Mângâierile sau lipsa acestora în copilărie se poate vedea în gene
Potrivit unui nou studiu de la University of British Columbia și BC Children’s Hospital Research Institute, contactul și gradul de apropiere dintre copil și persoana ce îl îngrijește poate avea efecte la nivel molecular asupra copilului, ce apar la un interval de 4 ani. Astfel, s-a observat că la bebelușii agitați, neliniștiți și care nu au primit suficientă afecțiune fizică din partea îngrijitorului, profilul molecular era subdezvoltat la vârsta copilăriei.
Deși legătura dintre dezvoltarea copilului și starea de sănătate la vârsta adultă nu este foarte bine înțeleasă la om, studiul încearcă să extindă rezultatele obținute la cobai. Acesta este primul studiu care arată că mângâierile la nou-născut pot avea consecințe pe tot parcursul vieții asupra expresiei genetice la specia umană.
Studiul a fost publicat în octombrie în Development and Psychopathology și a inclus 94 de copii sănătoși din Canada. Cercetătorii au solicitat părinților copiilor de 5 săptămâni să redacteze un jurnal al comportamentului bebelușilor, în care să consemneze somnul, starea de agitație, plansul și alimentația nou-născuților, la care să adauge intervalul de timp în care există contact fizic. La vârsta de 4 ani și jumătate, copiilor li s-au recoltat probe de ADN de la nivel bucal și s-a examinat metilarea ADN-ului, o modificare biochimică în care câteva fragmente de cromozomi sunt marcate cu molecule mici din carbon și hidrogen. Moleculele controlează procesul de activarea al genelor, exercitând efecte asupra funcției celulare. Gradul de metilare și regiunea din ADN unde are loc metilarea pot fi influențate de condiții externe, mai ales în copilărie iar aceste modele epigenetice se schimbă într-un mod predictibil pe măsură ce avansăm în vârstă. S-au observat diferențe ale procesului de metilare în 5 regiuni specifice ale ADN-ului între bebelușii care au primit afecțiune fizică și cei care au primit foarte puțină. Două dintre aceste regiuni implică genele, astfel că o regiune are un rol în imunitate iar cealaltă, în procesele metabolice. Totuși, rămân necunoscute efectele acestor modificări epigenetice asupra dezvoltării și stării de sănătate a copiilor.
Copiii care au erau mai agitați și au primit un grad scăzut de afecțiune fizică au raportat o vârstă epigenetică mai mică decât cea reală, corelată de câteva studii recente cu o stare de sănătate mai precară.
Cercetătorii vor să vadă în continuare dacă starea de imaturitate biologică la acești copii are implicații largi asupra stării de sănătate, în special din punct de vedere psihologic. Dacă viitoarele cercetări în domeniu vor confirma studiul recent, atunci contactul fizic, mai ales la bebelușii neliniștiți, va fi cu atât mai important de menținut și dezvoltat.
Sursa: Science News
Deși legătura dintre dezvoltarea copilului și starea de sănătate la vârsta adultă nu este foarte bine înțeleasă la om, studiul încearcă să extindă rezultatele obținute la cobai. Acesta este primul studiu care arată că mângâierile la nou-născut pot avea consecințe pe tot parcursul vieții asupra expresiei genetice la specia umană.
Studiul a fost publicat în octombrie în Development and Psychopathology și a inclus 94 de copii sănătoși din Canada. Cercetătorii au solicitat părinților copiilor de 5 săptămâni să redacteze un jurnal al comportamentului bebelușilor, în care să consemneze somnul, starea de agitație, plansul și alimentația nou-născuților, la care să adauge intervalul de timp în care există contact fizic. La vârsta de 4 ani și jumătate, copiilor li s-au recoltat probe de ADN de la nivel bucal și s-a examinat metilarea ADN-ului, o modificare biochimică în care câteva fragmente de cromozomi sunt marcate cu molecule mici din carbon și hidrogen. Moleculele controlează procesul de activarea al genelor, exercitând efecte asupra funcției celulare. Gradul de metilare și regiunea din ADN unde are loc metilarea pot fi influențate de condiții externe, mai ales în copilărie iar aceste modele epigenetice se schimbă într-un mod predictibil pe măsură ce avansăm în vârstă. S-au observat diferențe ale procesului de metilare în 5 regiuni specifice ale ADN-ului între bebelușii care au primit afecțiune fizică și cei care au primit foarte puțină. Două dintre aceste regiuni implică genele, astfel că o regiune are un rol în imunitate iar cealaltă, în procesele metabolice. Totuși, rămân necunoscute efectele acestor modificări epigenetice asupra dezvoltării și stării de sănătate a copiilor.
Copiii care au erau mai agitați și au primit un grad scăzut de afecțiune fizică au raportat o vârstă epigenetică mai mică decât cea reală, corelată de câteva studii recente cu o stare de sănătate mai precară.
Cercetătorii vor să vadă în continuare dacă starea de imaturitate biologică la acești copii are implicații largi asupra stării de sănătate, în special din punct de vedere psihologic. Dacă viitoarele cercetări în domeniu vor confirma studiul recent, atunci contactul fizic, mai ales la bebelușii neliniștiți, va fi cu atât mai important de menținut și dezvoltat.
Sursa: Science News
Data actualizare: 02-06-2019 | creare: 29-11-2017 | Vizite: 2106
Bibliografie
Holding infants -- or not -- can leave traces on their genes, link: https://www.sciencedaily.com/releases/2017/11/171127094928.htm ©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Alte articole din aceeași secțiune:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.- Afectiune oculara nou nascut
- O nebuna, neglijenta cu pruncul sau de o luna
- Secretii nazale galbene la 2 saptamani
- Ploapa umflata