Hipertensiunea și vulnerabilitatea cerebrală precoce: mecanisme celulare și implicații cognitive

Un studiu preclinic realizat la Weill Cornell Medicine, publicat pe 14 noiembrie 2025 în revista Neuron, arată că hipertensiunea afectează vasele de sânge, neuronii și substanța albă din creier cu mult înainte ca valorile tensiunii arteriale să devină detectabil crescute. Această deteriorare precoce oferă o explicație plauzibilă pentru riscul crescut de tulburări cognitive asociate hipertensiunii.
Persoanele cu hipertensiune au un risc cu 20 până la 50 la sută mai mare de a dezvolta tulburări cognitive, însă mecanismele exacte nu sunt pe deplin înțelese. Deși tratamentele antihipertensive reduc eficient tensiunea arterială, impactul lor asupra funcției cerebrale este adesea limitat, sugerând că deteriorarea vasculară și neuronală poate apărea independent de presiunea arterială crescută.

Progresele recente în tehnologiile de secvențiere unicelulară permit investigarea precisă a modificărilor moleculare din diferite tipuri de celule cerebrale, elucidând modul în care hipertensiunea declanșează procese patologice timpurii în endoteliu, interneuroni și oligodendrocite.

Despre studiu

Lucrarea a fost coordonată de profesorul Costantino Iadecola și derulată împreună cu cercetătorul Anthony Pacholko. Modelul experimental a utilizat administrarea de angiotensină pentru a induce hipertensiunea la șoareci, replicând mecanismele umane. Analiza a inclus două momente:

• Ziua 3 – când tensiunea arterială încă nu era crescută.
• Ziua 42 – când tensiunea arterială era ridicată și performanțele cognitive erau afectate.

Cercetătorii au aplicat secvențierea ARN unicelulară pentru a cartografia exprimarea genelor în diferite populații celulare ale neocortexului, evaluând funcția endotelială, homeostazia neuronală, statusul oligodendrocitelor și integritatea barierei hemato-encefalice.

Tipurile de celule evaluate

• Celule endoteliale – responsabile de funcția vaselor cerebrale și de menținerea barierei hemato-encefalice.
• Interneuroni – celule cheie în echilibrul dintre inhibiție și excitabilitate neuronală.
• Oligodendrocite – implicate în producerea și menținerea mielinei, esențială pentru transmiterea rapidă a impulsurilor nervoase.

Rezultate

Alterări precoce: primele 3 zile

Surprinzător, modificările transcriptomice semnificative au apărut după doar trei zile de la inducerea hipertensiunii, înainte de orice creștere măsurabilă a presiunii arteriale. Aceste schimbări au fost generate direct de semnalizarea angiotensinei, nu de presiunea mecanică asupra vaselor.

• Celule endoteliale: au prezentat semne de îmbătrânire prematură, scăderea metabolismului energetic și instalarea senescenței. În paralel, barierea hemato-encefalică a început să își piardă integritatea, facilitând pătrunderea factorilor dăunători în țesutul cerebral.
• Interneuroni: au suferit perturbări care au destabilizat echilibrul inhibiție-excitație, o alterare caracteristică bolii Alzheimer. Acest dezechilibru poate contribui la modificări precoce ale ritmicității și sincronizării neuronale.
• Oligodendrocite: exprimarea genelor necesare pentru întreținerea și regenerarea mielinei a fost redusă. Fără un număr suficient de oligodendrocite funcționale, comunicarea neuronală devine progresiv compromisă.

Aceste constatări arată că hipertensiunea declanșează un proces accelerat de îmbătrânire celulară și disfuncție neurovasculară înaintea oricărei modificări sistemice.

Modificări tardive: ziua 42

La 42 de zile, când hipertensiunea era instalată și funcțiile cognitive erau afectate, au apărut modificări suplimentare:

• Deficit de mielinizare – scăderea calității și cantității mielinei.
• Alterări ale conductanței axonale – transmiterea deficitară a semnalului electric.
• Deteriorare mitocondrială neuronală – afectând energia necesară proceselor cognitive.

Intervenția cu losartan

Medicamentul antihipertensiv losartan, un inhibitor al receptorului angiotensinei, a inversat unele dintre modificările precoce la nivelul endoteliului și interneuronilor. Această observație susține ideea că intervenția terapeutică asupra axei angiotensinei ar putea preveni nu doar hipertensiunea, ci și deteriorarea cognitivă asociată.

Concluzii și perspective viitoare

Studiul dezvăluie o vulnerabilitate cerebrală mult mai timpurie decât se credea, cu implicații majore pentru înțelegerea riscului cognitiv asociat hipertensiunii. Celulele endoteliale, interneuronii și oligodendrocitele sunt afectate încă din primele zile, înainte de creșterea tensiunii arteriale, ceea ce schimbă paradigma asupra legăturii dintre presiunea arterială și deteriorarea cerebrală.

Rezultatele sugerează necesitatea unor terapii care să vizeze direct semnalizarea angiotensinei și patologia vasculară precoce, nu doar reducerea presiunii arteriale. Cercetătorii explorează în prezent modul în care îmbătrânirea prematură a vaselor mici poate declanșa disfuncțiile observate în interneuroni și oligodendrocite, în speranța dezvoltării unor intervenții capabile să prevină declinul cognitiv.

Puncte-cheie ale studiului

• Modificările transcriptomice apar la doar trei zile după expunerea la angiotensină.
• Efectele timpurii sunt generate de semnalizarea angiotensinei, nu de presiunea arterială crescută.
• Endoteliul cerebral, interneuronii și oligodendrocitele sunt cele mai vulnerabile populații celulare.
• După 42 de zile, deficitele de mielinizare și transmitere axonală corespund cu declinul cognitiv.