Imunoterapia înainte și după chirurgie ar putea oferi beneficii pacienților cu mezoteliom pleural difuz operabil

În septembrie 2025, în cadrul World Conference on Lung Cancer desfășurată la Barcelona, au fost prezentate rezultatele unui studiu clinic de fază II privind utilizarea imunoterapiei în mezoteliomul pleural difuz. Studiul, publicat concomitent în revista Nature Medicine, a fost coordonat de Joshua Reuss, MD, oncolog toracic la Lombardi Comprehensive Cancer Center, Georgetown University, și realizat în principal la Johns Hopkins Kimmel Cancer Center. Rezultatele sugerează că imunoterapia administrată înainte și după chirurgie ar putea fi o opțiune fezabilă și sigură pentru pacienții cu tumori operabile.

Context

Mezoteliomul este un cancer rar care afectează țesutul de la nivelul pleurei – învelișul plămânilor – și este asociat frecvent cu expunerea la azbest. Se estimează că apar anual circa 30.000 de cazuri la nivel mondial, majoritatea localizate la nivel pleural. Spre deosebire de alte tipuri de cancer pulmonar, mezoteliomul nu formează de obicei mase tumorale solide, ci se răspândește difuz pe suprafața pleurală, ceea ce face dificilă evaluarea prin metode imagistice și complică decizia chirurgicală.
De-a lungul timpului, studiile clinice au arătat rezultate neconcludente privind beneficiul chirurgiei asociate terapiei sistemice, iar necesitatea unor abordări inovatoare rămâne de actualitate. În paralel, imunoterapia – prin inhibitori ai punctelor de control imun – a revoluționat tratamentul mai multor tipuri de cancer, inclusiv cel pulmonar non-microcelular. Acest context a motivat investigarea rolului imunoterapiei perioperatorii și în mezoteliom.

Despre studiul actual

Studiul de fază II intitulat „Neoadjuvant Nivolumab sau Nivolumab plus Ipilimumab în mezoteliom pleural difuz rezecabil” a fost conceput pentru a evalua fezabilitatea, siguranța și impactul biologic al imunoterapiei în context chirurgical.

• Designul studiului: pacienții cu mezoteliom considerat rezecabil au primit fie nivolumab în monoterapie, fie combinația nivolumab + ipilimumab în perioada neoadjuvantă (înainte de chirurgie). Ulterior, tratamentul a fost continuat în perioada adjuvantă (după operație).

• Obiectiv: nu a fost măsurată direct eficiența clinică pe termen lung (supraviețuirea globală), ci posibilitatea de a administra tratamentul, profilul de siguranță și impactul biologic asupra bolii.

• Dificultatea evaluării răspunsului: având în vedere că mezoteliomul se răspândește difuz, evaluările imagistice standard sunt adesea insuficiente. Pentru a depăși această limitare, echipa a folosit o metodă inovatoare de analiză a ADN-ului tumoral circulant (ctDNA).

Această metodă a presupus secvențiere genomică ultrasensibilă, capabilă să detecteze urme microscopice de cancer care nu erau vizibile pe imagini. Rolul ctDNA a fost de a oferi informații predictive despre:

• probabilitatea de răspuns la imunoterapie,

• riscul de recidivă după chirurgie,

• necesitatea schimbării strategiei terapeutice în lipsa unui răspuns biologic.

Rezultate

• Fezabilitate și siguranță: administrarea imunoterapiei înainte și după chirurgie s-a dovedit realizabilă și bine tolerată.

• Răspuns biologic: analiza ctDNA a arătat că o scădere sau dispariție a ADN-ului tumoral circulant a fost asociată cu eficacitatea tratamentului, în timp ce persistența ctDNA a semnalat lipsa de răspuns și posibilitatea unui prognostic nefavorabil.

• Impact clinic: deși studiul nu a fost conceput pentru a demonstra eficiența în supraviețuire, ambele brațe de tratament au arătat îmbunătățiri în intervalul de timp până la progresia bolii și în supraviețuirea globală comparativ cu date istorice.

• Relevanță chirurgicală: rezultatele sugerează că integrarea imunoterapiei în schema perioperatorie ar putea redefini selecția pacienților eligibili pentru chirurgie, într-un context în care utilitatea intervenției chirurgicale rămâne dezbătută.

Autorii subliniază că aceste concluzii trebuie interpretate cu prudență:

• studiul a inclus un număr redus de pacienți,

• analizele ctDNA necesită validare suplimentară înainte de a deveni rutină clinică.

Cu toate acestea, studiul deschide noi direcții de cercetare, inclusiv trialuri clinice de fază III care să evalueze impactul imunoterapiei perioperatorii asupra supraviețuirii pe termen lung.

Concluzii

Acest studiu reprezintă primul pas important către integrarea imunoterapiei în tratamentul chirurgical al mezoteliomului pleural difuz.

• Imunoterapia perioperatorie s-a dovedit fezabilă și sigură.

• Analiza ctDNA oferă un instrument promițător pentru monitorizarea răspunsului la tratament și pentru selecția pacienților eligibili pentru chirurgie.

• Deși nu se poate afirma încă dacă această strategie va crește supraviețuirea, rezultatele oferă semnale pozitive și justifică inițierea unor studii clinice mai ample.

Acest tip de abordare combinată – chirurgie, imunoterapie și monitorizare moleculară prin ctDNA – ar putea redefini în viitor standardul de îngrijire pentru pacienții cu mezoteliom operabil.