Legătura vitală dintre conexiunea socială și sănătatea fizică: O realitate ignorată de public și profesioniștii din sănătate

În mai 2025, Annals of the New York Academy of Sciences a publicat două studii importante conduse de Julianne Holt-Lunstad, profesoară de psihologie și neuroștiințe la Brigham Young University, și doctorandul Andrew Proctor, care arată că majoritatea oamenilor – inclusiv medicii – subestimează impactul conexiunii sociale asupra sănătății fizice. Aceste descoperiri vin în contextul unei creșteri a recunoașterii științifice a izolării sociale și singurătății ca factori de risc majori pentru morbiditate și mortalitate.

Context

Holt-Lunstad este o autoritate de referință în domeniu, cunoscută pentru:

• Meta-analiza publicată în 2010, care a demonstrat că izolarea socială este un factor de risc comparabil cu fumatul sau sedentarismul.

• Cadrul de evaluare și intervenție din 2023 privind tratamentul singurătății și izolării.

• Coordonarea științifică a raportului „Surgeon General Advisory” din 2023, care a desemnat lipsa conexiunii sociale drept o amenințare urgentă pentru sănătatea publică.

• Rolul său actual de consilier pentru Organizația Mondială a Sănătății într-un raport global privind conexiunea socială.

Deși literatura de specialitate a consacrat conexiunea socială ca determinant de sănătate, noile cercetări arată că percepția publică și practică medicală nu țin pasul cu dovezile.

Despre studii

Studiul 1: Percepția populației generale asupra conexiunii sociale

Proctor și Holt-Lunstad au investigat modul în care publicul percepe legătura dintre izolarea socială, singurătate și sănătatea fizică. Au fost intervievați 2.392 de adulți din SUA, Regatul Unit și Australia, într-un eșantion reprezentativ național.

Principalele concluzii:

• Oamenii subestimează riscurile fizice asociate cu izolarea, chiar și după pandemie.

• Percepția a fost la fel de scăzută la persoanele singure ca și la cele bine conectate social.

• „Conexiunea socială este ca un semn vital – precum tensiunea arterială sau colesterolul. Doar că nu o recunoaștem încă astfel.” – Andrew Proctor

Studiul 2: Percepția cadrelor medicale

Al doilea studiu a inclus 681 de furnizori de servicii medicale, majoritatea medici, din două sisteme academice: University of Utah Health System și University of California, San Francisco (UCSF). Scopul a fost să evalueze importanța acordată de clinicieni legăturilor sociale în practica medicală.

Rezultate cheie:

• Medicii, la fel ca publicul general, subestimează impactul conexiunii sociale asupra sănătății fizice.

• Doar puțini furnizori se simt pregătiți să abordeze aceste probleme cu pacienții.

• Medicii din UCSF au raportat o conștientizare mai mare, probabil datorită expunerii la inițiative precum Social Interventions Research and Evaluation Network și raportul Surgeon General din 2023.

Acest decalaj între percepții arată importanța intervențiilor instituționale și a educației medicale în promovarea recunoașterii conexiunii sociale ca factor de sănătate.

Rezultate și implicații

Cele două studii au evidențiat un set clar de „puncte oarbe” în îngrijirea medicală:

• Conexiunea socială nu este monitorizată, deși dovezile o susțin ca un factor vital pentru sănătate.

• Lipsa de timp, formare și instrumente face ca medicii să nu intervină adecvat.

• Campaniile de sănătate publică și reformele curriculare din învățământul preuniversitar și medical sunt necesare pentru a remedia aceste lacune.

Inițiative viitoare propuse de autori:

• Educație medicală continuă despre impactul conexiunii sociale

• Integrarea conceptului de „prescripție socială” în practica medicală

• Dezvoltarea unor strategii standardizate de evaluare a conexiunii sociale

• Reformarea curriculei școlare pentru a include educație despre relații sociale și sănătate emoțională

Concluzii

Conexiunea socială este un determinant cheie al sănătății fizice și mentale, dar rămâne subapreciată atât de publicul larg, cât și de personalul medical. Studiile conduse de Holt-Lunstad și Proctor arată că conștientizarea nu este suficientă: este nevoie de politici, formare profesională și intervenții concrete care să transforme dovezile în acțiune.