Potrivit unui studiu amplu, medicamentele pentru ADHD arată un impact minim asupra sănătății inimii

Un nou studiu publicat în The Lancet Psychiatry și condus de Universitatea din Southampton arată că medicamentele prescrise pentru tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) au efecte globale minimeasupra tensiunii arteriale și frecvenței cardiace, cel puțin pe durata de câteva săptămâni sau câteva luni de tratament. Aceste constatări aduc mai multă claritate într-un domeniu în care existau temeri legate de siguranța cardiovasculară a terapiei medicamentoase pentru ADHD.
ADHD este diagnosticată la circa 4% dintre copii în Marea Britanie, iar aproximativ 45% dintre aceștia primesc tratament cu medicamente. Deși există beneficii bine documentate ale medicației în ceea ce privește reducerea simptomelor ADHD și îmbunătățirea funcției academice, au existat îngrijorări privind efectele adverse asupra sistemului cardiovascular. Unii specialiști recomandau prudență, mai ales în cazul pacienților cu afecțiuni cardiace subiacente, subliniind necesitatea monitorizării periodice a tensiunii și pulsului.

Noile date, completate și de alte analize care menționează un risc ușor crescut de hipertensiune, sugerează că riscul cardiovascular global este limitat, ceea ce face ca raportul risc-beneficiu să rămână favorabil pentru pacienții care urmează acest tip de terapie.

Despre studiu

Pentru a obține concluzii cât mai robuste, cercetătorii au realizat cea mai mare meta-analizăde până acum referitoare la efectele cardiovasculare ale medicamentelor pentru ADHD, bazându-se pe 102 studii clinice randomizatecare au inclus, în total, 22.702 participanți cu ADHD. Studiile analizate au comparat diferite medicamente – atât stimulante (precum metilfenidatul și amfetaminele), cât și non-stimulante (atomoxetina, viloxazina, guanfacina).

Prin aplicarea unei tehnici avansate de analiză statistică (meta-analiză de rețea), autorii au putut evalua și compara efectele mai multor clase de medicamente asupra unor parametri precum:

• Tensiunea arterială sistolică și diastolică (măsurate în mm Hg)
• Pulsul (bătăi pe minut)
• Parametrii EKG

Durata medie de urmărire în aceste studii a fost de aproximativ 7 săptămâni, fără a exista multe date pentru intervale mai lungi (6-12 luni sau peste 1 an), din rațiuni etice și practice legate de proiectele de cercetare.

Monitorizare recomandată pentru toți pacienții

Principala concluzie subliniază că toate medicamentele pentru ADHD (cu excepția guanfacinei, care tinde să scadă tensiunea și pulsul) determină o creștere mică, dar semnificativă a valorilor tensionale și a frecvenței cardiace. Această creștere este observată la copii, adolescenți și adulți, indiferent de faptul că medicamentul este stimulant sau non-stimulant.

De aici, autorii evidențiază necesitatea monitorizării sistematicea parametrilor cardiovasculari la toți pacienții tratați pentru ADHD, nu doar la cei care primesc stimulante.

Rezultate

• Efecte globale: În general, s-au constatat creșteri miciale tensiunii sistolice și diastolice, precum și ale pulsului, la majoritatea medicamentelor testate (de exemplu, metilfenidat, amfetamină, atomoxetină, viloxazină, lisdexamfetamină).
• Excepția guanfacinei: Aceasta a fost asociată cu o scăderea valorilor tensionale și a frecvenței cardiace, ceea ce indică un profil cardiovascular diferit față de alte medicamente.
• Comparații între stimulante și non-stimulante: Nu au existat diferențe relevante între medicamentele stimulante și cele non-stimulante în privința impactului cardiovascular global (cu excepția guanfacinei, menționată anterior).
• Date pe termen scurt: Majoritatea studiilor au avut o durată medie de 7 săptămânide urmărire. Prin urmare, efectele pe termen lung (peste 6-12 luni) rămân insuficient documentate și necesită noi studii.
• Relevanță clinică: Cercetările anterioare sugerează un risc ușor crescut de hipertensiune, dar nu și de alte boli cardiovasculare semnificative, iar efectele benefice asupra simptomelor ADHD, scăderii mortalității și progresului educațional au fost bine demonstrate.

Autorii subliniază, totuși, că persoanele cu afecțiuni cardiace preexistentear trebui să discute posibilele riscuri cu un cardiolog, pentru a lua decizii terapeutice informate.

Următorii pași

Echipa de cercetare intenționează să exploreze grupurile vulnerabile - pacienții care ar putea avea un risc cardiovascular mai mare. De asemenea, rămân necesare studii de lungă duratăpentru a examina mai atent efectele cumulativelor tratamente pe parcursul a 12 luni sau mai mult.  
„Nu putem exclude că există un subgrup mic de pacienți cu risc crescut de alterări cardiovasculare mai importante,” a concluzionat profesorul Samuele Cortese, subliniind că monitorizarea atentăși abordările bazate pe medicina de preciziear putea ajuta la identificarea din timp a acestor pacienți.

Concluzii

Studiul oferă o viziune mai nuanțatăasupra riscului cardiovascular asociat cu medicația pentru ADHD, reliefând că majoritatea preparatelor cresc discret tensiunea și pulsul. Rezultatele vin în sprijinul continuării tratamentelor atunci când există un beneficiu semnificativ asupra simptomelor ADHD, cu condiția de a asigura:

• Monitorizare regulată a tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace
• Evaluare cardiologică în cazul pacienților cu boli cardiovasculare preexistente
• Echilibru constant între avantajele terapeutice și riscurile potențiale

Pe termen lung, se recomandă cercetări suplimentare care să examineze efectele durabileale terapiilor, pentru a furniza mediciilor și pacienților un tablou complet al siguranței și eficienței tratamentului medicamentos pentru ADHD.