Pierderile musculare asociate cu medicamentele GLP-1 pot afecta sănătatea pe termen lung

Un articol publicat recent în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism de cercetători ai Universității din Virginia avertizează asupra unei posibile limitări majore a terapiei cu agoniști ai receptorilor GLP-1: pierderea masei musculare și absența unei îmbunătățiri a condiției cardiorespiratorii, cu potențial impact negativ asupra sănătății metabolice și a longevității.
Agoniștii receptorilor GLP-1 (peptidă 1 asemănătoare glucagonului), precum semaglutida sau tirzepatida, au revoluționat tratamentul obezității și al diabetului zaharat de tip 2, datorită efectului lor semnificativ asupra reducerii greutății corporale și controlului glicemic. Beneficiile cunoscute includ scăderea riscului cardiovascular și îmbunătățirea funcției renale pe termen scurt. Cu toate acestea, rămâne neclar dacă aceste medicamente îmbunătățesc condiția fizică globală a pacienților - în special capacitatea organismului de a utiliza oxigen în timpul efortului (VO₂max), un indicator critic al sănătății cardiovasculare.

Despre studiu

Studiul a fost realizat de o echipă interdisciplinară condusă de Dr. Zhenqi Liu, profesor de medicină la Facultatea de Medicină a Universității din Virginia, împreună cu Nathan R. Weeldreyer (student doctorand) și Dr. Siddhartha S. Angadi, profesor asociat de fiziologie a exercițiului la Universitatea din Virginia. Cercetătorii au analizat literatura medicală disponibilă pentru a evalua efectele tratamentelor cu GLP-1 asupra fitnessului cardiorespirator (FCR), definit prin VO₂max.

Aceștia au pornit de la observația că pacienții tratați cu GLP-1 raportau uneori senzația de pierdere a masei musculare, iar analiza compoziției corporale indică faptul că între 25% și 40% din greutatea pierdută sub tratamentele GLP-1 provine din masa fără grăsime, din care mușchii reprezintă 40–50%. Acest procent este net superior declinului natural legat de vârstă (8% per deceniu).

FCR este un factor predictor independent și puternic al mortalității totale și cardiovasculare. Populația cu obezitate prezintă adesea FCR scăzut, fie prin masă musculară insuficientă, fie prin infiltrația grasă a musculaturii sau alterări microvasculare care compromit funcția oxigenării periferice.

Rezultate

Analiza studiilor clinice a arătat că, deși medicamentele GLP-1 pot îmbunătăți parametri ai funcției cardiace (precum fracția de ejecție sau markerii biochimici), acestea nu determină o creștere semnificativă a VO₂max. Mai mult, în ciuda scăderii ponderale și a reducerii masei de grăsime, nu s-au observat îmbunătățiri clare ale capacității de efort.

De exemplu, într-un studiu citat de autori, care a inclus aproape 400.000 de participanți, s-a arătat că fitnessul cardiorespirator este un predictor mult mai important al mortalității decât greutatea corporală. Odată ce VO₂max a fost inclus în modelul statistic, greutatea a pierdut orice valoare predictivă pentru riscul de deces.

În ceea ce privește exercițiul fizic, unele studii mici sugerează că acesta ar putea ameliora VO₂max la pacienții sub tratament GLP-1, însă aceste studii au avut limitări metodologice majore (eșantioane mici, absența unor grupuri de control adecvate), ceea ce face necesară realizarea unor cercetări suplimentare riguroase.

Recomandări și perspective viitoare

Autorii concluzionează că medicamentele GLP-1 și GLP-1/GIP duali reduc semnificativ greutatea corporală și masa de grăsime, dar determină și o pierdere semnificativă de masă fără grăsime, fără dovezi convingătoare privind o îmbunătățire a FCR. Această pierdere ar putea avea consecințe importante asupra sănătății metabolice, a fragilității și a longevității pacienților.

Se propune ca soluții complementare:

• Screeningul pentru risc de malnutriție și masă musculară scăzută înainte de inițierea tratamentului;
• Suplimentarea proteică și adaptarea dietei;
• Recomandarea activității fizice regulate ca parte integrantă a tratamentului;
• Explorarea terapiilor adjuvante, inclusiv anticorpi monoclonali aflați în dezvoltare, care ar putea preveni pierderea masei musculare slabe.

Conform Dr. Liu, „Este esențial ca pacienții care primesc GLP-1 să discute cu medicii lor despre strategii de menținere a masei musculare”. La rândul său, Dr. Angadi subliniază că „antrenamentul fizic pe durata terapiei GLP-1 este un domeniu care trebuie urgent evaluat în ceea ce privește capacitatea de a conserva sau îmbunătăți VO₂max.”