Infecția cu SARS-CoV-2, asociată cu un risc crescut de diabet zaharat de tip 2

Pandemia de COVID-19 a fost marcată nu doar de impactul acut asupra sănătății publice, ci și de efecte post-infecțioase pe termen lung, reunite sub termenul de „COVID prelungit”. Printre complicațiile tot mai frecvent raportate se numără afecțiuni cronice emergente, inclusiv tulburări metabolice. Un nou studiu observațional de amploare desfășurat în sistemul penitenciar din California oferă dovezi solide că infecția cu SARS-CoV-2 este asociată cu un risc crescut de diabet zaharat de tip 2, cu implicații importante pentru politicile de sănătate și îngrijirea populațiilor vulnerabile.
Mai multe studii din ultimii ani au sugerat o posibilă creștere a incidenței diabetului zaharat după infecția cu COVID-19, dar concluziile acestora au fost limitate de factori precum lipsa controlului pentru bolile preexistente, subreprezentarea minorităților etnice și imposibilitatea de a distinge dacă diagnosticul a fost efectul direct al infecției sau al intensificării screeningului medical post-COVID.

Pentru a depăși aceste limitări, cercetătorii au analizat o cohortă omogenă, cu date clinice complete și acces constant la sistemul medical: persoanele încarcerate în închisorile statului California.

Despre studiu

Acest studiu de tip cohortă retrospectivă a inclus 29.470 de persoane încarcerate în 31 de închisori din California, care au fost monitorizate continuu între ianuarie 2019 și martie 2023. Participanții eligibili nu aveau antecedente de diabet sau alte afecțiuni/medicamente ce puteau influența glicemia și prezentau date complete de evaluare metabolică pre-pandemie (indice de masă corporală și glicemie).

Criteriul de expunere a fost infecția cu SARS-CoV-2, confirmată prin test PCR. Persoanele infectate au fost considerate expuse începând cu ziua 31 post-infecție, pentru a exclude influențele pe termen scurt ale infecției acute asupra metabolismului glucidic. Obiectivul principal a fost apariția unui diagnostic nou de diabet zaharat.

Pentru analiza riscului, cercetătorii au folosit modele de regresie Cox ajustate pentru multiple covariabile: sex, vârstă, etnie, parametri clinici de bază și gradul de interacțiune anterioară cu sistemul de sănătate.

Rezultate

Dintre cei 29.470 de participanți, 58,3% au fost testați pozitiv pentru COVID-19 înainte de apariția diagnosticului de diabet sau înainte de ieșirea din studiu. Aceștia au contribuit cu peste 15,8 milioane de zile de observație pre-expunere și 8,9 milioane de zile în perioada de expunere.

În total, au fost diagnosticate:

• 690 cazuri de diabet în perioada pre-expunere,
• 429 cazuri de diabet în perioada post-COVID.

Rata brută de incidență a diabetului a fost de:

• 17,6 cazuri la 1.000 persoane-an în rândul celor infectați cu COVID-19,
• 15,9 cazuri la 1.000 persoane-an în rândul celor neinfectați.

După ajustarea pentru toți factorii relevanți, infecția cu SARS-CoV-2 a fost asociată cu o creștere semnificativă a riscului de diabet, cu un raport de hazard (HRR) de 1,17 (IC 95%: 1,03–1,34).
Modelările statistice au estimat că:

• dacă întreaga cohortă ar fi fost infectată cu COVID-19, riscul cumulat de diabet la 2 ani ar fi fost de 3,2%,
• comparativ cu 2,7% în cazul unei populații complet neinfectate.

Rezultatele au fost robuste și în analizele de sensibilitate care au redefinit perioada de expunere la 61 sau 91 de zile după infecție, sugerând persistența riscului metabolic mult dincolo de perioada acută.

Controlul pentru testarea diabetului

Pentru a exclude ipoteza că diagnosticul crescut de diabet se datorează unei testări mai intense post-COVID, autorii au realizat analize suplimentare care au indicat că o parte din efect ar putea fi explicat de această variație. Chiar și după ajustare, riscul rămânea crescut, cu HRR între 1,08 și 1,10, ceea ce susține existența unei legături biologice reale între COVID-19 și apariția diabetului.

Implicații și limitări

Rezultatele acestui studiu sunt relevante mai ales pentru populațiile vulnerabile, cum sunt persoanele încarcerate, care au fost afectate disproporționat de pandemia de COVID-19 – cu rate de infectare și mortalitate de 3-5 ori mai mari decât populația generală. În plus, contextul carceral implică stresuri cronice, alimentație standardizată și acces constant la asistență medicală, factori care pot influența atât riscul metabolic, cât și detectarea precoce a diabetului.

Cu toate acestea, generalizarea rezultatelor la populația generală trebuie făcută cu precauție. Factori precum nivelul scăzut de activitate fizică, stresul psihologic ridicat și alimentația controlată pot accentua riscul în medii carcerale.

Concluzii

Acest studiu de amploare arată că infecția cu SARS-CoV-2 este asociată cu un risc crescut de diabet zaharat de tip 2, chiar și la luni de zile după episodul acut, susținând ideea că efectele metabolice ale COVID-19 sunt persistente. Riscul, deși moderat, este semnificativ la nivel populațional și are implicații importante pentru monitorizarea pe termen lung a persoanelor care au trecut prin infecție, în special în comunități vulnerabile.

Autorii subliniază nevoia de supraveghere clinică continuă post-COVID, integrarea acestor persoane în sisteme de asigurări de sănătate și elaborarea de strategii de prevenție și intervenție metabolică timpurie. În plus, este necesară cercetare suplimentară pentru a înțelege dacă variantele virale, istoricul de infecții multiple sau statutul vaccinal pot modifica riscul de diabet indus post-COVID.