Macrocitoza

©

Autor:

Macrocitoza
Macrocitoza descrie dimensiunea eritrocitelor, atunci când sunt mai mari decât în mod normal. Există multiple cauze care conduc la apariția acesteia, ce includ anomalii în compartimentul de producție la nivelul măduvei osoase, alterări ale membranei celulare, cât și o creștere a numărului de reticulocite - fiind mai mari decât eritrocitele mature. (1)

Termenul de macrocitoză face parte din caracterizarea morfologică a eritrocitelor și nu definește o anumită patologie specifică. Parametrul din cadrul hemogramei care o reflectă se numește MCV sau VEM (mean corpuscular volume sau volum eritrocitar mediu). (1)

Valoarea care definește macrocitoza este variabilă în cadrul diferitelor grupe de vârstă, dar raportându-ne la adult, intervalul normal este încadrat între 80-100 fL, cu variații minore în cadrul laboratoarelor în funcție de limitele standard impuse.

Pe lângă MCV, apare un alt parametru numit RDW - red blood cell distribution width, adică lărgimea distribuției eritrocitare, care reflectă variația în dimensiune a eritrocitelor. De obicei, populațiile de eritrocite unice vor avea un RDW normal, indiferent de valoarea MCV. Acesta se modifică atunci când apar populații distincte, care variază în dimensiuni, spre exemplu și reticulocite și eritrocite. De obicei crește în cazul patologiilor care implică macrocitoză. (1)

Frotiul de sânge periferic este necesar în aceste situații și reliefează existența caracterului morfologic în cauză, diametrul eritrocitelor depășind 7-8 microni. Contribuie, de asemenea, la decelarea etiologiilor responsabile de apariția macrocitozei. (1)

Macrocitoza este asociată de obicei cu anemia megaloblastică, dar există și anemii non-megalobastice macrocitare.

Cauze și mecanisme fiziopatologice

1. Creșterea producției de reticulocite

Reticulocitele sunt forme imature de eritrocite, care și-au expulzat nucleul dar încă dețin o formă de ARN mesager, de aceea vor avea o culoare albastră sau mov pe frotiurile de sânge periferic colorate convențional Wright-Giemsa, acest caracter fiind cunoscut drept policromatofilie. (1), (3)

În anemiile severe va fi stimulată secreția de eritropoietină, hormon esențial în desfășurarea eritropoiezei. Consecutiv, va crește producția de reticulocite într-un ritm accelerat, fiind omise stadiile de diviziune celulară și succesiunea normală a acestora. Astfel vor intra în circulație mult mai devreme. (1)

Reticulocitoza reprezintă un răspuns normal în cazul prezenței anemiei, indiferent de cauza subiacentă acesteia și poate fi posibilă doar dacă compartimentul central, adică maduva osoasă, este funcțională. Anumiți factori pot compromite capacitatea medulară de compensație - citokinele din stările inflamatorii care conduc la blocarea fierului în depozite, diverse infiltrate de natură malignă care „sufocă’’ țesutul medular normal, deficitul de vitamine (în special din grupul B). (1), (3)

Cauze: anemie hemolitică, sângerare recentă, post administrare de eritropoietină, de vitamina B12, folați, fier, etc.

2. Dezvoltare anormală

Precursorii eritrocitelor se divid rapid la nivel medular și pe parcursul procesului de maturare devin din ce în ce mai mici. Pentru ca diviziunea celulară să se desfășoare normal, există anumiți nutrienți necesari, cu importanță în sinteza ADN-ului și definitivarea structurii acestuia. Când acești nutrienți sunt deficitari, apar anomalii în sinteza ADN-ului și un defect numit asincronism de maturație nucleo-citoplasmatic, adică nucleul este mult mai mare comparativ cu citoplasma. Un exemplu în acest sens este reprezentat de deficitul de vitamina B12 și anemia megaloblastică. Acest deficit va afecta în cele din urmă mai multe linii celulare, astfel încât hemograma poate decela pancitopenie moderată iar frotiul de sânge periferic relevă și neutrofile hipersegmentate - aspect care nu se regăsește în cadrul anemiilor macrocitare non-megaloblastice. (1), (2), (3)

Cauze: deficit de vitamina B12 și/sau folați (și implicit afecțiunile care provoacă acest deficit - spre exemplu anemia Biermer, intervențiile bariatrice, infecții parazitare, diete restrictive vegetariene, etc.), medicamente care interferă cu sinteza ADN-ului (metrotrexat, cloramfenicol, azatioprină, etc.) (1)

Un context medical aparte poate fi reprezentat de anemia megaloblastică cu răspuns la tiamină, care face parte dintr-un sindrom ce include și diabet și pierderea auzului. Mutațiile în cadrul genei care codifică transportorul pentru tiamină (vitamina B1) sunt responsabile, sintetizându-se un transportor defect, care va compromite transportul tiaminei în celulă. (1), (3)

3. Anomalii în structura membranei

Există anumite afecțiuni, fie moștenite (sferocitoza ereditară), fie dobândite, care perturbă structura eritrocitului, modificând conformația anumitor proteine transmembranare atașate de citoschelet. Aceste modificări dobândite se pot întâlni în cadrul bolilor hepatice (când crește cantitatea de colesterol de la nivel membranar- în cadrul bolii de ficat gras non alcoolic).

Cauze: consumul de alcool; mecanismul nu este pe deplin cunoscut, dar se consideră ca acetaldehida (metabolit) poate să inducă modificări în structura membranei eritrocitului, dar să și interfere cu procesul de diviziune. Pe lângă aceste aspecte, consumul de alcool cronic conduce la deficite nutriționale notabile, mai ales în grupul vitaminelor B (B1, B12), dar și deficit de folați, zinc, vitamina C. (1), (4)

Există și alte situații multifactoriale care pot implica macrocitoză precum: hipotiroidismul, sarcina, infecția cu HIV și terapiile antiretrovirale asociate, sindromul Down, deficitul de cupru. (1)

Sindromul mielodisplazic prezintă anemie, care poate fi macrocitară sau normocitară, dar reticulocitele sunt în general scăzute (problema fiind în cadrul compartimentului central- măduva osoasă). (1)

O situație care necesită atenție este macrocitoza fără o cauză aparentă. În aceste situații, se recomandă monitorizarea pacienților prin hemogramă la 6 luni. De cele mai multe ori nu este vorba despre o asociere pur benignă, iar o bună parte din pacienți va dezvolta citopenii sau o boală primară a măduvei osoase. (6)

Data actualizare: 04-10-2022 | creare: 04-10-2022 | Vizite: 2649
Bibliografie
1. Wilma Barcellini, MD. Macrocytosis/Macrocytic anemia. s.l.: UpToDate Inc., www.uptodate.com, 2022.
2. Trugo, N.M.F. ANEMIA (ANAEMIA) | Megaloblastic Anemias. s.l.: Encyclopedia of Food Sciences and Nutrition (Second Edition) Academic Press, Pages 220-226, ISBN 9780122270550, 2003.
3. Moore, Christine A. and Adil., Abdullah. Macrocytic Anemia. s.l.: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459295/
4. Thiamine-responsive megaloblastic anemia syndrome. s.l.: MedlinePlus [Internet]. Bethesda (MD): National Library of Medicine (US); https://medlineplus.gov/genetics/condition/thiamine-responsive-megaloblastic-anemia-syndrome/#causes
5. Amitava Dasgupta Ph.D. Chapter 6 - Mean Corpuscular Volume and Carbohydrate-Deficient Transferrin as Alcohol Biomarkers. s.l.: In Clinical Aspects and Laboratory Determination, Alcohol and its Biomarkers, Elsevier, Pages 139-162, ISBN 9780128003398, 2015.
6. Jose Vega, MD, Mohamad Younes, MD, Philip Kuriakose, MD. The Significance of Unexplained Macrocytosis. s.l.: Blood (2008) 112 (11): 3449./ ASH- American Society of Hematology: DISORDERS OF RED CELL REGULATION AND PRODUCTION| NOVEMBER 16, 2008.
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum