu, era f bine, insa esti sigura ? Sau e doar o senzatie de moment ca, te simti in stare ?

A fost o senzație de moment. Am renunțat la ideea cu munca. M-am gândit mai bine, dar mi-a trecut și ideea. Eu nu sunt constanta. Ma apuca o ambiție de asta, care poate dura o perioada mai lunga sau mai scurta, asa cum am descris în comentariile de mai sus(ex.:problemele la mate, fizica, chimie, acumularea de neurotransmitatori în cortexul prefrontral etc.). E vorba de modul de gândire și luarea deciziilor(dopamina are un rol foarte important în luarea și menținerea deciziilor) și de variațiile de hormoni din sange și creier. Repet, nu sunt constanta, sunt ca vremea de afară, mai pe românește, și sunt și extremista, la doi poli(a nu se confunda cu tulburare bipolara).
Pe moment, chiar m-am simțit în stare la partea cu munca.

Oricum, de trei zile încoace sunt mai ok, mi s-a mai diminuat și anhedonia, am început sa citesc un roman, am citit până acum 270 de pagini în doua zile, 134 pe zi, deci sunt mai bine, deși cred ca iar devin obsedată de citit, de aceea ma simt ca o drogata(tremur, am emoții/anxietate, îmi vine sa plâng), deoarece îmi pun creierul în mișcare, îl solicit, forțez neurotransmitatorii sa se elibereze în creier. Înainte de tratament, eram obsedată de citit și de studiat, de învățat. A venit tratamentul si obsesia a dispărut, dar parțial, pentru că ea mai revine câteodată, deoarece acolo s-a oprit firul.
Tot dopamina e responsabilă de obsesii, ea e hormonul dependenței, pe ea o stimulează și cocaina, de exemplu, de aceea faci dependenta de droguri. Nu m-am drogat niciodată și nici nu am de gând, nu beau, nu fumez, dar am citit despre și am asistat la conferințe ale reprezentanților Centrului Antidrog în liceu. Exact asa te comporți, ca un drogat, atunci când ai psihoza, turbezi. Și eu turbez când fac crize și mai știu și pe alții la fel.
O sa ma lase și obsesia pentru citit peste câteva zile, o săptămână, 10 zile, depinde. Trebuie sa-mi vina și ciclul și iar se joaca hormonii mei unii cu alții, oricum, toti au legătură între ei, daca se strica treaba cu unul, toți se strica.

Și nu, nu ti-ai dori sa ai pensie de asta. Pensie de asta sa nu aibă nimeni, absolut nimeni :(. Bine ar fi sa fie toți sănătoși și fara boli de astea tâmpite, care-ti fura viata, încât trebuie sa devii dependent de tratament pentru tot restul vieții tale.

Anhedonia asta nu e tot un fel de depresie sau daca nu mă înșel, nu e același lucru?Mie așa îmi pare.Cand ai parte de un efect antidepresiv, nu mai ai anhedonie și ești optimist și îți face plăcere să faci lucruri Care e treabă cu anhedonia asta?Căci mie cred că rispoleptul îmi dă depresie dar nu îmi ia plăcerile de tot.Tot îmi mai place sa fac una alta.De ex să mă plimb cu mașina/autobuzul, sa ascult muzica, sa citesc o carte etc
Numai că nu am chef de activități mai complexe, munca și treabă mai exact și nu e de la lene neapărat, nu am chef de sport, etc