Micro- și nanoplasticele – posibili vectori invizibili ai virusurilor respiratorii

Pe măsură ce poluarea cu plastic se agravează la nivel global, cercetătorii avertizează asupra unei posibile legături neașteptate între fragmentele microscopice de plastic din aer și răspândirea bolilor respiratorii. Un comentariu publicat în revista New Contaminants de Mengjie Wu și Huan Zhong de la Nanjing University atrage atenția asupra ipotezei că micro- și nanoplasticele din atmosferă ar putea funcționa ca vehicule invizibile pentru viruși, contribuind la persistența și transmiterea lor pe distanțe mai mari.
Producția globală de plastic a depășit 540 de milioane de tone în 2020 și se estimează că va continua să crească vertiginos în următoarele decenii. Odată cu degradarea materialelor plastice, se formează cantități uriașe de micro- și nanoplastice – particule cu dimensiuni de ordinul micronilor sau nanometrilor – care ajung în sol, apă și aer. Studiile au identificat până la 528 de particule pe metru cub de aer în spații interioare, ceea ce înseamnă că un adult poate inhala zilnic zeci de mii de astfel de fragmente. Dacă până de curând acestea erau asociate mai ales cu poluarea marină, noile date sugerează o dimensiune sanitară potențial majoră: interacțiunea lor cu microbi și viruși.

Despre studiu

Mecanismele potențiale ale transportului viral

Micro- și nanoplasticele au dimensiuni comparabile cu numeroși viruși umani și pot rămâne suspendate în aer pentru perioade îndelungate datorită masei lor reduse și naturii hidrofobe a suprafețelor. Aceste suprafețe carbonice pot acționa ca substrat pentru bacterii și fungi, care, la rândul lor, pot oferi protecție virușilor atașați împotriva luminii ultraviolete sau deshidratării. Astfel, aceste particule ar putea extinde durata de supraviețuire a virușilor în atmosferă și le-ar putea crește raza de răspândire.

Autorii subliniază că dovezi indirecte din alte studii susțin această ipoteză. De exemplu, cercetările pe particulele în suspensie (PM) au demonstrat că virusuri precum gripa A se pot atașa de particule solide, rămânând infecțioase după inhalare. Dat fiind că microplasticele sunt mai persistente și mai stabile chimic decât alte particule atmosferice, ele ar putea fi și mai eficiente în protejarea virușilor de degradare.

Exemplul SARS-CoV-2 și implicațiile epidemiologice

În timpul pandemiei de COVID-19, s-a demonstrat că SARS-CoV-2 poate rămâne viabil pe suprafețele din plastic timp de peste o săptămână. Acest fapt sugerează că fragmentele microscopice de plastic aflate în suspensie ar putea, teoretic, să transporte viruși activi în aer. În focarul de pe nava Diamond Princess, până la 30% dintre infecții au fost atribuite suprafețelor contaminate, ceea ce indică potențialul plasticului de a menține infecțiozitatea virală. Extinderea acestei observații la particulele aeriene ridică o întrebare urgentă pentru sănătatea publică: pot microplasticele acționa ca vectori de transmitere a bolilor respiratorii?

Un domeniu emergent între științele mediului și bolile infecțioase

Autorii recunosc că ipoteza nu este încă demonstrată, dar subliniază că dovezile existente sunt suficient de solide pentru a justifica investigații experimentale sistematice. Ei propun o agendă de cercetare care include:

• Cuantificarea numărului de viruși viabili care se pot atașa de microplasticele din aer;
• Determinarea condițiilor de mediu (temperatură, umiditate, radiație UV) care mențin infecțiozitatea virală;
• Evaluarea concentrațiilor atmosferice la care expunerea devine semnificativă pentru sănătatea umană.

Rezultate și implicații

Dacă ipoteza va fi confirmată, implicațiile ar fi majore. Particulele de plastic, considerate până acum deșeuri pasive, ar putea deveni actori activi în transmiterea agenților patogeni. Acest fapt ar impune o reevaluare a strategiilor de sănătate publică, mai ales în mediile urbane și în spațiile interioare unde nivelurile de microplastice aeriene sunt cele mai ridicate. Măsuri precum îmbunătățirea sistemelor de filtrare a aerului, reducerea emisiilor de plastic și monitorizarea calității aerului interior ar putea deveni priorități de politică sanitară.

Într-un sens mai larg, autorii subliniază că acest subiect deschide o frontieră interdisciplinară între științele mediului și epidemiologia bolilor infecțioase. Înțelegerea interacțiunii dintre microplastice, microbi și viruși este esențială pentru protejarea sănătății umane și a ecosistemelor.

Concluzii

Comentariul publicat de cercetătorii de la Nanjing University aduce în prim-plan o ipoteză provocatoare: micro- și nanoplasticele nu sunt doar poluanți atmosferici, ci potențiali vectori biologici. Prin capacitatea lor de a se lega de viruși și de a le oferi protecție împotriva factorilor de mediu, aceste particule ar putea influența modul în care se răspândesc bolile respiratorii. Deși dovezile directe lipsesc încă, autorii solicită o mobilizare științifică rapidă pentru a testa ipoteza și a anticipa riscurile. Într-o lume deja suprasaturată de plastic, înțelegerea rolului acestor fragmente invizibile în ecologia virală devine o prioritate pentru sănătatea publică globală.