Scabia (raie)

Scabia, denumita popular si raie, este o boala care se intalneste destul de des, afectand populatia de orice varsta, sex, rasa, religie, statut social sau nivel intelectual.

In Romania, datorita afectarii unor mase largi de populatie in special in perioada interbelica si in primii ani dupa cel de-al doilea razboi mondial, perioada asociata cu lipsurile materiale, grad scazut de igiena, dar si de adresabilitate la medic, s-a incetatenit conceptia ca raia (scabia) este o boala datorata exclusiv mizeriei si lipsei de igiena personala. Ca urmare, in prezent, foarte multi pacienti cu aceasta boala, mai ales dintre cei cu un statut social mai ridicat, refuza sa accepte faptul ca ei ar putea fi bolnavi de scabie, urmand diverse tratamente antialergice, adresandu-se medicilor homeopati, naturisti sau „vindecatorilor”, urmand tot felul de terapii mai mult sau mai putin agresive, ajungand pana la a transforma o boala relativ banala, intr-o afectiune „incurabila”.

Cine produce scabia

Agentul etiologic care produce raia este un parazit acarian denumit Sarcoptes scabiae, varietatea hominis, adica cea care afecteza omul, pentru ca exista si variante de Sarcoptes care afecteza preponderent animalele, dar care se adapteaza mai greu la om. Asadar scabia este produsa de o insecta!

Principalele manifestari ale scabiei sunt date de catre femela, care are o lungime de 350 microni si o latime de 250 microni. La extremitatea cefalica femela prezinta un rostru cu ajutorul caruia sapa in epiderm un tunel unde isi va depune ouale. Dupa depunerea oualor femela nu mai poate iesi din tunelul sapat, deoarece picioarele ei au pe partea dorsala niste spini ai caror orientare nu-i mai permit iesirea. Din oua, dupa 3 - 4 zile apar larvele, care ies la suprafata pielii formand nimfele si apoi adultii tineri.

Cum se transmite boala

Sursa de contaminare cu scabie este omul bolnav, care poate transmite boala fie prin contact direct (aici putand fi mentionat inclusiv contactul sexual), fie prin lenjeria personala sau cea de pat.

Atentie! Simpla atingere a obiectelor pe care le-a utilizat un bolnav de scabie (clanta, pahar, scaun, tacamuri, colac de w.c., etc.) nu presupune si imbolnavirea!

In prezent, cea mai frecventa modalitate de transmitere a bolii este data de utilizarea lenjeriei de pat in care a dormit un bolnav de scabie, fara a fi dezinfectata sau fiarta. Ca urmare, este bine sa se verifice starea lenjeriei din hoteluri, pensiuni, spitale, vagoane de dormit, etc. înainte de utilizare.

De asemenea trebuie evitata depozitarea lenjeriei de corp la un loc cu a altor persoane în momentul utilizarii salilor de sport, bazinelor de înot, etc.

Cum se manifesta boala

Simptomul subiectiv cel mai important in scabie este pruritul, adica mancarimea de piele, care are niste manifestari oarecum caracteristice, fiind foarte suparator seara si pe timpul noptii, nelasand bolnavul sa se odihneasca. Concomitent se constata aparitia unor leziuni la nivelul pielii constand in mici traiecte sinuoase sau curbe, de cativa milimetri lungime, corespunzand tunelului sapat de femela, la capatul caruia se afla o mica ridicatura, de culoare rosiatica. Dispozitia acestor leziuni este predilect pe abdomen, fese, coapse, antebrate, mai rar între degetele de la mana, teaca penisului la barbati si sanii la femei.
Avand în vedere modul de transmitere a bolii, este aproape firesc sa fie contaminati doi sau mai multi membri ai unei familii. Ca urmare, aparitia unor leziuni pe piele de felul celor descrise mai sus, insotite de prurit intens, exacerbat nocturn, afectand doi sau mai multi membri ai familiei, trebuie sa ne ridice suspiciunea de scabie.

Care este tratamentul scabiei

In primul rand trebuie mentionat faptul ca scabia nu se vindeca prin apa si sapun. Incercarile unora de a asocia aceasta boala cu lipsa de igiena nu isi au rostul, fapt ce nu justifica retinerea unor pacienti de a se prezenta la medic sau de a anunta persoanele cu care a intrat in contacti ca au fost diagnosticati cu aceasta boala, permitand afectiunii sa se extinda.

In principiu tratamentul scabiei trebuie recomandat de medicul specialist dermatolog, deoarece unele din substantele utilizate in terapia acestei boli sunt toxice mai ales pentru copii, dozele absorbite prin piele putand afecta ficatul sau alte organe interne!

Se utilizeaza in prezent in special benzoatul de benzil sau piretroizii, vechile preparate pe baza de sulf, hexaclorciclohexan sau crotomiton fiind mai putin folosite datorita reactiilor adverse.

O atentie deosebita trebuie acordata dezinsectiei lenjeriei de pat si de corp! Lenjeria care permite prelucrarea prin fierbere, trebuie fiarta. Pentru cea care nu permite acest lucru trebuie utilizate spray-uri ce contin piretroizi activi pe gandaci sau furnici (Raid, Flit, etc.). Se aplica substanta activa, prin pulverizare, pe partile care au fost în contact cu pielea (dosul lenjeriei), apoi se depoziteaza intr-un sac de plastic, legat la gura, timp de 5-6 zile, dupa care se spala la masina de spalat.

In concluzie, scabia nu este o boala rusinoasa. Este o boala ca oricare alta, care trebuie diagnosticata si tratata corespunzator.