Papulele pruriginoase vs nepruriginoase - cauze, diagnostic diferențial, tratament

Papulele reprezintă leziuni cutanate de dimensiuni mici (de sub 1 centimetru), cu o consistență solidă sau chistică, care pot apărea în orice regiune a corpului. Papulele pot fi împărțite în două categorii principale: papule pruriginoase și papule nepruriginoase. În timp ce ambele tipuri de papule pot cauza disconfort și preocupare, este important să se facă o diferențiere corectă între ele, deoarece cauzele specifice, diagnosticul diferențial și opțiunile de tratament pot varia considerabil. (1, 2, 3)

Cauze comune ale papulelor pruriginoase

Papulele pruriginoase sunt însoțite de senzația de mâncărime intensă, ceea ce poate determina persoana afectată să se scarpine, ceea ce accentuează iritația și crește riscul pentru diferite complicații. Cauzele comune ale papulelor pruriginoase includ:

• urticarie (afecțiune declanșată de alergii, infecții sau chiar de stres, caracterizată prin apariția rapidă a papulelor însoțite de umflare și mâncărime intensă);
• urticaria papulară (formă specifică de urticarie caracterizată prin apariția pe piele a unor papule pruriginoase, de obicei de culoare roșie sau roz);
• scabie (infestarea cu acarieni de scabie poate provoca apariția unor papule pruriginoase în special în zonele de pliuri ale pielii, precum zona inghinală sau axilară);
• eczema numulară (afecțiune caracterizată prin apariția de papule rotunde, pruriginoase și scuamoase, care pot fi localizate pe extremități și pe trunchi);
• moluscum contagiosum (infecția virală cu virusul moluscum contagiosum determină apariția unor papule mici, rotunde, cu un aspect lucios și neted, care pot fi însoțite de mâncărime);
• lichenul plan (afecțiune inflamatorie a pielii care poate cauza apariția de papule plane, roșiatice sau purpurii, care pot provoca senzație de mâncărime ușoară sau moderată);
• dermatită de contact (contactul cu substanțe iritante poate duce la dezvoltarea de papule pruriginoase în zona afectată);
• dermatita alergică (reacția alergică la substanțe precum parfumuri, produse chimice sau medicamente poate provoca apariția papulelor pruriginoase);
• eczeme sau alte condiții inflamatorii (afecțiunile inflamatorii ale pielii, cum ar fi dermatita atopică sau eczema de contact, se caracterizează prin apariția de papule pruriginoase și leziuni cutanate asociate). (1, 3, 4, 8, 9)

O altă cauză a mâncărimilor asociate cu prezența de papule o constituie erupția papulară pruriginoasă a HIV, o afecțiune cutanată specifică persoanelor care au fost infectate cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Considerată o manifestare cutanată comună a infecției HIV, erupția papulară pruriginoasă poate să apară în stadiile avansate ale bolii. Papulele în erupția papulară pruriginoasă a HIV sunt leziuni cutanate mici și solide, de obicei de culoare roșie, care pot fi distribuite pe tot corpul, dar care sunt mai frecvente pe trunchi, extremități și față.

Caracteristica principală a acestei erupții cutanate este pruritul intens (mâncărimea) asociat. Mâncărimea poate fi severă și poate provoca disconfort semnificativ pacienților. Scărpinatul excesiv poate duce la iritarea și lezarea pielii, ceea ce poate complica afecțiunea. (3, 4, 5)

Cauze comune ale papulelor nepruriginoase

Papulele nepruriginoase sunt papule cutanate care nu sunt însoțite de senzație de mâncărime intensă, asociate în general cu acneea, o afecțiune cutanată comună care cauzează apariția unor astfel de papule de obicei pe față, spate sau piept. Alte cauze ale papulelor nepruriginoase includ:

• psoriazis (afecțiune cronică a pielii, caracterizată prin apariția unor papule care pot provoca dureri, care au tendința de exfoliere);
• dermatită de stază (papulele pruriginoase apar pe picioare, în special la nivelul gambelor, ca urmare a insuficienței venoase);
• keratoacantom (tumoare benignă a pielii care apare ca o papulă sau o umflătură rotundă și ridată și care de obicei, nu este însoțită de mâncărime);
• condilom acuminat (infecție cutanată cauzată de papilomavirus uman care provoacă apariția unor papule nepruriginoase în zona genitală sau anală);
• keratoza solară (precursor al cancerului de piele, descrie leziunile precanceroase care apar pe piele, de obicei ca urmare a expunerii excesive la soare). (1, 6, 7, 11)

Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențial, necesar pentru identificarea cu precizie a afecțiunii care a determinat apariția papulelor, necesită o evaluare medicală amănunțită, în majoritatea cazurilor fiind necesare teste de diagnostic suplimentare, pe lângă examinarea clinică. Câteva dintre testele de diagnostic suplimentare care pot fi utilizate în evaluarea papulelor și în diagnosticul diferențial includ:

• biopsia cutanată (procedură în timpul căreia se prelevează o mică mostră de țesut cutanat pentru analiză microscopică);
• analize sanguine (anumite afecțiuni, precum infecțiile virale, inclusiv infecția cu HIV, pot fi identificate din analizele sanguine, prin prezența virusului sau a anticorpilor specifici în sânge);
• teste alergologice (în cazul în care se suspectează o reacție alergică ca fiind cauza papulelor, se pot efectua teste alergologice pentru a identifica alergenii responsabili).

În funcție de prezentarea clinică și de suspiciunea unei afecțiuni specifice, pot fi efectuate teste suplimentare specifice pentru a confirma sau exclude acea afecțiune. De exemplu, în cazul unei suspiciuni de scabie, se pot efectua teste de identificare a acarienilor sarcoptici. De asemenea, în cazul unei suspiciuni de psoriazis gutat, poate fi efectuat un test pentru a detecta prezența anticorpilor specifici împotriva bacteriilor streptococice. (1, 3, 4, 5, 6)

Diagnosticul diferențial pentru papule implică evaluarea mai multor afecțiuni dermatologice, pentru a determina cauza specifică a leziunilor cutanate. În diagnosticul diferențial, existența mâncărimii ajută la excluderea unei varietăți de afecțiuni. Unele condiții care pot fi luate în considerare în diagnosticul diferențial includ:

Papule pruriginoase:

• urticarie;
• scabie;
• dermatită de contact;
• verruca vulgaris;
• moluscum contagiosum;
• dermatită atopică;
• erupția papulară pruriginoasă a HIV;
• lichenul plan;
• eczema numulară;
• prurigo nodular.

Papule nepruriginoase:

• acnee;
• keratoze actinice;
• dermatită de stază;
• lentigo;
• chistul epidermic;
• tulburări fungice (histoplasmoza și sporotricoza);
• condilom acuminat;
• keratoacantom;
• sarcoidoză;
• tumori benigne ale pielii. (1, 3, 4, 11)

Tratament

Tratamentul erupțiilor papulare se concentrează pe gestionarea simptomelor și pe menținerea confortului pacientului. În funcție de afecțiunea specifică, tratamentul poate include:

• medicamente topice, precum corticosteroizi topici, imunomodulatoare topice, retinoizi topici sau alte medicamente antiinflamatorii (aplicate direct pe papule, pot ajuta la reducerea inflamației, a mâncărimii și a iritației);
• medicamente antihistaminice (folosite în general în afecțiunile care determină prurit);
• medicamente antibiotice sau antivirale (în cazul infecțiilor bacteriene sau virale pot fi prescrise medicamente împotriva agentului bacterian sau viral);
• medicamente antiparazitare (medicamente precum Ivermectina sunt prescrise persoanelor cu scabie care nu răspund la tratamentul cu creme cu sulf);
• terapia antiretrovirală (poate ajuta la gestionarea și reducerea simptomelor cutanate asociate la pacienții cu erupție papulară pruriginoasă determinată de HIV);
• fototerapie (terapie non-invazivă care poate reduce inflamația asociată cu diverse afecțiuni dermatologice). (1, 5, 8, 10)

În unele cazuri, îndepărtarea chirurgicală a papulelor poate fi necesară pentru tratament sau pentru confirmarea unui diagnostic. De exemplu, în cazul moluscum contagiosum, papulele pot fi excizate sau îndepărtate fizic prin crioterapie cu azot lichid, ciuretaj sau electrocauterizare. Tratamentele topice cu podofilotoxină, acid salicilic sau peroxid de benzoil și tretinoină sunt utilizate în cazul papulelor de dimensiuni reduse sau din zona mai puțin vizibile asociate cu molluscum contagiosum. (11)