Influența zonelor verzi rezidențiale asupra depresiei în timpul pandemiei COVID-19

Un studiu longitudinal realizat pe baza datelor din Canadian Longitudinal Study on Aging (CLSA), publicat în revista PLoS ONE, a evaluat asocierea dintre prezența zonelor verzi în apropierea locuinței și riscul de depresie în rândul adulților în vârstă din mediul urban canadian, înainte și în timpul pandemiei de COVID-19.
Pandemia de COVID-19 a generat măsuri stricte de izolare socială, limitând interacțiunile și expunerea la medii exterioare. Numeroase studii anterioare au demonstrat beneficiile zonelor verzi asupra sănătății mintale și fizice. Totuși, majoritatea acestor cercetări sunt transversale și nu compară direct starea mintală înainte și după declanșarea pandemiei.

Despre studiu

Participanți și design

• Studiul a inclus 13.130 de participanți din cohorta Comprehensive a CLSA, cu vârste între 50 și 93 de ani.
• Participanții locuiau în zone urbane și aveau date complete pentru măsurarea depresiei atât în perioada 2015–2018, cât și în timpul pandemiei (mai–decembrie 2020).

Măsurarea expunerii

Zonarea verde rezidențială a fost estimată prin Indicele de vegetație cu diferență normalizată (IVDN), pentru o rază de 500 metri în jurul codului poștal. Valorile IVDN variau între 0,0 și 1,0, fiind extrase pentru perioada pre-pandemică.

Evaluarea depresiei

S-a utilizat scala CES-D-10, cu un scor ≥10 indicând prezența depresiei. Aceasta a fost aplicată în ambele momente temporale (înainte și în timpul pandemiei).

Factori de confuzie incluși

• Sex, vârstă, statut de imigrant, dimensiunea gospodăriei, venit, avere.
• Fumat, consum de alcool, activitate fizică, mobilitate, interacțiuni cu vecinătatea.
• Evenimente adverse în pandemie: decesul unei persoane apropiate, pierderea veniturilor.

Rezultate

Prevalența depresiei

Depresia a crescut de la 11,6% pre-pandemie la 22,0% în timpul pandemiei. Prevalența a fost mai mare în gospodăriile cu venituri mici și în cele cu o singură persoană.

Asocierea între vegetația urbană și depresie

• La participanții fără depresie anterior pandemiei, un nivel mai ridicat de IVDN a fost asociat cu o reducere semnificativă a riscului de depresie (raport de șanse ajustat pentru Q4 vs Q1 = 0,81, interval de încredere 95%: 0,68–0,96).
• Asocierea a fost confirmată și atunci când IVDN a fost modelat continuu: raport de șanse ajustat per creștere IQR = 0,91, interval de încredere 95%: 0,85–0,97.
• La cei deja depresivi înainte de pandemie, efectul protector nu a fost semnificativ statistic (raport de șanse = 0,80, interval de încredere 95%: 0,55–1,15).

Analize stratificate

• Asocierea protectivă s-a menținut pentru ambele sexe și majoritatea categoriilor de vârstă.
• Efectul benefic al vegetației a fost mai pronunțat la persoanele cu venituri reduse.
• Persoanele cu probleme de mobilitate au beneficiat în mod special de prezența spațiilor verzi din proximitate.
• Rezultatele au fost mai evidente la cei care interacționau mai puțin cu vecinătatea înainte de pandemie.

Interpretare

Acest studiu oferă dovezi longitudinale că proximitatea față de zone verzi în mediul urban poate reduce riscul de depresie în contexte stresante precum pandemia. Efectul protector este mai pronunțat în rândul celor fără depresie anterioară, dar și în grupurile vulnerabile socio-economic și cu mobilitate redusă.

Rezultatele sunt susținute de literatura precedentă, dar contribuie prin abordarea longitudinală și analiza diferențiată în funcție de istoricul depresiei. În ciuda beneficiilor observate, politicile de restricționare a accesului la parcuri în unele provincii canadiene ar putea să fi diminuat efectul real al zonelor verzi asupra sănătății mintale.

Limitări

• Populație predominant albă și cu statut socio-economic peste medie.
• Excluderea persoanelor din centre de îngrijire pe termen lung.
• Estimarea IVDN doar pentru perioada pre-pandemică.
• Utilizarea CES-D-10 ca instrument de screening, nu diagnostic.

Concluzii

Zonarea verde rezidențială are un potențial important în menținerea sănătății mintale, în special în perioade de criză. Politicile urbane ar trebui să promoveze accesul echitabil la spații verzi, mai ales pentru grupurile vulnerabile. Studiul subliniază necesitatea de a include mediul construit ca factor de protecție în strategiile de sănătate publică pentru prevenirea depresiei.