Nas înfundat (congestie nazală)

Congestia nazală (nasul înfundat) reprezintă un simptom care apare atunci când mucoasa nazală și a sinusurilor paranazale își mărește grosimea din cauza vaselor de sânge inflamate de la acest nivel (se congestionează), iar respirația nazală devine dificilă.

Odată cu senzația de nas înfundat poate apărea o secreție. Congestia și secreția nazală reprezintă probleme comune care de obicei sunt asociate, dar pot să apară și independent una de cealaltă. (1) (2) (3)

Cauze și factori de risc

Cele mai comune cauze ale congestiei nazale includ:

• infecțiile virale;
• reacțiile alergice;
• sinuzita acută;
• un corp străin în cavitatea nazală (în special la copii);
• rinita medicamentoasă (în urma utilizării decongestionanților nazali pentru mai mult de o zi, la oprirea administrării, pacientul poate resimți revenirea simptomelor atunci când efectul medicamentului se epuizează, determinându-l pe acesta să continue folosirea decongestinantului nazal într-un cerc vicios);
• sarcina;
• rinita vasomotorie (această afecțiune nu este cauzată de o infecție sau de alergie, etiologie fiind necunoscută; printre factorii declanșatori enumerăm: aerul uscat, poluarea, alcoolul, anumite medicamente, alimente condimentate, emoții puternice). (1) (2) (5)

Obstrucția nazală unilaterală are de obicei o cauză mecanică:

• deviația septului nazal;
• imperforația choanală;
• fanta labio-palatină (cheilopalatoschiosis);
• meningocel (în cazuri foarte rare). (4)

Semne și simptome

Asociarea anumitor semne și simptome poate orienta către diagnosticul posibilei afecțiuni subiacente obstrucției nazale.

• febra și durerea în punctele sinusale sugerează sinuzita;
• lăcrimarea excesivă, pruritul la nivelul globilor oculari sugerează o posibilă etiologie alergică;
• durerile în gât, starea de rău, febra și tusea sugerează o posibilă etiologie virală. (1)

Diagnostic

În cadrul diagnosticului sunt importante anamneza și examenul clinic. Anamneza poate determina natura acută sau cronică a simptomului, cât și legătura acestuia cu locația pacientului, anotimpul sau expunerea la anumiți alergeni. În cadrul istoricului medical sunt importante antecedentele de diabet zaharat, imunodepresie și administrarea de medicamente (în mod special utilizarea decongestionanților topici). (1)

În cadrul examenului clinic vor fi examinate:

• prezența de eritem la nivel facial, în zona sinusurilor frontale și maxilare;
• palparea punctelor sinusale;
• inspecția culorii mucoasei nazale – prin rinoscopie anterioară (mucoasa poate fi roșie, palidă etc.);
• evidențierea congestiei la nivelul mucoasei nazale;
• natura secreției – secreția poate fi apoasă, mucoasă, purulentă, sangvinolentă;
• prezența corpilor străini. (1)

Diagnosticul ar trebui să excludă inițial etiologii ca polipoza nazală, variații anatomice sau congestia nazală ca manifestare a une afecțiuni sistemice.

Diagnosticul diferențial poate fi făcut între:

• rinita infecțioasă de etiologie virală (congestie nazală cu durată mai mică de 10 zile, asociază strănut, rinoree apoasă, dureri de gât);
• rinita infecțioasă de etiologie bacteriană sau de altă etiologie (congestie nazală cu durată mai mare de 10 zile);
• rinita alergică intermitentă (cu durată mai mică de 4 săptămâni);
• rinita alergică persistentă (cu durată mai mare de 4 săptămâni); ambele tipuri de rinită alergică asociază strănut, rinoree apoasă, prurit, simptomatologie la nivelul globilor oculari și/sau la nivelul căilor aeriene superioare;
• rinita ocupațională alergică și non-alergică;
• rinita indusă medicamentos, hormonal, rinita vasomotorie (este de obicei cronică, în diagnostic este deosebit de important istoricul pacientului);
• rinosinuzita acută virală;
• rinosinuzia acută non-virală;
• rinosinuzita cronică cu sau fără polipi;
• factori mecanici;
• tumori benigne sau maligne (congestia nazală este de obicei unilaterală și asociază epistaxis unilateral);
• granulomatoza Wegener (pacientul prezintă și semne de boală sistemică);
• sarcoidoză. (6)

În cadrul examinării paraclinice pot fi utilizate:

• radiografia sau CT-ul pentru obiectivarea unei sinuzite
• testele alergologice pentru diagnosticarea rinitei alergice. (1)

Tratament

Tratamentul congestiei nazale presupune tratarea afecțiunii subiacente. Poate fi utilizată medicație simptomatică:

• decongestionanți topici: oximetazolină – 2 pufuri în fiecare nară, o dată pe zi, timp de 3 zile;
• decongestionanți orali: pseudoefedrina.

Congestia nazală din rinoreea virală poate fi tratată cu antihistaminice.
Congestia și rinoreea alergică pot fi tratate cu antihistaminice sau costicosteroizi topic. (1)

Este recomandată evitarea abuzului de decongestionanți nazali (poate cauza rinita medicamentoasă).

Rinita medicamentoasă este o formă de rinită non-alergică indusă de utilizarea prelungită a vasoconstrictoarelor topice (decongestionanții nazali). Majoritatea persoanelor care utilizează excesiv decongestionanții nazali resimt dificultăți în interacțiunile sociale, capacitate redusă de a simți mirosurile și gusturile, evitarea efortului fizic, exacerbarea sau inducerea sforăitului sau chiar a sindromului de apnee în somn, insomnie. (8)

Antihistaminicele și decongestionanții nazali nu sunt recomandați copiilor sub 6 ani. (1)

Recomandări pentru pacienți

Nu toate situațiile de congestie nazală și/sau rinoree necesită consult medical. Este recomandată prezentarea la medic atunci când:

• rinoreea (secreția) este unilaterală și în mod special dacă este purulentă sau sangvinolentă;
• asociază durere la nivelul feței sau senzație de tensiune. (7)