Îngrijirea medicală de urgență legată de halucinogene și riscul ulterior de manie

Un studiu realizat la North York General Hospital și publicat în PLOS Medicine la data de 2 decembrie 2025 a analizat relația dintre consumul de halucinogene care necesită îngrijire spitalicească și riscul ulterior de manie sau tulburare bipolară la populația din Canada. Cercetarea arată că persoanele care ajung la camera de gardă sau sunt spitalizate în contextul consumului de halucinogene prezintă un risc semnificativ mai mare de a primi ulterior îngrijiri pentru episoade maniacale.

Context

Interesul pentru substanțele halucinogene – inclusiv ketamina, psilocibina și dietilamida acidului lisergic – a crescut în ultimii ani, atât în scop recreațional, cât și ca potențial adjuvant terapeutic în depresie rezistentă la tratament sau tulburarea de stres posttraumatic. În același timp, există preocupări privind posibilitatea ca aceste substanțe să declanșeze episoade maniacale, în special la persoanele cu vulnerabilitate pentru tulburare bipolară. Literatura anterioară a documentat riscuri similare în cazul consumului de cannabis, sugerând că anumite substanțe psihoactive pot interacționa cu predispozițiile individuale pentru a precipita manifestări afective severe. Studiul actual se înscrie în această linie de cercetare, folosind date populaționale extinse pentru a clarifica relația dintre consumul de halucinogene și episoadele maniacale ulterioare.

Despre studiul actual

Studiul a fost realizat de un colectiv de cercetători conduși de Daniel Myran și a utilizat un design de cohortă bazat pe populație, analizând date administrative de sănătate din Canada colectate între ianuarie 2008 și decembrie 2022.

Cercetătorii au identificat trei categorii de participanți:

• 7.285 de pacienți care au primit îngrijiri de urgență sau spitalicești în contextul utilizării halucinogenelor;

• 78.201 de pacienți spitalizați pentru alte cauze, folosiți drept grup de comparație;

• populația generală, utilizată pentru comparații secundare privind incidența episoadelor maniacale.

Evenimentele de interes au fost:

• vizite la camera de gardă sau spitalizări pentru manie în următorii trei ani;

• stabilirea unui diagnostic de tulburare bipolară în aceeași perioadă.

Analiza statistică a comparat riscurile acestor rezultate între grupul expus (îngrijire acută pentru consum de halucinogene) și grupul de control (spitalizări pentru alte cauze). Cercetătorii au documentat și istoricul de îngrijire al participanților, observând că:

• două treimi dintre cei care au primit îngrijiri pentru consum de halucinogene avuseseră anterior vizite pentru probleme legate de consumul de substanțe;

• aproape jumătate avuseseră vizite anterioare pentru probleme de sănătate mintală.

Deoarece perioada analizată precede adoptarea pe scară largă a utilizării medicale controlate a halucinogenelor, autorii notează că majoritatea expunerilor la halucinogene au fost non-medicale.

Rezultate

Studiul a evidențiat o asociere puternică între îngrijirea medicală de urgență legată de halucinogene și riscul ulterior de episoade maniacale:

• Pacienții care au avut o vizită la camera de gardă sau au fost spitalizați pentru consum de halucinogene au fost de șase ori mai predispuși să primească îngrijiri pentru un episod maniacal în următorii trei ani, comparativ cu cei spitalizați pentru alte cauze.

• Riscul de a primi ulterior un diagnostic de tulburare bipolară a fost de patru ori mai mare față de grupul de comparație.

• Nivelul de risc a fost similar cu cel observat la pacienții care au primit îngrijiri pentru consum de cannabis, substanță deja asociată cu un risc crescut de manie.

Autorii subliniază că aceste rezultate nu indică neapărat un efect direct al halucinogenelor asupra apariției maniei. O explicație alternativă, considerată plauzibilă, este că persoanele care ajung la urgență după consumul de halucinogene fac parte dintr-o populație deja vulnerabilă, cu risc crescut pentru tulburare bipolară. În acest sens, istoricul frecvent de tulburări de sănătate mintală și probleme legate de consumul de substanțe poate reprezenta un factor contributiv major.

Totuși, concluzia generală a autorilor este că utilizarea halucinogenelor care determină necesitatea îngrijirii medicale acute poate reprezenta un marker important pentru risc crescut de manie sau tulburare bipolară, ceea ce ar trebui luat în considerare în contextul extinderii utilizării terapeutice a acestor substanțe.