Histoplasmoza

Histoplasmoza este o boala cauzata de un fung numit Histoplasma capsulatum.

Histoplasmoza este cunoscuta si sub denumirile de boala Darling sau boala pesterilor. Fungul traieste la nivelul solului, de unde ajunge prin inhalare in plamanii persoanelor expuse. Astfel, plamanii sunt cei atacati in mod principal, iar ocazional pot fi afectate alte organe in functie de evolutia bolii, devenind fatala in cazul in care este lasata netratata.

Majoritatea persoanelor cu histoplasmoza nu dezvolta simptome si exista cazuri cand acestia nici nu stiu ca sunt infectati. Un numar mic de persoane pot dezvolta insa simptome de tip gripal care se pot manifesta in decursul a pana la 10 zile. Simptome mai severe comporta persoanele cu un sistem imunitar slabit sau cu boli pulmonare cronice.

Cauze

Histoplasmoza este cauzata de expunerea la fungi Histoplasma capsulatum care se gasesc in regiunile de climat moderat temperate. In Statele Unite ale Americii se inregistreaza anual 250.000 de cazuri de histoplasmoza, reprezentand boala fungica cu cel mai mare risc de dobandire pe acest teritoriu, in special catre mijlocul coastei atlantice, in statele centrale si de sud-est.

Histoplasma capsulatum este un fung dimorfic fara capsula in pofida numelui. Acesta creste in solurile umede de suprafata bogate in ingrasaminte cu azot sau in locurile contaminate de excrementele unor pasari sau lilieci, ce contribuie la mentinearea unui mediu propice pentru dezvoltarea fungilor. Astfel de locuri prielnice pentru dezvoltarea fungilor se gasesc in hambaruri, pesteri sau chiar parcuri publice. Pasarile nu sunt infectate datorita temperaturii ridicate a corpului, gazduind fungul cu ajutorul penelor, spre deosebire de lilieci care pot fi infectati, avand temperatura corporala mai scazuta eliminand fungul prin intermediul excrementelor.

Pentru a se multiplica, Histoplasma capsulatum produce microcondiile, sporii mici. Diametrul de 2 µm le permite acestora sa patrunda prin inhalare, in plamani pana la nivelul alveolelor pulmonare, unde sunt transformate in forme inmugurite. In cazul persoanelor cu sistem imun sanatos, sporii nu se raspandesc spre alte parti ale corpului. In cazul persoanelor cu sistem imun slabit, sporii se pot raspandi catre nodulii limfatici, splina, maduva osoasa, ficat, glande suprarenale sau sistem digestiv.

Factori de risc

Multe persoane pot deveni infectate cu histoplasmoza, in special cele ale caror ocupatii implica contactul cu solul, indeosebi solul ingrasat cu excremente de pasari sau lilieci. Printre aceste persoane se numara:

• fermieri, gradinari sau horticultori;
• constructori;
• speologi, exploratori de pesteri, persoane care intra in contact cu lilieci;
• geologi sau arheologi.

Persoanele expuse cu un risc mare de infectie severa:

• persoanele cu sistem imunitar slabit, cu SIDA, care au suferit un transplant de organ, care urmeaza terapii cu corticosteroizi sau chimioterapii.
• sugarii sau persoanele inainte in varsta;
• persoanele cu boli pulmonare cronice, emfizem pulmonar.

Prevenire

Impotriva histoplasmozei nu exista vaccin, iar prevenirea consta in evitarea pe cat posibil expunerii la praf in mediul contaminat. Este recomandat sa se pulverizeze apa peste locul contaminat inainte de a fi indepartat pentru a preveni o eventuala eliberare in aer a sporilor de Histoplasma capsulatum.
Persoanelor care lucreaza in zone cu risc crescut de infectare le este recomandat sa utilizeze echipamentul protector, manusile si chiar masti protectoare prevazute cu un sistem capabil sa filtreze particulele cu diamentrul mai mic de 2 µm.

Semne si simptome

Cand o persoana inhaleaza spori de Histoplasma capsulatum, mecanismele de aparare ale plamanilor incearca sa ii neutralizeze, insa nu toti sunt neutralizati. Astfel, cei care supravietuiesc declanseaza infectia.
Simptomele de histoplasmoza sunt de obicei slab manifestate, iar in cele mai multe cazuri, aproximativ 90% dintre ele, boala este asimptomatica.

Intre 5 si 18 zile, de obicei dupa 10 zile, pot aparea in cazuri rare, simptome similare unei infectii de tip gripal, cu debut brusc, boala manifestandu-se prin febra, frisoane, stare generala alterata, tuse, dureri in piept, dureri de cap.
Infectia ramane activa o scurta perioada de timp dupa care simptomele dispar. De altfel, in unele cazuri infectia evolueaza sub mai multe forme.

Histoplasmoza acuta diseminata se manifesta pe o perioada scurta de timp implicand si alte organe in afara plamanilor. Se intalneste de obicei la sugari si copii mici, este caracterizata prin febra, tuse, emaciere, hepatosplenomegalie, icter, limfadenopatie, leucopenie, trombocitopenie.

Histoplasmoza acuta respiratorie este produsa de expunerea prelungita in zonele contaminate, severitatea simptomelor depinde de intensitatea expunerii. In acest caz simptomele se caracterizeaza prin stare generala alterata, febra, dureri in piept, tuse.

Histoplasmoza cronica diseminata se manifesta pe o perioada lunga de timp, implicand si alte organe in afara plamanilor. Acesta forma survine in cazul persoanelor care au un sistem imunitar slabit, cu SIDA, leucemie sau persoanele care iau medicamente cu efect de suprimare asupra mecanismului de aparare a corpului impotriva bolilor. Forma cronica diseminata este marcata prin febra, anemie, marirea ficatului, splinei, a ganglionilor, inflamatia mucoasei cavitatii cordului, ulcere la nivelul gurii, limbii, nasului si laringe.

Histoplasmoza cronica pulmonara survine in cazul persoanelor care sufera deja de o boala pulmonara, cum ar fi emfizemul pulmonar. Aceasta forma mimeaza tuberculoza si este intalnita de obicei in cazul persoanelor de sex masculin cu varsta peste 40 de ani. Boala se dezvolta incet pe o perioada de cateva saptamani sau chiar luni, persoanele acuzand tuse crescator productiva, dureri in piept si dificultati in respiratie, febra si transipratii nocturne, pierdere in greutate.

Diagnostic

Diagnosticarea se poate face prin:

• hemocultura;
• culturi din maduva osoasa, leziuni mucoase, ficat sau lichid de lavaj bronhoalveolar pentru diagnosticul histoplasmozei sistemice;
• cultura din sputa este preferata in diagnosticul histoplasmozei pulmonare cronice;
• test radioimunologic pentru antigenul Histoplasma in sange sau urina;
• bronhoscopie, radiografie sau scanare CT (computer tomograf) a pieptului.
• intradermoreactia cu histoplasmina (utila in studii epidemiologice, dar nu ca diagnostic clinic);

Tratament si prognostic

Histoplasmoza pulmonara acuta nu necesita tratament.

Histoplasmoza diseminata si histoplasmoza pulmonara cronica necesita administrarea de chimioterapice, medicamente antifungice.
Medicamentatia antifungica utilizata stopeaza dezvoltarea fungului in organism, iar medicamentul de electie pentru tratamentul incipient cu simptome severe, in cazul pacientilor imunodeprimati sau cu infectie la nivelul sistemului nervos central este amfotericina B, administrata intravenos. Regimul terapeutic este schimbat ulterior cu itraconazol odata cu ameliorarea manifestarilor clinice evidentiate de pacienti.

In cazul pacientilor cu SIDA terapia cu itraconazol se efectueaza tot restul vietii.
In cazul pacientilor imunocompetenti intraconazolul poate fi administrat inca de la inceput si pot urma alternativ o cura de 10 saptamani cu amfotericina B. In situatia in care costul scazut al tratamentului este mai important decat riscul crescut al complicatiilor, itraconazolul poate fi substituit de ketoconazol, administrat insa in cantitati mai mari.

Prognostic

Prognosticul depinde de cat de severa este infectia si de sanatatea pacientului. In cele mai multe cazuri simptomele dispar in 10 zile fara tratament. Ocazional, simptomele pot dura cateva saptamani. O infectie mai activa se trateaza cu medicamente antifungice, insa daca este lasata netratata, boala poate deveni amenintatoare de viata. Persoanele care sunt expuse din nou zonelor contaminate pot suferi o a doua infectare, care de obicei se manifesta mai slab decat prima.

Complicatii

Histoplasmoza poate cauza in situatii foarte rare complicatii destul de serioase:

• la copii – calcificari punctiforme in ganglioni hilari sau plamani;
• la adulti – histoplasmom (masa de tesut cicatriceal de forma rotunda la nivelul plamanului);
• adenopatie hilara cu compresia temporara a bronhiei lobului mijlociu drept;
• pericardite subacute;
• fibroza progresiva a structurilor mediastinale cu compresiuni asupra arterelor si venelor pulmonare, vena cava superioara si esofag;
• meningita;
• cecacitate centrala (orbire) – cazuri rare cand infectia se raspandeste pana la nivelul ochilor.

Dieta si suplimente nutritive

Un plan complet de tratament pentru histoplasmoza poate cuprinde si o serie de terapii complementare si alternative. Chiar daca histoplasmoza nu poate fi vindecata de vreun supliment alimentar sau in urma unei diete, unele studii sugereaza ca exista suplimente care pot ajuta la reducerea simptomelor.



Alimentele care pot fi de folos pentru a reduce simptomele sunt: alimentele cu gust amar si picant, precum ardeiul iute verde, maslinele, smochinele, usturoiul si ghimbirul. De asemenea, alimentele cu caracter antioxidant, fructele printre care afine, cirese si legume, rosii si ardei gras au un efect pozitiv. Ceaiurile calde cu nucsoara, cuisoare sau scortisoara sunt de altfel indicate precum si intre 6-8 pahare de apa filtrata pe zi.

Vitamina C, coenzima Q10 sunt indicate pentru intarirea sistemului imun, avand efect antioxidant, iar extractul din seminte de grapefruit poate avea proprietati antibacteriene, antifungice si antivirale.

Medicina naturista propune o serie de plante, ale caror extract are efect benefic in infectiile fungice, in general stopand dezvoltarea fungilor in organism, dar care insa nu au fost testate in mod special pentru inlaturarea histoplasmozei.


Extractul de gheara pisicii (Uncaria tomentosa) reduce inflamatia si stopeaza cresterea fungilor. Gheara pisicii creste raspunsul sistemului imun si este contraindicata persoanelor suferinde de boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoida sau psoriazis. De asemenea gheara pisicii poate interactiona cu anumite medicamente si astfel este indicat cu precadere sa intrebati medicul dumneavoastra inainte de utilizare.

Usturoiul (Allium sativum) este benefic in activitatea antifungica si imunitara. De asemenea, extractul de usturoi poate creste riscul de hemoragie, astfel este recomandat sa va sfatuti cu medicul dumneavoastra inainte de utilizare, in cazul in care luati anticoagulante, aspirina sau warfarina.

Extractul de merisoare sau afine nord-americane (Vaccinium macrocarpon) are proprietati antifungice. Acestea contin acid salicilic, la fel ca aspirina, motiv pentru care este contraindicat persoanelor alergice, cu sensibilitate la aspirina si celor care iau warfarina.

Ciuperca Reishi (Ganoderma lucidum) reduce inflamatia si intareste sistemul imun. Aceasta se poate administra sub forma de tinctura din extract de ciuperca. De asemenea este recomandat sa intrebati medicul dumeavoastra inainte de utilizare, deoarece Reishi poate interactiona cu medicamente pentru tensiunea arteriala si anticoagulante.

Extractul din frunze de maslin european (Olea europaea) are efect pozitiv in activitatea antifungica si imunitate. Din frunzele de maslin se poate prepara si ceai. De asemenea si in cazul acestei plante este recomandat sa intrebati medicul inainte de utilizare, deoarece frunzele de maslin poate scadea tensiunea arteriala si poate avea efect hipoglicemiant, contraindicat diabeticilor.