Modificari gingivale aparute in timpul sarcinii si tratamentul lor

Tratamentul afectiunilor de la nivelul cavitatii bucale trebuie individualizat in functie de fiecare pacient in parte: problemele locale, afectiunile generale asociate, varsta, dar si, foarte important, sexul pacientului. La femei, modificarile hormonale sunt mult mai frecvente, mai variante si mai marcante decat la barbati - pubertate, ciclu menstrual, graviditate si menopauza. De aici si atentia speciala pe care medicul trebuie sa le-o ofere. Tesuturile de suport ale dintilor - gingia si osul - pot fi afectate si pot avea raspunsuri modificate la tratamentul obisnuit, de aceea este foarte important ca specialistul parodontolog sa puna un diagnostic corect si sa prescrie tratamentul potrivit si individualizat pacientelor insarcinate.

Intre 30% si 100% dintre femei prezinta modificari gingivale in timpul sarcinii. Acestea pot varia ca intensitate. Culoarea gingiei, in mod normal roz, poate fi rosie sau chiar violacee. Pot aparea dureri la atingere sau o jena constanta. Gingia poate sangera la periaj, masticatie sau spontan in afectiunile mai avansate.

Frecvente sunt si maririle de volum gingival, localizate deseori in partea anterioara a arcadelor dentare sau intre dinti - papilele interdentare. Pacienta poate avea edeme moderate, dar exista cazuri in care gingia creste atat de mult incat acopera dintii si impiedica masticatia. De asemenea, la maximum 10% dintre femeile insarcinate s-a intalnit si asa zisa „tumora de sarcina”, o marire de volum localizata (de obicei porneste de la nivelul unei papile interdentare). In situatiile in care maririle de volum gingival sunt foarte mari si pacienta are depuneri de tartru masive, putem intalni pierderi osoase si cresterea mobilitatii dentare (urmata chiar de pierderea dintilor!).

Cauzele manifestarilor de mai sus sunt induse de variatiile hormonale. Compozitia placii bacteriene se modifica, crescand proportia patogenilor localizati subgingival - mai virulenti si cu potential mai mare de distrugere a tesuturilor de suport. Din pacate, raspunsul imun al mamei este diminuat in aceasta perioada, boala parodontala se instaleaza mai usor si manifestarile sunt mai marcate decat in mod obisnuit.

Ideal ar fi sa vorbim de un tratament preventiv al afectiunilor parodontale pe perioada sarcinii. O igiena impecabila pastrata acasa, precum si controlul la medicul stomatolog pot asigura „linistea” la nivelul cavitatii bucale.

Daca apare inflamatia moderata, de cele mai multe ori un detartraj minutios, executat mai ales subgingival, va duce la remisia fenomenelor aparute.

Se incearca pe cat posibil amanarea tratamentelor stomatologice pe timpul sarcinii. Daca vorbim insa de urgente - dureri marcate, sangerari si mariri de volum exagerate, care nu cedeaza la igienizare si tratament LOCAL antiimflamator, timpul propice pentru interventie este in trimestrul doi de sarcina. Se evita tratamentele in primul trimestru de sarcina (formarea organelor fetusului este sensibila la orice modificare externa) si in ultima jumatate a trimestrului trei - pentru a evita o nastere prematura.

Vizitele la medic trebuie sa fie scurte si cat mai confortabile pentru pacienta. In ceea ce priveste efectuarea radiografiilor, studiile spun ca acel sort de protectie, impreuna cu dozarea corecta a radiatiilor, garanteaza siguranta mamei si a fatului - insa cel mai indicat este ca radiografiile sa fie amanate dupa nastere.

Administrarea medicamentelor se realizeaza numai cu acordul medicului curant al pacientei. Exista anumite substante care trec de bariera feto-placentara si pot pune in pericol sanatatea fatului - acestea sunt de evitat.

In concluzie, trebuie acordata atentie speciala acestei perioade din viata femeilor. Ingrijirea igienei bucale duce la evitarea neplacerilor pe timpul sarcinii. Dar chiar si in cazul aparitiei problemelor, medicul specialist parodontolog va administra tratamentul caracteristic afectiunii in cauza.